Societate

articolul anterior articolul urmator

Să râdem cu Victor şi Crin!

0
23 Oct 2012 21:30:00
Ramona Ursu

Seară. O televiziune de casă. Un studio şi mai de casă. Se simt în largul lor. Au feţele preocupate. Vorbesc apăsat despre viitor. Unul luminat. Se aprobă din priviri la fiecare vorbă. Antonescu îşi aruncă ochii peste cap, revine gânditor. Ponta e optimist. Uşor jovial, ne prevede un an 2019 minunat.

Îmi încalc promisiunea să nu mă mai intereseze politica. Că m-am săturat de ea, de ei! M-am săturat să ajung mereu la aceeaşi concluzie: să plec, naibii, din ţara asta şi să scap de toţi parveniţii şi mincinoşii care se joacă cu viaţa mea! Să spăl mai bine vase printr-o ţară normală, să mă strige pe stradă vreun francez „Ţiganco, cerşetoareo!", dar măcar să nu mă mai umilească ai mei. Îmi încalc, deci, promisiunea şi mă uit la ecran. La cei doi domni serioşi, care vorbesc despre viitorul meu.

„Cred că trebuie să legăm România de Chişinău prin infrastructură". Şi Ponta gesticulează calm, arătându-mi pe degete proiecte din viitor. Antonescu, pierdut cu privirea în zarea studioului, îşi împreunează mâinile la piept. În semn de credinţă. Îşi apleacă ochii, iar îi dă peste cap. Şi mintea îmi rămâne la: „Să legăm România de Chişinău". Dar de ce n-am lega Iaşiul de România? Să ajungem şi noi, proştii ăştia de aici, civilizat, cu maşina, în Transilvania, în Occident? Gata, am terminat cu ţara noastră? Ne dezvoltăm internaţional? Mă revolt în gând.

Ponta continuă. La fel de serios. Mai crede câte ceva. Vorbeşte despre opt centre universitare puternice, alte opt de cultură. Tot din viitor. „Eu cred că, în 2019, dl Antonescu îşi va fi încheiat primul mandat de preşedinte". Apare primul zâmbet, în colţul gurii, uşor superior, pe chipul preşedintelui din viitor. Antonescu îşi face loc în scaun, îşi ţuguie buzele şi iar se uită în zare. „Eu cred că România va asigura în mod demn, în 2019, preşedinţia UE". Sedus de vorbele premierului, Antonescu înfloreşte. Zâmbeşte larg, într-un amestec de bucurie cu uimire.

Şi, ca din senin, domnii încep să râdă. Şi să râdă. Cu mâna la gură, sau fără, hohotind ca într-o comedie numai de ei înţeleasă. Râd aiurea, ascultând un prezentator care latră şi se scarpină, imitându-l pe Becali. Uităm de planuri măreţe în toată Europa. Preşedintele din viitor abia se mai ţine în scaun. Îşi acoperă faţa cu palmele, înnebunit de circul făcut pe seama celui cu care tocmai anunţase că îşi uneşte destinele politice. Îşi lasă capul în jos, ghemuit de plăcere. Ponta se zbate de bucurie.

La naiba s-o ia de ţară! În minte-mi vine iar francezul acela care să urle după mine că sunt o ţigancă. Până la el, însă, mai cred şi eu, domnilor Ponta şi Antonescu, câte ceva, în România mea. Iar eu cred aşa: haideţi să ştergem odată ruşinea unui plagiat mondial! Haideţi să mergem şi la serviciu, că în Senat se fac proiecte, nu la TV! Haideţi să nu mai defilăm cu ultimii comunişti şi securişti ai ţării, că ne-a dat UE o listă cu priorităţi! În rest, domnilor, eu mi-am pierdut simţul umorului. O fi de la lovitura de stat din vară. Că aia sigur n-a fost o glumă!

Ramona Ursu este redactor-şef adjunct ediţii locale  „Adevărul"


Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările