Scrisoare deschisă către premierul Ponta şi ministrul Teodorovici (II)

Acest text este a doua parte a unei scrisori, pe care am adresat-o premierului Ponta si ministrului fondurilor europene Teodorovici.

Prima parte a scrisorii o puteţi găsi aici. Dacă în prima parte a scrisorii am vorbit despre administraţia publică locală şi regională din perspectiva experienţei mele, în cea de-a două parte a scrisorii voi încerca să combat cu argumente unele din declaraţiile premierului şi ale ministrului fondurilor europene.

Stimate domnule premier Ponta, stimate domnule ministru Teodorovici

Aş dori să adaug câteva comentarii pentru unele din afirmaţiile dumneavoastră din  cadrul conferintei privind viitorul fondurilor europene in Romania.

D-le Ponta, aţi afirmat următoarele:  „Acea impresie iniţială, altfel corectă, vă vorbim despre fonduri europene pe care oricum nu suntem în stare să le cheltuim este o impresie care, din fericire, anul trecut s-a dovedit a fi neadevărată. Gradul de absorbţie, de la 7% la 33. Cât mai e domnul ministru? Eugen Teodorovici: 34”

Greşite cifre d-le premier şi d-le ministru: Când aţi preluat guvernarea în Decembrie 2012, gradul de absorbţie  era undeva de 21 % conform organizaţiei germane pentru cooperare internaţională Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) care a preluat datele Comisiei Europene. Pe acelaşi site găsim un infografic cu situaţia absorbţiei în data de 13 iunie 2013, unde România avea 26%. Este posibil ca din iunie 2013 situaţia să se mai fi îmbunătăţit, însă e greu de crezut că s-a ajuns la 34%. Probabil cheltuielile transmise la Bruxelles s-au ridicat la acest procent, dar acei bani nu pot fi trecuţi în procentul de absorbţie. Conform Euractiv : „Procentual, rata efectivă de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune, în termeni de rambursări de la CE, ajunge la 26,49%, în perioadă 1 ianuarie 2007- 31 ianuarie 2014, în timp ce totalul declaraţiilor de cheltuieli transmise la Bruxelles acoperă 36,65% din suma alocată României în această perioadă.”

D-le Ponta aţi afirmat că  „În 2013 am fost pe primul loc la creşterea gradului de absorbţie faţă de toate celelalte ţări din UE”. Mi-e teamă că e încă greu să facem asemenea declaraţii, chiar dacă ele sunt făcute cu scopuri politice. Haideţi să aşteptăm raportul Comisiei Europene pentru anul 2013, să vedem dacă a fost chiar aşa. 

D-le Ponta aţi declarat că „Al doilea lucru este că pentru 2014-2020 avem foarte puţini bani”. Sunt total de acord cu dumneavoastră, însă aceşti bani puţini s-au datorat din cauza corupţiei şi politizării excesive a administraţiei publice locale, regionale şi naţionale, incompetenţei administraţiei publice româneşti şi a lipsei de lobby la Bruxelles. Ce argumente să aibă euroaparlamentarii români când situaţia în România a fost dezastruoasă în domeniul fondurilor europene? La Bruxelles, România a dobândit reputaţia unei ţări marcată de instabilitate politică, care în plus este incapabilă în a utiliza fondurile UE.

D-l Teodorovici ati afirmat că: „Un element extrem de important este acela că nu va trebui să aşteptăm aprobarea acestor documente de către Comisia Europeană pentru a putea finanţa proiectele în acest nou cadru financiar.”  Nu sunt un specialist însăƒnu înteleg un lucru: cum se vor deschide linii de finanţare din cadrul unor PO-uri, dacă documentul principal, Acordul de Parteneriat, nu va fi aprobat de Comisie? E greu de crezut că liniile de finanţare se vor  deschide, înainte ca acest document să fie aprobat de Comisie.” 

D-l Ponta ati declarat că „România trebuie să se uite spre o ţară ca Polonia, ca model de dezvoltare şi de folosire a fondurilor europene, fără să uităm însă că pentru 2014-2020 Polonia are 72 de miliarde alocate, noi avem 21”

România, conform Comisiei Europene, a primit 23 de miliarde şi nu 21. Reiau ideile pe care le-am expus într-un articol anterior “Mitul polonez e adevărat: o spune Comisia Europeană”. Am petrecut 18 luni din 2010 până în 2012 studiind modelul lor de dezvoltare prin fondurile europene. După 18 luni am ajuns la concluzia că tot ce au realizat ei s-a datorat următoarelor motive: stabilitatea, voinţa politică şi guvernarea eficientă. Ei au făcut regionalizare în două etape, în 1992 şi 1999, funcţionând descentralizat aproape 10 ani, până în 2006 când regiunile au început să gestioneze singure banii europeni, noi în 2014 avem decizia CCR privind neconstituţionalitatea legii descentralizării. La ei, s-a creat o competiţie între administraţiile locale şi regionale pentru absorbţia de fonduri, stimulate de măsuri legislative, la noi mai mult din jumătatea localităţilor (municipii sau comune) sunt falimentare, neavând bani să-şi plătească angajaţii. La ei guvernanţa pe mai multe nivele funcţionează, noi din păcate nici nu înţelegem termenul. Ei folosesc intens PPP (parteneriatele publice-private), voievodatele (cele 16 regiuni de dezvoltare) sunt implicate direct în managementul programelor regionale, iar fiecare regiune are propriul ei program de dezvoltare în funcţie de nevoile specifice regiunii respective, noi ne certăm unde să punem capitala de regiune (într-o viitoare regiune care habar n-avem cum va arăta). Ei au creat un program special de fonduri europene, pentru Estul Poloniei, partea mai slab dezvoltată a ţării, noi mergem în continuare cu fondurile centralizate la Minister, dar ne chinuim să facem regionalizare. Ei sunt activi la Bruxelles, au vizibilitate şi negociază de pe o poziţie puternică orice document legislativ care ar avea un impact asupra lor în timp ce noi ne chinuim încă să intrăm în Schengen sau nu suntem în stare să negociem în cadrul acordului CETA (acordul UE-Canada), pentru ridicarea vizelor.

D-le Teodorovici aţi afirmat despre Acordul de Parteneriat că  „până în prezent Comisia Europeană nu a aprobat niciunui stat membru acest document de programare. Şi sunt multe alte state membre care nici măcar până în prezent nu au trimis un astfel de document nici măcar într-o fază, să spunem aşa, incipientă.” Pe siteul Comisiei Europene se arată ca National Strategic Reference Framework al Croatiei, pentru 2014-2016 a fost aprobat inca din August 2013. Conform unui raport al Comisiei de Dezvoltare Regională din cadrul Parlamentului European autorităţile poloneze au finalizat Acordul de Parteneriat în data de 23 octombrie, în curând definitivând cele 15 Programe Operaţionale regionale si 6 naţionale, variantele de proiect fiind deja publicate. Franţa, Polonia şi Letonia au trimis deja Acordul de Parteneriat spre Comsie, la sfârşitul lui ianuarie. Într-adevăr Romania se încadrează în programul impus de Comisie şi este în faţa anumitor state. Problemele noastre, după cum bine observa colega mea Raluca, sunt însă legate de transparenţa în procesul de consultare al Acordului şi al PO-urilor cu viitorii beneficiari şi cu societatea civilă.

D-l Ponta a prezentat cifrele indicative care vor fi oferite beneficiarilor, iar suma de „300 de milioane de euro, e pentru IMM-uri”; mi se pare mică pentru stimularea activităţilor de dezvoltare a IMM-urilor. Totuşi economia unui stat este susţinută de aceste IMM-uri, iar 300 de milioane din cele 23 de miliarde e cam puţin.

România se va încadra în programul impus de Comisie, însă beneficiarii de fonduri vor trebui probabil să aştepte până după septembrie să acceseze fondurile 2014-2020. Rugămintea mea ar fi ca în cadrul consultărilor pentru PO-uri să daţi dovadă de transparenţă, şi să luaţi în considerare unele propuneri ale viitorilor beneficiari, deoarece ei ştiu cel mai bine care le sunt nevoile. Să nu faceţi ce a făcut d-l Dragnea cu legea descentralizării! Şi să sperăm că pe viitoarea perioadă să nu mai existe problemele legate de achiziţiile publice, de comunicare între AM-uri şi OI-uri şi de transparenţă în gestionarea fondurilor.

Cu stimă

Graţian Mihăilescu