Scârba şi votul

„Adevărul este că scârba jumătăţii de Românie care nu iese la vot le pică bine politicienilor.” FOTO Mediafax

Motivele pentru care mulţi dintre noi nu se duc la vot sunt multe şi, în cea mai mare parte, juste. Nu am să încerc să-i contrazic, pentru că nu pot nega evidenţa. Şi nu vreau să apelez, în pledoaria mea pentru vot, la cuvinte mari ca patriotism sau conştiinţă socială, pe care oricum le-au pervertit tocmai aceşti politicieni care ne întreţin scârba. Dar nici nu cred că e normal să asistăm pasiv-mioritic.

În 20 de ani de presă am învăţat măcar atât: cum gândeşte şi acţionează politicianul român. Pragmatic. Scopul lui, cred că e clar pentru oricine, este să ajungă la ciolan. Pentru asta minte, profită de sărăcia unei părţi importante a românilor sau sperie cu te miri ce gogoriţe alte categorii de cetăţeni, cum sunt pensionarii. Împreună cu găştile de profitori care se învârt în jurul lor şi câţiva cetăţeni de bună credinţă, ăştia sunt cei aproximativ 50% dintre cetăţenii cu drept de vot care participă, în general, la scrutinele noastre.

Fiecare dintre partide sau politicieni se bat să-şi asigure o felie cât mai consistentă din aceast mix de votanţi. Odată câştigă unii, altă dată ceilalţi. Cu mici variaţiuni.

Adevărul este că scârba jumătăţii de Românie care nu iese la vot le pică bine politicienilor. Nu trebuie să le promită nimic şi nici să încerce să-i câştige cumva – vreo lege favorabilă, vreo mărire de salariu, vreo scutire de impozit etc. Pentru că cealaltă jumătate nu se duce la vot, din silă şi dispreţ. Acest status-quo le asigură accesul, prin rotaţie, la ciolanul mult visat.

Ştiu, o să vă gândiţi că la ce bun să te duci, totuşi, la vot, dacă tot ăia sunt pe liste. Întrebaţi-i pe pensionari! Ei ies la vot, deşi sunt categoria cea mai vulnerabilă la eventualele bâzdâcuri sau matrapazlâcuri ale politicienilor. Sau poate tocmai d-aia, dintr-un instinct de conservare, ies la vot. Şi uite că politicienilor le este cam frică să facă „inginerii” cu pensiile. Chiar nu le dă de gândit nimic medicilor sau profesorilor, două dintre categoriile cele mai defavorizate de societatea noastră, aşa cum e croită de politicieni?

Bine-nţeles că ieşirea la vot, în toamna asta, nu va schimba peste noapte felul în care sunt trataţi. Însă un semnal va fi. Şi dacă la următoarele alegeri vor fi prezenţi din nou la urne este mai mult ca probabil ca politicienii să priceapă semnalul şi să caute imediat să se adapteze. Să facă ceva şi pentru alte categorii de români decât „tradiţionalii 50%”, ca să poată accede la ciolan. Abia de aici încolo, vom putea vorbi despre primenirea clasei politice. Forţaţi de societate. Şi cu cât presiunea va fi mai mare şi mai constantă din partea societăţii, cu atât mai sănătos va fi rezultatul.

Cu alte cuvinte, simplu şi concret, votul nostru chiar contează! Fiţi şi dumneavoastră la fel de pragmatici ca şi ţinta scârbei noastre naţionale: politicienii.