Să ne păstrăm calmul...

Aceasta pare să fie conduita adoptată în ultima vreme de Consiliul UE, confirmată şi la recentul summit de la Bruxelles.

Trebuie  evitată panica, situaţia nu e chiar atât de gravă pe cât pare. Da, se vor găsi bani pentru Grecia, care cere alte circa 110 miliarde de euro;  băncile şi societăţile de asigurări ce deţin obligaţiuni suvernane greceşti vor fi convinse să preia o parte din sarcina refinanţării. Când? Nu peste multă vreme... Cine montează vasta colectare de fonduri? Miniştrii de Finanţe, oamenii din umbră ai reţelei de cancelarii europene, cei care asigură funcţionalitatarea reală a întregului sistem UE. Circulaţi, nu s-a întâmplat nimic, motorul euro al trenului european turează normal, s-a găsit chiar şi un nou mecanic pentru locomotiva numită  BCU, în persoana italianului Draghi. Iar UE e hotărâtă să înfiinţeze până în 2013, nu se ştie cum, un soi de „fond monetar european", colac de salvare în viitoarele furtuni aşteptate la orizontul globalizării.

Imigraţia la porţile Europei, problemele cu spaţiul Shenghen, paza concretă a frontierelor externe? Se corectează totul din mers, se negociază în culise, acolo unde li se spun lucrurilor pe nume, se caută soluţii. Statele vor putea restabili controale pe frontierele interne, dacă situaţia devine critică. Cu România şi Bulgaria, poate se va recurge la grăniceri din afară. Cândva... Problemele puse de extinderea Uniunii, de corupţie, de incapacitatea unor ţări membre în mânuirea sistemului bielă-manivelă ce absoarbe fondurile comunitare pompate de toţi? Nimic grav, se rezolvă de la caz la caz! Chiar şi România se simte mângâiată pe cap, mai respiră. Mesajul e clar, graţie forţei calme care o animă, deşi a ratat deja primul plan de salvare a Greciei, Uniunea Europeană  rezistă în bloc, ba şi prosperă (vezi, de excemplu, cele peste o mie de comenzi obţinute recent de consorţiul european Airbuse!). Culmea e că metoda funcţionează! Poate n-ar strica să fie injectată şi în isterizata societate românească actuală, unde atâtea subiectele sunt extrapolate şi supradimensionate, până la totala lor deslipire de viaţa reală!

Însă infuziile de optimism politic nu pot ascunde faptul că Europa elitelor albe hibernează, depăşită de apetitul carnasier care a impus o altfel de conduită competitivă,  în acele zone de pe glob ce nu au cunoscut răsfăţul opulenţei, şi vor să-l aibă. Nu există niciun plan B pentru zona euro, în cazul în care Spania, Italia şi Belgia vor intra la rândul lor în zona de turbulenţe. La primul semnal de panică, pieţele financiare vor reacţiona, cu instinctul avarului trezit brusc din coşmarul în care începuse să piardă. Dar până atunci rămâne închisă, şi în cutia europeană, volatila Speranţă...