Sine ira et studio: despre violul din Vaslui

„Societatea te învaţă mai degrabă să nu fii violată decât să nu violezi“

De la Adam şi Eva, acest Alfa şi Omega al relaţiilor sexuale, există o regulă clară: în tot acest proces de asigurare a reproducerii biologice a speciei umane, bărbatul trebuie să seducă femeia pentru a ajunge în pat cu ea: „[..] atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni“ (Facerea, 3.16). Asta mi-a rămas întipărit în memorie de la o lecţie de religie din gimnaziu, când un preot a suplinit absenţa profesoarei de la clasă.

Şi mai spuneţi că religia nu-şi mai găseşte locul în şcolile româneşti. În mod sigur, celor şapte moldoveano-loveri din Vaslui nu li s-a predat această lecţie esenţială. Abrutizaţi de revoluţia digitală şi de Facebook, aceştia au ratat câteva cursuri şi din cadrul şcolii vieţii. Nu mă îndoiesc că prin Văleni există şi flăcăi care încă mai cred în demersul iniţial de „a vrăji gagica”, pentru a trece apoi la nivelul următor. Căci pe parcursul devenirii noastre ca masculi, ne înscriem într-o apăsătoare cursă a acceptării sau a respingerii de către o femeie. Nimic nu este sigur şi nici garantat. Nu este numai o stare de lucruri indusă de către Biblie, este însăşi ordinea naturală a lumii în care trăim. 

Cea mai veche meserie din lume a apărut în primul rând pentru cei care doreau să sară peste câteva etape sau nu se simţeau capabili să le parcurgă. Unii erau în căutare de practici neconvenţionale de care nu beneficiau acasă. Alţii erau prea bătrâni şi ieşiţi din uz. Grecii şi romanii au considerat prostituţia un rău necesar. A plăti pentru sex nu este un fapt demn de laudă, dar spre deosebire de viol, există consens. A fi acceptat necondiţionat de către o femeie contra unei sume de bani reprezenta un aspect al economiei de schimb ce se dezvolta în Antichitate, în cadrul căreia îşi făcea tot mai mult simţită prezenţa sectorul serviciilor.

Societăţile antice tolerau prostituţia şi condamnau violul. Exista o abordare sănătoasă a realităţii. Dreptul roman încadra violenţa sexuală la cele mai grave infracţiuni, pedepsită chiar şi cu moartea. Acceptau prostituţia ca pe o slăbiciune a firii umane şi respingeau vehement violul ca fiind o practică ce se apropie de comportamentul animalic, iraţional. În Evul Mediu, o perioadă de regres în istoria umanităţii, a fost posibilă percepţia absurdă, motivată de concepţiile religioase, prin care victima unui viol era considerată în acelaşi timp vinovată pentru producerea acestuia. Întoarcerea la raţiune în epoca iluministă a adus includerea violului în Codurile Penale ale statelor europene ca infracţiune gravă. Libertatea de a alege, implicit de a refuza, reprezintă un drept natural al femeilor. Nu cred în existenţa cazurilor de violenţă sexuală asupra bărbaţilor comise de către femei, cum de mult nu mai cred în Moş Crăciun. Filmul italian „Una giornata particolare" (1977)  mi-a demonstrat că până şi un homosexual poate ceda avansurilor unei femei, mai ales când este vorba de Sophia Loren. 

Să analizăm un pic „raţionamentul“ prezentat de către cei şapte moldoveano-loveri ca apărare. O fetişcană aflată la debutul maturizării sexuale decide să-şi condimenteze viaţa sexuală nu cu doi deodată, ci cu şapte. Şi nu oricum, ci pe câmpurile patriei. Pe asta să o creadă mă-ta, dacă este merg pe aceeaşi linie cu articolul semnat de jurnalista Ramona Ursu săptămâna trecută. În cadrul acestei mediatizări excesive, este cazul ca ei să-şi asume consecinţele acţiunilor necugetate. Aici nici măcar nu poate fi invocată sintagma „Capul face, capul trage”, pentru că au gândit cu penisul. Există, într-adevăr, situaţii în care ne lăsăm ghidaţi de acest organ iresponsabil, dar nu într-atât de departe în a ne dicta ce să facem şi a pune stăpânire pe comportament.

În schimb, nici nu vă imaginaţi cât de bine s-au simţit cei şapte tineri când au fost plimbaţi prin faţa camerelor de luat vederi. Sunt reprezentanţii unei generaţii dependente de atenţie, iar acesta poate fi punctul culminant al existenţei lor. Era Facebook ne-a oferit şansa nesperată de a fi vedete. Îţi poţi construi celebritatea având la dispoziţie câţiva mega de trafic de date. 

Tot la capitolul raţiune, cu ghilimelele de rigoare, intră şi iniţiativa legislativă a doamnei deputat Alina Gorghiu din anul 2013, prin care se propunea medierea cazurilor de viol. Surpinzător acest demers, venit din partea unei femei. Voi face o analiză sumară a procesul de mediere dintre victimă şi agresor. Acesta ar fi posibil doar dacă victimei i s-ar induce prin hipnoză sindromul Stockholm: „Da, cu toate astea, eşti băiat bun. Iar în anumite momente, deşi a fost cu forţa, ai perfomat bine. Mă gândesc serios la ideea unei căsătorii”.

Ca profesor de gimnaziu, nu am predat în cele mai de elită şcoli, multe dintre acestea fiind în comunităţi izolate sau cartiere urbane mărginaşe. Însă am vazut sursele acestui comportament abuziv, instalat de la vârste fragede. Pe locul întâi al exemplelor concludente - elevi de clasa a VII-a pasionaţi de pornografie online. Un caz particular este cel al unuia care posta pe Facebook impresiile sale după o partidă de sex oral, considerat ca fiind un element de bază în relaţia cu o fată. Altul era ferm convins că noi venim pe lume în urma unui viol. Am avut plăcerea şi onoarea de a-mi începe cariera în şcoli unde auzi în mod frecvent în pauze, pe culoare, următoarea reclamaţie: „Domnul/ Doamna (după caz), cutare mă violează!”. Adevărul gol-goluţ despre nivelul de percepere a sexualităţii în mediul rural.

În aceste comunităţi, în care, în secolul XXI, oamenii sunt conduşi mai mult de instinctele primare, să nu vă miraţi că violul nu este considerat un fapt antisocial.

Într-o societate bulversată de tranziţie, chiar şi adulţii, cei care ar trebui să-i îndrume pe copii, au probleme serioase în a tolera firescul şi a respinge anormalul. Unor elevi, baiat şi fată, li se scade nota la purtare pentru simplul fapt că se sărutau pe o bancă din curtea şcolii, în scopul de a preveni... mă opresc aici, e prea penibil. Aici avem de a face cu o directoare de şcoală caracterizată de o gândire ce îmbină în mod straniu perversitatea cu puritanismul, un potenţial caz de personalitate borderline. Un caz special, pe care l-am mai abordat şi cu alte ocazii pe blog. Îl voi pasa medicilor de specialitate, mă depăşeşte.  

Am văzut că vă referiţi la fata violată din Vaslui, folosind apelativul de „elevă”. Asta în condiţiile în care profesorii acesteia răsuflă uşuraţi că faptul nu s-a consumat între pereţii instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea. Putea să se întâmple chiar şi pe gardurile care delimiteaza curtea şcolii: nu intra în jurisdicţia lor. Îmi vine în minte un alt exemplu: opinia nonşalantă a unei inocente profesoare, când în cancelarie se discuta despre o elevă de 14 ani, care avea o relaţie cu un baiat major: „Când eram clasa a VIII-a, am avut o colegă ce a rămas gravidă. Ce vă agitaţi atât?”. Da, toanto, ne agităm: este o boală a oamenilor cu conştiinţă. 

De ce acest viol este mediatizat atât de mult? Se manifestă o primă fază a conflictului, până acum latent, dintre centru şi periferie. O Românie care aspiră spre modernitate şi valori occidentale, alta care consideră violul o greşeală a tinereţii sau „sex surpriză". Aceste discrepanţe nu se pot anula decât prin educaţie. Este rezultatul prezentării violului ca fapt divers, ani la rând, de către ştirile de la ora 5. Ar fi cazul ca mass-media din România să-şi pună în valoare şi latura formativ-educativă, nu doar pe cea informativă sau de solicitare a unor păreri. Până la momentul de faţă, se manifestă o punere în practică a strategiei problemă-reacţie-soluţie. Cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc.

[P.S.] Pe 25 iulie s-a împlinit un an de la primul articol publicat aici. Mulţumesc ziarului Adevărul! A fi blogger este o experienţă deosebită. Scrisul m-a ajutat să evadez din cotidian. Un pianist are claviatura, iar eu am tastura laptopului.