Sabia lui „Da'Mucles“!

De multă vreme, românii trăiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului. Perspectivele sunt sumbre: restrângerea activităţii, diminuarea veniturilor, creşterea necontrolată a ratelor, costul serviciilor (care nu oferă nimic în plus pentru cei câţiva lei care se regăsesc, negreşit, pe factură), creşterea generală a preţurilor pentru bunuri esenţiale.

Câtă vreme economia geme, sufocată, lupta împotriva corupţiei e deja pierdută, pentru că nu e însoţită de o intensă activitate de combatere a sărăciei. Analiştii de strânsură au întotdeauna pregătit argumentul ceauşist "Lasă, domne, că nu moare nimeni de foame, Mall-urile sunt pline." O asemenea abordare e nu numai ineptă, dar periculoasă, pentru că induce în populaţie, prin repetiţie, ideea că "vecinul" trăieşte, nejustificat, mai bine. Şi nici nu e adevărat. Îi mulţumesc dlui Sorin Cucerai care mi-a oferit datele necesare pentru a răsturna această idioţenie.

Peste 50% din populaţia care munceşte legal (puţin peste jumătate din cea funcţională şi un sfert din cea a ţării) câştigă până într-o mie de lei lunar, adică aproximativ 220 de euro. Oricât de rău intenţionat ar fi cineva şi oricâte statistici catastrofale din Bangladesh ar oferi, spre comparaţie, situaţia acestor cetăţeni, că sunt singuri sau au o familie, e, în România de azi, la limita de jos a sărăciei.

Aceasta e problema principală a Guvernului. Dl Cucerai crede că nu corupţia e prima dintre priorităţi. Poate doar pentru televiziuni. Pentru că hoţia, estorcarea, foloasele necuvenite merg mână în mână cu această spaimă în faţa zilei de mâine. Cine are în mână resursele şi baierele pungii face ordine, precum IMGB-ul de odinioară. Lumea care îi vântură cetăţeanului pe la nas bunuri şi servicii poleite devine, pe zi ce trece, tot mai inaccesibilă. De aceea, strângerea curelei, ordonată de geniile politice ale Carpaţilor, a avut efect contrar.

S-a dezvoltat o piaţă neagră, un circuit subteran, o înşelare înfloritoare a statului neputincios. Populaţia reacţionează retrăgându-se din faţa năvălitorilor. Singurele căi de supravieţuire par a fi tocmeala şi fuga. Lipsa de soluţii e evidentă. Vânzarea grăbită şi păguboasă a multor sectoare economice îmi aduce aminte de politica thatcheristă a Marii Britanii. În faţa haosului, incapabil să îl gestioneze, statul a depus armele şi a lăsat profitul să dicteze. După câţiva ani de încântare (că haosul a dispărut), lucrurile s-au întors cu fundul în sus. Cine a vizitat oraşele englezeşti din nord ştie despre ce vorbesc. O populaţie debusolată, fără speranţă. Dar poţi să spui deschis asta? Nu, eşti taxat imediat.

Aşadar, vindem orice şi facem apel la cele zece miliarde chinezeşti (nu mă-nnebuni, nea Nicu!) pentru a crea 50.000 de locuri de muncă, când necesarul e cam de un milion. Nu există niciun proiect economic pentru următorii zece sau douăzeci de ani. Nu există o prospectare a pieţei reale. Armata funcţionărească a Guvernului şi a instituţiilor strânge cu grăbire bani negri pentru zile negre. Date afară pe uşă, ideile neghioabe ale guvernării PDL se întorc pe fereastră.

Mi-i imaginez pe guvernanţi plimbând banii dintr-un buzunar în altul şi rostogolind, deja, datoriile pentru urmaşii urmaşilor lor. Deasupra lor atârnă, de un fir de păr, sabia lui Damocles. Numai că, prudenţi şi ca să nu işte panică, i-au schimbat numele în "Da' Mucles"!