Sănătate de nota 5?!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pusă mereu în fruntea listei de dorinţe a oricui, sănătatea este, în România, în grea suferinţă. Decenii de subfinanţare, de „atenţii” cvasipermanente, de emigrare masivă a personalului medical, de nereguli trecute cu vederea, toate fac ca tabloul acestui sector sensibil să arate sumbru.

 Şi în ciuda eforturilor depuse de mulţi medici, să-şi trateze cât mai bine sau să-şi salveze pacienţii, destui români au căpătat teama că la spital te duci ca să... te duci! Definitiv.

Recentul studiu al Ambasadei Sustenabilităţii, intitulat „România cu un singur chip” - partea a doua, relevă totodată imensul decalaj între urban şi rural în acordarea îngrijirii medicale, la oraş existând un medic la 191 de locuitori (chiar 1 la 631, în cazul stomatologilor), în timp ce la ţară – un medic la 1.581 de locuitori (ori un dentist la câteva mii de persoane), cu cei mai puţini slujitori ai lui Esculap în judeţele Vaslui, Covasna şi Ialomiţa, respectiv Olt (lider în privinţa penuriei de stomatologi).

Nu e, aşadar, de mirare că, în faţa acestei situaţii, românii se uită cu speranţă spre Europa, de la care aşteaptă ajutor. Eurobarometrul de primăvară al Parlamentului de la Strasbourg arată că, spre deosebire de restul cetăţenilor comunitari, care plasează lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale în fruntea priorităţilor Legislativului UE (cu 38%), compatrioţii noştri pun sănătatea publică pe primul loc (42%, faţă de 35% media europeană), combaterea paupertăţii preocupându-i doar pe 33%, mai puţini chiar decât cei care le cer eurodeputaţilor sprijin pentru economie şi crearea de noi locuri de muncă.

În acest context, Bruxelles-ul tocmai a anunţat că România va primi 31,5 miliarde de euro, în principal pentru promovarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale a regiunilor sale, din această sumă urmând ca 2,3 miliarde de euro să fie investiţi pentru asigurarea accesului cetăţenilor la sănătate şi pentru îmbunătăţirea calităţii şi a eficacităţii sectorului medical. Asta pentru că, la nivel european, sănătăţii i se acordă o mare atenţie şi nu doar din motive legate de pandemie. Ca dovadă că, numai în ultimele luni, în UE s-a discutat intens despre norme mai stricte pentru sporirea siguranţei şi calităţii sângelui, ţesuturilor şi celulelor, despre circulaţia transfrontalieră a acestor produse, despre lista principalelor trei ameninţări pentru care trebuie să ne pregătim (agenţii patogeni cu potenţial pandemic ridicat, ameninţările chimice, biologice, radiologice şi nucleare şi ameninţările generate de rezistenţa la antimicrobiene) şi despre Spaţiul european al datelor privind sănătatea (EHDS), care va permite o mai rapidă diseminare a informaţiilor medicale, precum şi partajarea fişelor pacienţilor şi a reţetelor electronice.

Din păcate, în ţara noastră, digitalizarea accelerată visată de Bruxelles pentru sectorul sanitar pare o utopie, fiindcă lucrurile se mişcă foarte greu. O demonstrează şi cel mai recent studiu WAIT, lansat de Federaţia Europeană a Asociaţiilor şi Industriei Farmaceutice (EFPIA), care dezvăluia că, spre deosebire de germanii care aşteaptă în jur de 133 de zile pentru a avea acces la medicamente noi, pacienţii din România sunt nevoiţi să rabde peste 899 de zile, durată în creştere faţă de raportul anterior (883 de zile), ceea ce ne situează pe ultimul loc în UE la acest capitol. Drept urmare, din 160 de medicamente inovatoare aprobate de Agenţia Europeană a Medicamentului în perioada 2017-2020, doar 38 au fost introduse la noi pe lista celor compensate şi gratuite până la 1 ianuarie 2022. Spre comparaţie, Germania a introdus 147, Italia 127, Slovenia 78, Ungaria 65, iar Bulgaria 49.

Cu atâtea probleme, lipsuri şi întârzieri, sănătatea din spaţiul autohton se străduieşte să funcţioneze şi uneori chiar să facă minuni, cu speranţa unor vremuri mai bune. Doar că, din păcate pentru ea şi pentru noi, beneficiarii ei, viitorul nu sună încurajator. Rezultatele de la examenul de admitere la Medicină, un indicator al calităţii aspiranţilor la statutul de purtători ai halatelor albe, dau fiori: la Bucureşti, pe locurile fără taxă, ultima medie la Facultatea de Medicină Dentară a fost 6.90, iar la Farmacie – 5.20, la fel ca la Iaşi. La Cluj, la Farmacie nu s-au ocupat toate locurile bugetate, ultima notă fiind 5.14, iar la Târgu Mureş, la Facultatea Medicină - Linia maghiară s-a intrat cu 6.15, la Medicină dentară – cu 6.50 (Linia română), respectiv 5.83 (Linia maghiară), iar la Farmacie - cu 5.02 (la secţia română) şi cu 5.45 (la secţia maghiară). Fără niciun fel de nostalgie, să comparăm aceste „performanţe” înregistrate în condiţii de concurenţă oricum redusă cu mediile de acum câteva decenii, când admiterea la Medicină era un examen prestigios, care atrăgea 14-18 candidaţi pe un loc şi reprezenta poarta de acces către un domeniu al excelenţei. Consolarea ar fi că, în şase ani de studiu, plus cei de rezidenţiat, de unii dintre codaşii de azi se va prinde destulă carte. Şi să nu ne gândim c-am putea da la consultaţii peste... ceilalţi. Sănătate!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite