Societate

articolul anterior articolul urmator

Scandal după scandal. În România?

4
4 May 2016 20:33:47
Mircea Vasilescu

Am scris, săptămâna trecută, că “scandalul de la Operă nu e scandal”. Cineva mi-a pus (pe Facebook, desigur, unde altundeva?) următorul comentariu: “În România orice scandal e doar o stare naturală”. Iar “România”? Iar generalizăm? Iar dăm fuga să invocăm ţărişoara?

Comentatorul cu pricina avea, desigur, dreptatea sa. Pe unde întorci capul, de multă vreme, dai de câte-un scandal. Chiar cuvântul “scandal” a ajuns să aibă o acoperire foarte mare, nu mai înseamnă doar ce scrie în DEX: “1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ◊ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, ruşinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă; ruşine.”. În zilele noastre, “scandal” se referă la foarte multe: de la o bătaie într-o discotecă de sat până la ruperi de partide; de la manevre care acoperă acte de corupţie până la – de curând – neînţelegerile angajaţilor de la Opera Naţională din Bucureşti. Nu mai este vorba, aşadar, doar de “fapte ruşinoase” mărunte, precum o ceartă între vecinii de bloc ori vreo cafteală între beţivi. La o privire pe deasupra, pare, într-adevăr, că scandalul e un fenomen generalizat.

De unde ne vine senzaţia asta? Cum s-a ajuns aici? E greu de explicat pe scurt, dar încerc o ipoteză: în primul rând, de la televizor. În România, majoritatea adulţilor se uită la televizor cam patru ore pe zi (iar sâmbăta şi duminica şi mai mult). Asta se întâmplă constant, de ani întregi. Or, televiziunile noastre – şi, în al doilea rând, presa scrisă, mai nou şi cea online – răspândesc, de ani buni, un anume spirit de “contră”, de conflict. Dl Andrei Pleşu povestea, într-un interviu, că pe vremea când realiza o emisiune TV împreună cu dl Gabriel Liiceanu, li s-a solicitat să se mai şi “certe” în studio, pentru că asta aduce audienţă; şi îşi exprima surprinderea că o discuţie calmă şi argumentată între doi intelectuali nu face rating, “plictiseşte”. Dar asta este mania aproape generalizată a producătorilor TV, care îşi găseşte expresia deplină în aşa-zisele talk-show-uri de la “televiziunile de ştiri”. De ani buni, în mintea lor s-a instalat comod prejudecata că numai cu conflict, vorbe tari, nervi expuşi în faţa camerei, ton ridicat – numai şi numai aşa poţi “face rating”. Dacă te uiţi pe cifrele de audienţă, s-ar părea să aibă dreptate, şi-atunci e uşor de zis “asta vrea publicul”.

Mă tem însă că publicul a devenit dependent de asta pentru că aşa ceva i s-a livrat, dintr-o superficială înţelegere a ideii că, într-o dezbatere televizată, trebuie să ai controversă, argumente diferite, păreri opuse, pentru a o face dinamică. N-avem nimic din toate astea: avem nervozităţi de tot felul, dar foarte puţine argumente raţionale. De la ce-a mai făcut Zăvoranca până la caftul permanent între Băsescu şi Ponta (din care televiziunile au trăit ani buni), de la ţipetele vedetelor care se ceartă în direct (pe iubiţi, pe bani, pe orice) până la nodurile care li se pun în gât politicienilor atunci când vorbele nu-i mai ajută, avem parte, de multă vreme, de o atmosferă isterică.

Dar nu “România” e personajul aceste comedii de prost gust. Ci noi toţi. În mintea multora, există tendinţa de a privi “România” ca pe un soi de abstracţiune, o entitate care parcă n-ar avea de-a face cu oamenii care o populează. De unde şi tendinţa de a pune pe seama “României” tot ce nu ne convine. Ceea ce e doar o păcăleală de elevi prinşi cu tema nefăcută. De fapt, relele sunt ale noastre, nu ale “ei”, ale României. Scandalul, aşadar, a devenit ceva natural pentru noi. Sau măcar pentru unii dintre noi. Ceilalţi, cei care îşi văd întotdeauna de treabă, n-au loc – sau nu sunt luaţi în seamă – din cauza celor care nu mai pot trăi fără scandal.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Vanatorul/d.c.
5.05.2016, 10:07:59

”Mă tem însă că publicul a devenit dependent de asta pentru că aşa ceva i s-a livrat” Asa este..Niciun drogat nu devine dependent si buimac, daca nu consuma sistematic un drog prost si ieftin, livrat sistematic.

-1 (1 vot)
PETRE GRIGORESCU .
5.05.2016, 12:41:50

„Omul” nu devine un Simplu „drogat” La nivel de „massă”, dacă nu este Educat-RE-educat RE-RE-educat într-un Lagăr de Exterminare prin Teroare şi Crime, şi nu i se inoculează în doze infinitezimale lent, dulce, subtil, fascinant, sistematic şi permanent, „DROGUL” ! Cît APOI, despre „livrare”, este partea cea mai facil-ieftină de realizat, un mizilic ! Dar despre de către CINE se inoculează Drogul şi De Cînd şi Cum se face „educaţia-adicţia”, se Tace ! Cu „de la televizor, în primul rînd.......aşa ceva i s-a livrat”, se eludează, teribil de intelectualiceşte, „Dilema” !

+1 (1 vot)
PETRE GRIGORESCU .
5.05.2016, 12:27:42

„România” este luată drept orice şi oricum, dar mai ales, este „personajul cel mai vinovat” a ceea ce „românii” au devenit. „România” este scuza „noastră” ! Intelectualii, mai celebri sau mai puţin, folosesc extrem de des acest „concept” „România” pentru a explica aproape Totul, şi astfel, a (se) scuza „Destinul” „nostru” mioritic. Intelectualul vorbeşte, extrem de des în numele „nostru”, despre „noi”, „noi” în sus, „noi” în jos, generalizîndu-„ne” şi aruncînd la grămadă în fierbătură Totul şi pe Toţi, cam ca pupăturile între Toţi din pieţele interdependenţeLOR „noastre” autohton-ancestrale şi mult special specializate re-educate şi re-re-educate ca la Piteşti extrem de Bine şi Profund în ultimii 70 de ani, perioadă istorică pe care, intelectualii „noştri”, mai celebri sau mai puţin, o ocolesc ghiduş, cu ştaif şi deosebită „inteligenţă”. Dacă ar fi doar „scandal” ! Dacă ar fi doar „neînţelegerile angajaţilor” ! Dar ce să-i faci, intelectualul „nostru” „român”, nu vede decît cam atît, descoperind iată, recent, o nouţă mai veche ipoteză : „Televizorul” ! „Televizorul” e de Vină ! „S-a ajuns aici : de la televizor” ! „ÎN PRIMUL RÎND” !!! În Astfel de condiţii şi cu astfel de teribile „ipoteze” primare intelectuale, cum oare ar mai putea exista Dialog normal, fără scandal intelectual, şi ce fel de contra-argumente s-ar mai putea aduce cînd „S-a ajuns Aici, ÎN PRIMUL RÎND, de la Televizor” ( „întăririle” prin majuscule îmi aparţin [ singura posibilitate de a sublinia-scoate în evidenţă, un detaliu]) ?!? Dar ce să-i faci, asta este „(în) România” „noastră”, nu-i aşa ! „România” ultimiLOR 70 de ani ! A CUI ??? Domnule Vasilescu, vă rog frumos, „RomâniaD’AZI” este A CUI ? şi CE A DEVENIT „RomâniaD’AZI” după ce 45 de ani a fost Lagăr de Exterminare şi RE-Educare Criminală Comunistă a ideologiei Comuniste şi încă 26 de ani după, Colonie penitenciară Liberă a „democraţiei orighinale” ? „de la Televizor” ? Intelectualii „noştri”, confundă grav LAGĂRUL de Exterminare STATUL Totalitar Comunist şi mai apoi cel post-comunist ex-securist cu o Ţară, cu România ! De ce ? Numai Ei ştiu de ce şi cum ! Cu siguranţă, pentru că, pur şi simplu, sînt „ai noştri” ! Ai CUI ? Domnule Vasilescu, la cum s-a ajuns aici, vă ofer pe gratis, o Altă ipoteză ( este evident că privind lucid istoria ultimului secol, nu poate fi singura şi nici deloc, „în primul rînd” !), dar este O ipoteză (Esenţială!): LIPSA cvasi-totală a ELITELOR culturale-intelectuale-educaţionale-dăscăleşti cu Coloană Vertebrală DREAPTĂ şi FERMĂ, Reală şi Curajoasă, la Nivelul întregii Românii ! DE CE s-a ajuns Aici, şi Cum ? vă las bucuria şi plăcerea de a răspunde „calm şi argumentat” .

+1 (1 vot)
Barbu Adriana
6.05.2016, 09:41:10

Face parte din strategia de educare a poporului roman...Rezultatele se vor vedea peste 25-30 ani (termen optimist)...

+1 (1 vot)
Modifică Setările