Senzaţii de insecuritate

S-a ajuns într-o situaţie aproape de necontrolat la care a contribuit din plin lipsa de responsabilitate, atât a aleşilor, a puternicilor zilei care au dovedit alte preocupări majore, cât şi a multora dintre concetăţeni. Iar de la teamă, îngrijorare, disperare la panică nu mai este decât un pas. Panica este cel mai rău lucru care ne mai trebuie în această situaţie de criză.

Pe zi ce trece, pe măsură ce întunericul nopţii creşte în detrimentul luminii soarelui, în timp ce avansăm implacabil în sezonul rece, al iernii, care nu ştim cum va fi, am o tot mai puternică senzaţie de insecuritate. De pericol în creştere, de tensiune în societate, de nesiguranţă personală şi socială. În România avansăm implacabil pe scenarii roşii, incapabili să ţinem situaţia sub control. Şi din cauza pandemiei, dar mai ales din cauza noastră a tuturor, din inconştienţă, incompetenţă şi prostie!

Realitatea ne arată că şi în multe ţări din lume percepţia poate fi asemănătoare în lupta cu pandemia. Cu unele excepţii, acolo unde autorităţile, specialiştii, cetăţenii şi toţi cei cărora le pasă de viaţă, au dovedit că au raţiune, luciditate, puterea, atitudinea şi mentalitatea să adopte măsuri şi să le respecte înainte ca oamenii să umple spitalele, înainte ca bolnavii să aştepte în antecamera morţii eliberarea câte unui pat la terapie intensivă. Înainte ca responsabilii şi personalul sanitar să strige disperaţi că nu mai au unde să-i interneze şi să-i ajute pe cei infectaţi.

Tot mai multe ţări adoptă în disperare măsuri drastice pentru ţinerea sub control a coronavirusului mortal, pentru carantinarea cetăţenilor, localităţilor şi oraşelor unde se înregistrează cele mai mari focare de infectare. Ca în situaţii de război, vedem cum în Londra sau Paris mulţi cetăţeni fug în masă, îngroziţi din oraşe, căutând să se izoleze cât mai departe de pericol. Şi parcă pandemia nu era de ajuns, în Paris, Viena sau alte localităţi fanaticii religioşi comit atentate în biserici, pe străzi în locuri publice, lăsând în urma lor victime însângerate şi o lumea întreagă îngrijorată, sporind senzaţia de insecuritate.

Până acum, în mai puţin de un an de zile de la declanşarea şi răspândirea rapidă, pandemia aceasta a reuşit să ne schimbe. Dar nu în bine din păcate! Avem parte de o schimbare negativă, nocivă, în rău, nu doar a indivizilor, ci a societăţilor, a sistemelor sociale şi politice, a ţărilor, a lumii! Mulţi dintre semeni, sesizând  şi conştientizând pericolul mortal, au făcut şi fac nenumărate apeluri la oameni, la cetăţeni, la conducători, să dea curs raţiunii, salvării, solidarităţii.

Chiar dacă nu mai suntem într-o situaţie de urgenţă din punct de vedere legislativ, este mult mai rău decât în primăvară când această măsură a fost adoptată timp de o lună. Dacă atunci am fost puşi într-o situaţie nouă, netrăită de mulţi dintre români cu excepţia celor mai în vârstă care au prins războiul, cu măsuri şi restricţii de circulaţie şi izolare, când magazinele erau golite de alimente de bază, iar oamenii îşi făceau provizii de alimente, atunci parcă nu exista totuşi aceeaşi teamă şi îngrijorare ca acum.

Lucru firesc dacă ne gândim că în martie, aprilie, mai situaţia nu era scăpată de sub control, comparativ cu cea de acum când se numără zecile de mii de infectări, miile de morţi şi internaţi la terapie intensivă. În ciuda măsurilor din perioada stării de urgenţă cei mai mulţi dintre noi încă nu conştientizam complet dimensiunea pericolului şi consecinţele acestuia, de aceea nu se simţea prea mult teama, ci mai degrabă un sentiment de îngrijorare, de lipsă de cunoaştere şi de comportare în faţa noului coronavirus. Nici acum mulţi dintre români şi nu numai români, nu cred, nu vor să vadă şi să conştientizeze pericolul mortal care-i pândeşte!

Pericolul care chiar există, nu l-a inventat nimeni să ţină mulţimile sub control, cum propovăduiesc nişte iresponsabili. Şi vedem cum coronavirusul a lovit mortal fără alegere, pe oricine i-a ieşit în cale, inclusiv pe coronasceptici, pe negaţionişti, pe oamenii cu putere, cu banii, tineri, adulţi, bătrâni. Chiar pe unii lideri religioşi care propagau şi îndemnau la necredinţa, la neexistenţa SARS Cov-2 i-a doborât, dovedind că chiar există şi nu este doar o născocire a unora.

Acum, văd tot mai mulţi oameni care par să conştientizeze pericolul, care reflectă teama, care sunt îngrijoraţi pentru viaţa lor şi a celor din jur. Purtatul de către tot mai mulţi români a măştilor de protecţie, în special în marile oraşe şi aglomerări urbane, precum şi o oarecare mărire a distanţării fizice şi sociale ne indică faptul că pericolul este perceput tot mai mult. Dramele prin care au trecut şi trec mulţi dintre noi ne fac mai prevăzători. Avertismentele, măsurile bune, şchioape, târzii luate de autorităţi, apelurile la raţiune ne arată un nivel de îngrijorare mărit şi o senzaţie, percepţie a pericolului coronavirusului tot mai mari.

S-a ajuns într-o situaţie aproape de necontrolat la care a contribuit din plin lipsa de responsabilitate, atât a aleşilor, a puternicilor zilei care au dovedit alte preocupări majore, cât şi a multora dintre concetăţeni. Iar de la teamă, îngrijorare, disperare la panică nu mai este decât un pas. Panica este cel mai rău lucru care ne mai trebuie în această situaţie de criză.

Măcar în al 13-lea ceas, ar trebui să ne trezim cu toţii, în special cei cu putere de decizie, administrativă, politică, de gestionare a situaţiei să gândească şi să ia cele mai bune măsuri posibile în acest moment. Să limităm numărul de infectări, de morţi. Să lase naibii interesele politice, de gaşcă, de grup, de îmbogăţire, că nu-i mai alege nici dracu pe candidaţii partidelor dacă lucrurile se înrăutăţesc tot mai tare, dacă se instalează panica şi haosul.

Să sperăm că ne va veni mintea românului cea de pe urmă, că nu vom face cu sărbătorile de iarnă ce am făcut cu vacanţele, cu moaştele, că se vor adopta cele mai drastice măsuri, chiar dacă acestea sunt nepopulare şi îi afectează pe dornicii de putere, pe politicienii care fac totul să fie aleşi sau realeşi. Toţi aceşti politicieni fără scrupule ar trebui să ştie că mai sigur îi votează nişte oameni vii, sănătoşi, decât nişte morţi, cu toate că la noi în România nimic nu este imposibil din acest punct de vedere.

Să fim sănătoşi cu toţii, să ne bucurăm cât mai putem de razele soarelui şi culorile acestei toamne superbe! Să ne protejăm! Am mai observat o chestie pe care nu o ştiam la purtatul măştilor, acestea pun mai mult în evidenţă ochii oamenilor, scot la iveală mai bine frumuseţea ochilor, în special la copii, fete, femei! Şi parcă ochii reflectă mai mult sinceritatea unui om, caracterul lui decât întreaga fizionomie a unei feţe!

Cele scrise aici sunt percepţiile, senzaţiile, observaţiile şi consideraţiile personale pe timp de pandemie, într-o perioadă când scenariile roşii sunt la ordinea zilei!