Satire. Incredibilele feste ale unor vocale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Îndeobşte plictisitoare, lucrările Congresului Fonetic Internaţional, desfăşurat în acel an la Bucureşti, luară o turnură pe care nimeni n-o putuse anticipa. Hodoronc-tronc, ordinea de zi se schimbă ca prin farmec încă de la deschidere.

În locul obişnuitelor lamentări ale gazdelor (de ce avem doar şapte vocale, noi cei care suntem aici de mii de ani etc) sau de solicitări fără ecou privind drepturi suplimentare care să le fie acordate semivocalelor intrate în alcătuirea diftongilor şi a triftongilor, se citi o Proclamaţie a Vocalelor Iritate. Aceasta condamna ferm folosirea excesivă şi bombastică a cuvintelor în spaţiul public românesc. Fură identificate zonele, din vorbirea şi din scrierea de la noi, în care se impunea o intervenţie imediată, rapidă, devastatoare: conţinutul mesajelor text schimbate între adolescenţi, burtierele televiziunilor de ştiri, titlurile din tabloide, testele date de profesori la examenele de titularizare şamd. Se lansă un mesaj de susţinere a surorilor consoane, care, deşi sunt mai numeroase, sunt nişte sunete care întâmpină obstacole în canalul fonator. Or, datoria vocalelor, care ies liber prin acel canal, este să treacă imediat la acţiune, pentru salvgardarea igienei din rostirea şi transcrierea din elementul public autohton.

Dezbaterile se încinseră în momentul în care, de la înalta tribuna, se silabisi patriotard convingerea că asanarea limbii române vorbite şi scrise curent în mileniul trei s-ar petrece şi cu împuţinarea englezismelor. De ce nu şi a turcismelor, se strigă dintr-un colţ, în timp ce delegatul maghiar ţinu, acru şi doct, o dizertaţie din care reieşea că revizionismul lingvistic nu foloseşte nimănui. În plus, acesta sugera voalat că e gata să dezvăluie în câteva mijloace de informare de largă răspândire faptul ca „munka“ şi „gond“ provin din limba maghiară şi se întreba, retoric, cui i-ar folosi să se afle ca românii ori nu aveau cuvinte pentru asta, ori nu munciseră şi nici nu gândisera până să vină ungurii lângă ei! Corul de fluierături încheie furtunoasa dezbatere, iar chestiunea fu clasata la adăpostul unei rezoluţii potrivit căreia neologismele nu pot fi contestate la un congres fonetic ordinar.

Şi se trecu la fapte. Fu adoptată Rezoluţia Ridendo Castigat Mores (avea un subtitlu, De ce uneori lucrurile nu se pot schimba decât dacă le ridiculizezi, care stârni alte controverse legate de tenta sa vădit comercială - ce vrea Congresul, accesări cu nemiluita pe site?!) Primul atac al Vocalelor Iritate surveni asupra SMS-urilor. Toţi adolescenţii care foloseau prea des în mesajele scrise abrevieri şi acronime se treziră cu vocale care schimbau sensul cuvintelor folosite. Bunăoară, celebrul LOL, adica lots of laughs, se trezea de fiecare dată cu câte un „a“ în coadă, devenind LOLA, ceea ce stârnea confuzie, după cum au fost şi cazuri în care tineri s-au despărţit la capătul invaziei vocalelor, mesajul „Pe cine faci tu Lola, ţărane?“ vădindu-se concludent şi, în consecinţă, decisiv).

Burtierele de la televiziuni fură următoarele victime. Sesizându-se că anunţurile neconforme cu realitatea erau scrise negru pe galben, Breaking News-urile căzura pradă imediat vocalelor. Acestea precedau enunţul câte două-trei-patru, în serie, şi ieşea ceva de genul :„Ooooo, accident de maşină cu trei victime pe Autostrada Soarelui”, spre disperarea celor care se ocupau de titrări si care jurau că n-au tastat aşa ceva.

Inutil de precizat, invazia vocalelor a făcut şi victime colaterale: GPS-urile şoferilor care conduceau băuţi au cedat de la atacul informaţional al vocalelor, numele străzilor nemaiputând fi pronunţate de roboţii care erau porecliţi până atunci cu gingăşie Vasilică sau Mirela. În acelaşi timp, politicienii fură expuşi oprobriului public printr-o schimbare de o literă care să îi arunce în ridicol. Astfel, un politician, faimos pentru că-ţi respecta cu sfinţenie somnul şi care se lua prea tare în serios în intenţia sa de a deveni preşedintele ţării se trezi că peste tot îi apare scris câte un „a“ la sfârşitul prenumelui, transformat într-unul feminin. Aşa veni nu doar sfârşitul său politic, căci nimeni nu-l mai putea asculta fără să izbucnească în râs, dar şi al coaliţiei din care făcea parte, întrucât celălalt lider, care se temea cel mai tare de femei în politică, nu-l putu convinge că astfel de dandanale se pot petrece fără ştirea guvernului!

Festele puse la cale de vocale fură curmate însă la fel de repede precum începuseră: pe tastatura unui pierde vară care se straduia să adauge o postare pe blogul său personal, la categoria Satire. Cu un ultim efort, vocalele o zbughiră din încheierea sa, de teama comentariilor pe care aveau să le pună trolii de Internet, care nu gustaseră farsa lui. SFRŞT!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite