Societatea în reţea

In acest articol continui să descriu, succint, idei ale sociologului Manuel Castells despre era informaţiilor cu multiplele ei procese sociale, economice, politice şi comunicaţionale.

Un concept central în opera lui Castells este cel de reţea, după cum autorul însuşi a declarat: ,,I shall first define the concept of network, since it plays such a central role in my characterization of society in the Information Age.”[1] Societatea în reţea (Network society) a apărut ca urmare a transformărilor sociale, tehnologice, economice şi culturale de la sfârşitul celui de al doilea mileniu, fiind descrisă prin acţiunea cunoaşterii asupra cunoaşterii înseşi ca sursă principală de productivitate.[2] Noua societate are o structură socială specifică: ,,that characterizes society in the early twenty-first century, a social structure constructed around (but not determined by) digital networks of communication.”[3] Se ridică întrebarea dacă societatea în reţea este aceeaşi cu societatea informaţională?  Răspunsul lui Castells este clar: ,,Thus, "the network society" does not exhaust all the meaning of the "informational society."[4]  

Castells afirmă că reţelele au devenit unităţile fundamentale ale societăţii actuale. Reţeaua stă la baza noilor structuri organizaţionale, prin folosirea comunicării media. Modelele de reţea sunt caracteristice pentru sectoarele economice cele mai avansate[5]. În societatea în reţea, cele mai importante structuri sociale sunt organizate de reţelele sociale şi mass-media. Combinarea de reţele sociale şi media modelează modul principal de organizare şi cea mai mare parte din structurile de la toate nivelurile: individual, organizaţional şi societal. În era informaţiilor, societăţile se structurează în jurul opoziţiei bipolare dintre Net (Reţea) şi Self (individualitate).[6]

Spre deosebire de teza lui Castells conform căreia reţelele sunt unităţile de bază ale societăţii contemporane, pentru alţi exegeţi, de pildă Jan Van Dijk, acestea nu constituie societatea: ,,They are not the whole substance of society, as they are in the exaggerations of Manuel Castells."[7] De altfel, în recenzia la trilogia The Information Age Economy, Society, and Culture, sociologul olandez apreciază conceptele centrale şi relaţiile cauzale ca fiind principalele puncte slabe ale teoriei lui Castells. În comparaţie cu cadrele conceptuale riguroase ale teoriei capitalismului şi ale societăţii industriale elaborate de K. Marx şi M. Weber, cadrele conceptuale ale caracteristicilor erei informaţiei sunt mult mai vagi şi legăturile cauzale pe care le face Castells nu ating nivelurile de abstractizare şi generalizare ale lui Marx şi Weber.[8]

Revenind la ideile lui Castells despre societatea în reţea, stăruim asupra unui alt termen, spaţiul de flux (The space of flows), menţionat, pentru prima dată, în cartea sa din 1989, The Informational City: Information Technology, Economic Restructuring, and the Urban Regional Process. În era informaţională, apare spaţiul fluxurilor ca urmare a organizării materiale, efectuată prin flux, a practicilor sociale ale timpului divizat, înscrise în structurile sociale dominante care au influenţă directă asupra societăţii în ansamblul ei. În societatea în reţea, spaţiul organizează timpul, spaţiul fiind timpul cristalizat: ,,Both space and time are being transformed under the combined effect of the information technology paradigm, and of social forms and processes induced by the current process of historical change.”[9]

Conform teoriei lui Castells, în societatea în reţea există o opoziţie fundamentală între spaţiul fluxurilor şi spaţiul locurilor. Spaţiul fluxurilor organizează, simultan, practici sociale, de la distanţă, prin intermediul sistemelor informatice şi de telecomunicaţii. Spaţiul locurilor privilegiază interacţiunea socială şi organizarea instituţională, pe bază de contiguitate fizică. Există o diferenţă între procese dominante şi procese privind experienţa umană, primele - puterea de concentrare, bogăţia şi informaţiile - sunt organizate în spaţiul de fluxuri, iar cele mai multe din cea de a doua categorie se petrec pe plan local.[10] Un exeget al operei lui Castells, Felix Stalder, apreciază că analiza celor două spaţii: al fluxurilor şi al locurilor ,,is one of the most substantial and original aspects of Castells’s entire theory of the network society.”[11]

Ce este fluxul? El reprezintă serii semnificative, repetitive şi programabile de schimburi şi interacţiuni între poziţiile, geografic îndepărtate, ocupate de actori sociali în structuri economice, politice şi simbolice ale societăţii. Societatea actuală se articulează în fluxuri de capital, informaţii, tehnologie, interacţiune organizaţională, imagini, de sunete şi de simboluri.: ,,Flows are not just one element of the social organization: they are the expression of processes dominating our economic, political, and symbolic life.”[12] Teza lui Castells despre caracterul dominant al fluxurilor explică procese derulate în societatea informaţională funcţională în zonele dezvoltate economic, dar este dificil de aplicat în studiul ţărilor cu un nivel scăzut de tehnologie informaţională.

O dimensiune importantă a spaţiului de flux se referă la organizarea spaţială a elitelor, fiindcă, de fapt, acestea îl administrează. Elitele tehnocrate şi financiare reclamă cerinţe spaţiale specifice în ceea ce priveşte suportul material al intereselor şi practicilor lor. Ele se organizează în cluburi sociale exclusive, dispun de un spaţiu al lor aproape identic în toată lumea: hoteluri internaţionale, saloane rezervate pentru VIP-uri în aeroporturi: ,,In short: elites are cosmopolitan, people are local. The space of power and wealth is projected throughout the world, while people's life and experience is rooted in places, in their culture, in their history. Thus, the more a social organization is based upon ahistorical flows, superseding the logic of any specific place, the more the logic of global power escapes the global power escapes the socio-political control of historically specific local/national societies.”[13] Elitele societăţii informaţionale adoptă un mod de viaţă din ce în ce mai omogen care transcede frontierele culturale ale societăţilor: frecventarea cu regularitate a unor locaţii, joggingul, un anumit tip de dietă obligatorie (somon fript şi salată verde), omniprezentul laptop cu acces la internet, stil vestimentar unisex. Toate acestea sunt simbolul unei culturi internaţionale a cărei identitate nu este legată de nici o societate particulară, dar atestă apartenenţa lor la cercurile decizionale ale economiei informaţionale globale.

Modul lui Castells de a descrie elita internaţională prin dominarea ei, în societatea actuală, bazată pe capacitatea de a dezorganiza grupurile majoritare din societate pentru susţinerea propriilor interese are similitudini cu teoria lui M. Eminescu despre pătura superpusă, un grup situat deasupra celorlalte categorii sociale româneşti: ,,am dovedit că deasupra poporului românesc istoric pe care-l cunoaştem toţi de acum douăzeci treizeci de ani, deasupra ţăranului, a moşneanului, a breslaşului, a boierului mare şi mic s-a superpus o pătură de populaţie străină, românizată în parte în privinţa limbei, dar neavând deloc nici natura, nici instinctele poporului nostru."[14]. Între pătura superpusă şi poporul român nu ar fi existat nici o legătură deoarece ea nu poate înţelege pe români, iar aceştia o ignoră şi nu vor să o înţeleagă. În termenii lui Castells, elitele, adică pătura superpusă, sunt cosmopolite, iar oamenii – românii - sunt locali.

Fragment din studiul Manuel Castells: Mass-media în Era Informaţiei, capitol din volumul Mass-media, modernitate tendenţială şi europenizare în era Internetulu în curs de apariţie la Editura Tritonic.

[1] Manuel Castells, The Information Age: Economy, Society and Culture Volume 1: The Rise of the Network Society, 2nd ed., Oxford: Wiley Blackwell, 2010, p. 501.

[2] Manuel Castells, Communication Power,  Oxford/New York: Oxford Univ. Press, 2013, p. 32.

[3] Ibidem, p.4.

[4] Manuel Castells, The Information Age: Economy, Society and Culture Volume 1, ed.cit. p. 22.

[5] Felix Stalder, ,,The Network Paradigm: Social Formations in the Age of Information”, The Information Society: An International Journal, 14(4), 1998, pp. 301-308.

[6] Manuel Castells, The Information Age: Economy, Society and Culture Volume 1: The Rise of the Network Society, ed.cit., p. 3.

[7] Jan A.G.M. Van Dijk, The Network Society: Social Aspects of New Media, Second edition, London: SAGE Publications, 2006, p.240.

[8] Jan A.G.M. Van Dijk, ,,The One-Dimensional Network Society of Manuel Castells”, New Media Society; 1, 1999, p. 127.

[9] Manuel Castells, The Information Age: Economy, Society and Culture Volume 1, ed.cit. pp. 407.

[10] Manuel Castells, The Power of Identity, ed.cit., pp. 181-182.

[11] Felix Stalder, Manuel Castells: The Theory of the Network Society, Cambridge: Polity Press, 2006, p. 166.

[12] Manuel Castells, The Information Age: Economy, Society and Culture Volume 1, ed.cit. pp. 442.

[13] Manuel Castells, The Information Age: Economy, Society and Culture Volume 1 The rise of the network society, ed.cit., pp. 445-446.

[14] Mihai Eminescu, Opere, vol. XII,  Editura Academiei Române, 1985, p. 321.