Sfârşitul dictatorului perfect

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Moammar Gaddafi a fost un dictator-model. A guvernat mult, 42 de ani. A luat puterea, printr-o lovitură de stat, cum scrie la carte, pe când avea doar 27 de ani.

A prezentat poporului programe măreţe şi a inventat pentru naţiunea libiană un sietem de conducere social-politic fără egal pe lume. Şi-a construit un excepţional cult al personalităţii. A fost nemilos, brutal, a ucis. A sfărâmat orice opoziţie, a distrus toate visurile de libertate ale propriului popor. A avut la îndemână bogăţii neînchipuite. Ca orice dictator care se respectă, a reuşit să arunce în sărăcie marea majoritate a populaţiei, deşi ţara încasa zeci de miliarde de dolari anual din explaotarea bogăţiilor naturale, petrol şi gaze. Fiii săi au căpătat câte o felie de putere intrând în competiţie pentru a se poziţiona cât mai bine în ochii tatălui.

Colonelul a jucat toate cărţile posibile în politica regională şi mondială. A fost anti-colonialist. Apoi pan-arab. După care a devenit naţionalist african. A finanţat terorişti. A organizat atentate anti-occidentale. A aruncat în aer, deasupra localităţii Lockerbie, din Scoţia, un Boeing 747 al companiei Pan Am, fiind ucise 270 de persoane. A început derularea unui program pentru obţinerea de arme de distrugere în masă, bacteriologice şi nucleare.

S-a alăturat războiului anti-terorist declanşat de SUA după atentatele din septembrie 2001.

A reuşit să intre în graţiile Occidentului care i-a trecut cu vederea crimele. A fost primit cu toate onorurile în capitale precum Parisul sau Roma. Petrolul şi contractele grase oferite de Libia l-au făcut frecventabil. Banii nu au miros şi nu se împiedică de noţiuni cum ar fi democraţia, libertatea sau drepturile omului. Moammar Gaddafi a ştiut cum să conducă jocul şi părea să-l câştige la nesfârşit.

A izbucnit primăvara arabă. Dar, un dictator model nu renunţă niciodată. Este etern, imuabil, invincibil. Întotdeauna, ceilalţi merită să moară, să plătească neascultarea poruncilor absolute.

Colonelul a neglijat un singur amănunt. Chiar şi dictatorii sângeroşi deveniţi prieteni ai Occidentului ajung la un moment dat să nu mai fie toleraţi. La urma, urmei, se pot găsi alţi conducători care să vândă petrol şi gaze şi să ofere contracte frumoase pentru reconstrucţia ţării, fără costuri de imagine.

Dezavantajul carierei de dictator perfect este că, de multe ori, sfârşeşte lamentabil, din cauză de ştreang sau de glonţ. Puternicii lumii democratice care i-au susţinut din interese politice sau economice stau liniştiţi.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite