Schimbare de mentalitate

Tinerii au avut iniţiativa de a începe să strângă gunoaiele.

Deoarece nu umblu pe site-uri, am aflat abia din articolul Rodicăi Palade din revista „22" despre iniţiativa unor tineri de a declara 25 septembrie drept Ziua Naţională a Curăţeniei, în care cetăţenii României sunt chemaţi, cu mic, cu mare, să strângă gunoaiele de pe unde se vor fi aflând ele. Şi unde nu se află gunoaie pe teritoriul ţării noastre, mai curate, ştiţi dumneavoastră vorba murdară, decât soarele de pe cer? Am aflat cu aceeaşi ocazie că tinerii bucureşteni care au avut ideea s-au inspirat din acţiuni asemănătoare întreprinse în Estonia, în 2008, şi în Letonia şi Lituania, un an mai târziu. Iată o fericită împrejurare în care românii se numără printre primii în lume în adoptarea unui proiect util şi promiţător legat de viitorul planetei noastre. Un proiect pe care nu l-aş considera ecologist, deşi constă într-o operaţie de ecologizare, ci politic, pentru că implică o schimbare de atitudine faţă de polis, sau, şi mai bine, civilizator, şi nu pur şi simplu faţă de mediul înconjurător sau de natură. E vorba de o nouă atitudine faţă de natura umană mai degrabă decât faţă de aceea fizică.

Comunismul a distrus în fiinţa noastră, sau a reuşit în mare măsură s-o facă, odată cu simţul de proprietate, şi respectul faţă de ceea ce ne aparţine, nouă ca bun propriu sau tuturor ca bun colectiv. Degradarea mediului n-a fost decât urmarea acestei alienări. Mai teribilă decât toate cele descrise cu ajutorul acestui cuvânt de către Marx. Ne mai purtând de grijă alor noastre, n-am mai purtat nici alor celorlalţi. Imediat după 1989, s-a putut observa fenomenul curios, dar explicabil, al separării simţului de proprietate privată de acela de proprietate colectivă, deşi ambele suferiseră în regimul trecut din pricina alienării. Primul s-a refăcut rapid, al doilea a rămas nedezvoltat. Civilizaţia înseamnă însă şi una, şi alta. Cu toţii am remarcat, încă dinainte, când comunismul românesc ne permisese să avem apartamente proprietate personală, cum erau numite, că grija sau interesul majorităţii se opreau la uşa care despărţea spaţiul de viaţă privată de culoarul sau scara comună pentru locuitorii blocului.

Separarea cu pricina a devenit evidentă în epoca post-comunistă. Astăzi multe blocuri arată exact ca în trecut în părţile comune, deşi majoritatea apartamentelor nu mai seamănă câtuşi de puţin cu cele de acum douăzeci de ani. Iniţiativa celor 32 de tineri bucureşteni reprezintă o schimbare de mentalitate importantă şi din alt motiv. Absenţa în comunism a ţesutului social condusese la deprecierea oricărei solidarităţi. În plus, ideea de voluntariat era strâns legată de aceea de muncă neplătită de care regimul abuza din pricini economice şi nicidecum sociale. A apela astăzi la solidarizarea voluntară a cetăţenilor, a administraţiei, a organizaţiilor civice, în vederea realizării unui proiect de anvergură precum colectarea gunoaielor, înseamnă mult mai mult decât o operaţie ecologistă, care poate fi simţită drept necesară de către toţi, fără a modifica nimic în comportamentul nostru cotidian. De aceea susţin că proiectul este politic: el încearcă să educe spiritul nostru cetăţenesc.

Faptul că Ministerul Mediului şi primăriile au reacţionat pozitiv este un punct câştigat. Sunt curios să văd ce va fi pe 25 septembrie, câţi cetăţeni vor participa la una dintre cele mai importante acţiuni de după 1989 pentru ţara întreagă. La urma urmelor, deşi implică indivizi şi comunităţi locale, este o acţiune naţională, în sensul cel mai nimerit al cuvântului.

Indiferent de rezultatul imediat, iniţiativa tinerilor trebuie salutată cu tot respectul.