„Simt că mă simt folosită“

Facem, cu mult efort şi cu bani de la sponsori, un album de artă fotografică despre spaţiile culturale ascunse ale Bucureştiului. Diverse locuri, adesea neaşteptate şi despre care nici măcar vecinii nu au auzit, în care se fac expoziţii, teatru, muzică, dezbateri, experimente artistice, underground şi tot felul.

Nu mulţi ştiu că Bucureştiul e plin de evenimente culturale, atât de multe încât străinii sunt uimiţi, dar în egală măsură miraţi sunt şi bucureştenii înşişi când află că se poate face cultură şi într-un atelier de ascensoare, nu numai la MNAC.

Aşadar, locurile acelea am vrut noi să le fotografiem, şi am reuşit să convingem şi pe unul dintre cei mai buni fotografi de artă ai momentului să ni se alăture. Va fi un album de artă, nu de prezentare a spaţiilor, chiar dacă va avea şi ceva text, o scurtă descriere şi istorie a fiecărui spaţiu în parte. Şi va ajunge în toată lumea, nu va rămâne doar în Bucureşti şi în stocul de cadouri al sponsorilor, am făcut deja un plan de răspândire a lui în univers, inclusiv cu ajutorul autorităţilor, care au tot interesul să arate faţa frumoasă a Bucureştiului necunoscut.

Am vorbit cu proprietarii şi cu administratorii acelor spaţii, care, desigur, au fost încântaţi ca locul şi lucrurile pentru care au muncit atât şi în care au pus şi suflet să apară în album. Şi un album de artă, tot repet asta, nu într-o broşură oarecare. Mai ales că nu îi costă nimic, nici măcar vreun efort de vreun fel, doar să deschidă uşa, să bea o cafea cât face fotograful poze, şi apoi să o închidă la loc.

Au fost şi câţiva care au refuzat, desigur, şi ştiam că vor fi, am o meserie care mă face să cunosc mai multe despre oameni decât alţii. Am reţinut una dintre explicaţii, pentru că e semnificativă, o aud zilnic, în toate situaţiile şi contextele posibile şi de la tot felul de oameni, indiferent unde ar fi ei pe balustrada socială.

Şi de ce nu vrei să apăreţi şi voi în album? Păi nu văd la ce ne-ar folosi... Bine, să zicem că vouă nu v-ar folosi la nimic, cu toate că punctul acesta poate ar merita şi o a doua reflecţie. Însă nici nu te costă nimic, în primul rând, şi apoi albumului şi nouă ne foloseşte să fiţi şi voi acolo. Înţeleg foarte bine că vouă vă foloseşte, dar ce aş avea eu de câştigat din asta? La ce te gândeşti, la bani? Nu câştigă nimeni bani din asta, ba dimpotrivă, toţi dăm bani şi muncim la el. Ştiu foarte bine, nu de bani e vorba, dar simt că mă simt folosită...

Şi o întrebare pe care mă tot pregăteam să o pun de multă vreme: să zicem că un necunoscut (care nu vă este duşman, desigur!) ar avea ceva de câştigat dintr-un „da“ pe care îl spuneţi, dar fără să vă coste absolut nimic, să nu vă folosească sau uzeze vreun lucru care vă aparţine, să vă consume timpul sau orice altceva. Doar un „da“, însă de pe urma căruia nu câştigaţi nimic...

Întrebare, deci: aţi spune „da“?

Loading...