Solidaritate întru incompatibilitate. Vasile Astărăstoae şi Senatul său

Amendarea Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi de către ANI este o măsură fără precedent în societatea românească postcomunistă. Cât priveşte solidaritatea pe care Senatul a manifestat-o faţă de incompatibilul rector Vasile Astărăstoae, aceasta este la fel cu cea pe care o manifestă frecvent Parlamentul României faţă de incompatibilii săi.

Apetenţa pentru sultanism şi ilegalitate este mai înrădăcinată în societatea românească decât se recunoaşte. Românii sunt obişnuiţi să arate cu degetul mai ales politicienii când vine vorba de sfidarea legii, trecând cu uşurinţă peste cazurile grave în care legea este încălcată şi în alte segmente ale societăţii. La Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, legea a fost încălcată în mod repetat de către Rectorul incompatibil Vasile Astărăstoae, unul dintre puţinii români care au mai rămas cu atâtea funcţii simultan. Cred că doar funcţia de „secretar general al...” îi mai lipseşte din panoplie, iar dacă nu cădea comunismul, cred că o obţinea şi pe aceea. Să fie acolo, mai ales când e remunerată!, cum sunt cele pe care le deţine în prezent. Agenţia Naţională de Integritate a decis că multifuncţionalul Rector al UMF Iaşi, Preşedinte al Colegiului Medicilor, „membru a mai multor comitete şi comiţii”, acest Trahanache postcomunist este incompatibil în politopia sa dintr-un singur motiv: cam peste tot e pe bani publici. Când vine vorba despre drepturi, Domnia sa afirmă cu patos faptul că este conducătorul unei instituţii publice; însă, când vine vorba de respectarea unor reguli specifice acestui statut, acelaşi mare conducător îşi afirmă zgomotos autonomia. Or, se ştie că statutul de ordonator de credite al unei universităţi publice presupune, pe lângă sacul cu privilegii şi unul cu obligaţii. Pentru că e vorba de bani publici.

Nu este prima dată când Rectorul incompatibil Vasile Astărăstoae sfidează legea şi instituţiile statului. Anul trecut povestea distrat peste tot despre ce le-a făcut celor de la Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) când au venit să evalueze calitatea programelor: i-a dat afară! Păi, cum de ce? Era universitatea domniei sale, care ştia mai bine cum să  facă şcoală, că nu a îmbătrânit degeaba! Ce standarde, ce ARACIS? UMF Iaşi are standardele ei, iar cele solicitate de ARACIS sunt pentru universităţile ce nu au în frunte un asemenea conducător multilateral dezvoltat. Să-i fie clar Guvernului, din orice mandat ar fi el, că nu te poţi pune cu Astărăstoae fiincă îndată îţi scoate medicii la proteste. Găseşte el un motiv. Nu aşa trebuie să se poarte instituţiile statului cu un om ce ţine în mână atâtea sfori şi pârghii de „negociere”!

ANI nu a înţeles un astfel de mesaj şi l-a declarat incompatibil, cerând destituirea sa din funcţia de Rector al UMF şi din cea de Preşedinte al Colegiului Medicilor. Nici Ministerul Educaţiei nu a mai vrut să înghită mesajul şi a cerut, la rându-i, destituirea. Dar, Senatul a făcut scut în jurul Rectorului incompatibil, aşa cum Parlamentul face scut în jurul incompatibililor săi.     De ce? Cum de ce!? Păi nu s-a pus această problemă în nicio şedinţă, după cum declară câţiva membri ai Senatului intervievaţi. Cu toate că subiectul a vuit în toată presa. Cred că avea dreptate Marele Protector al malpraxiştilor din România când se lăuda prin cercurile pe care le frecventează: „la mine la universitate nu mişccă nimeni în front. Eu cu Dana decidem!” Se vede! Ordinea de zi se votează ca în fosta Mare Adunare Naţională: cine este „pentru”, „împotrivă”, se abţine cineva? Mulţumesc, deci: în unanimitate...

Mă îndoiesc de faptul că toţi membrii Senatului UMF îl sprijină pe incompatibilul rector în tot ceea ce face, chiar şi în incompatibilitatea sa. Cred că e vorba aici mai degrabă de un soi de amatorism instituţional sau de percepere a Senatului ca pe un for în care se realizează doar chestiuni formale, de dragul democraţiei academice. Cât priveşte contestaţia pe care incompatibilul rector şi preşedinte a depus-o prin UMF şi Colegiul Medicilor la Ministerul de resort şi la ANI, trebuie ştiut un lucru: chiar dacă ar avea dreptate, acest lucru poate fi hotărât doar de către o instanţă de judecată; până atunci, decizia ANI trebuia pusă în aplicare. Adică, Senatul trebuia să declanşeze procedura de destituire a Rectorului incompatibil Vasile Astărăstoae şi Colegiul Medicilor trebuia să procedeze la fel cu Preşedintele incompatibil. Oare în ce instituţie este compatibil cetăţeanul Vasile Astărăstoae?

După vara lui 2012, românii au început să înţeleagă că ilegalităţile nu sunt făcute întotdeauna de către un singur om, că există şi ilegalităţi săvârşite de instituţii democratice şi de organe colective de conducere. Hitler nu a făcut ceea ce a făcut singur şi nu s-a menţinut la putere doar prin forţe proprii, ci cu sprijinul unor instituţii. La fel Ceauşescu.

Nu pot spune că între aceste exemple şi cazul de la UMF nu este nicio  deosebire. Trebuie păstrate proporţiile, dar ideea rămâne: comportamentele de acest fel se replică în diferite medii din societatea românească încă nedecomunizată. Şi mai este o diferenţă: Marea Adunare Naţională nu a păţit nimic; doar Ceauşescu a achitat nota de plată. În cazul UMF, Senatul  a fost amendat, iar ANI a a demarat din oficiu procedura de verificare a averii, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese în cazul membrilor Senatului UMF Iaşi. Eee, nu mai sunt vremurile de altă dată, cu dictaturi serioase! Acum e democraţie, nota de plată se împarte tuturor.

Urâtă încheiere de carieră pentru profesorul Vasile Astărăstoae. Urâtă perioadă va începe pentru membrii Senatului UMF. Aaa, uitasem: şi pentru Dana!