Societate

articolul anterior

Speranţă pentru România: de necrezut, dar în ţara asta oamenii se ajută între ei!

5
3 Apr 2021 08:53:12
Luca Dinulescu

Samuel Negoiescu este un întreprinzător de loc din Şepreuş, judeţul Arad. Are la bază Teologia, ulterior urmând cursurile facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din Arad.

Are 36 de ani, este căsătorit de 12 ani, are 3 copii, iar în timpul liber este montaniard înrăit. Ar mai şi călători dacă ar putea, doar că în momentul ăsta, aşa cum ştim cu toţii, nu prea se poate. Altfel, Samuel este unul dintre acei români care fac bine şi nu se laudă cu asta, motiv pentru care am considerat că trebuie să afle mai multă lume despre el.

Activează în domeniul umanitar de peste 15 ani, înfiinţând asociaţia Speranţă pentru România, prin intermediul căreia peste două sute de mii de persoane au donat bani pentru românii aflaţi în suferinţă. Numai anul trecut, spre exemplu, peste 2 milioane de euro au ajuns, prin intermediul asociaţiei sale, la persoane cu cazuri deosebit de grave. Iar dacă mai spun şi că Samuel face posibile aceste lucruri doar cu un număr de 5 angajaţi, cred că interesul asupra subiectului nu mai poate fi pus în discuţie.

În anul 2020, în plină pandemie, donaţiile românilor au crescut către asociaţia Speranţă pentru România, depăşind 2.600.000 Euro, faţă de 900.000 Euro în 2019. Cum îţi explici acest lucru?

S.N.: Din punctul meu de vedere, ar fi trei explicaţii. Primul motiv ar fi legat de partea organizatorică a asociaţiei Speranţă pentru România. Foarte mulţi ani ne-am bazat pe voluntari. În momentul în care am angajat persoane care să îşi dedice tot timpul unei astfel de activităţi, am reuşit să gestionăm de la 3-5 cazuri pe lună la 300 de cazuri lunar. Odată ce am devenit capabili să preluăm, să gestionăm şi să mediatizăm atât de multe cazuri, în mod implicit au crescut şi donaţiile.

Al doilea motiv este cel legat de platforma noastră de fundraising. Am investit timp, energie şi bani pentru a dezvolta o astfel de platformă, care pune la dispoziţie toate modalităţile posibile de donaţie, totul foarte rapid şi foarte transparent. Platforma este concepută de aşa natură încât donaţiile să se poata vedea şi urmări live, iar echipa noastră publică periodic noutăţi cu beneficiarii noştri, ajutorul oferit, mărturii din partea lor, încercând totul să fie video. În final, atât donatorul, beneficiarul, cât şi noi, administratorii, vedem în timp real aceeaşi situaţie, adică evoluţia live a donaţiilor. În felul acesta, donatorii donează cu încredere. 

Al treilea motiv este legat de dărnicie. Românii sunt darnici, vor să îşi ajute semenii, sunt oameni inimoşi, care nu rămân indiferenţi la necazul semenilor lor. Tot ce au nevoie este să aibă încredere, că donaţia lor ajunge la destinaţie. Având o echipă puternică în spate, care este capabilă să gestioneze atât de multe cazuri, având o astfel de platformă, românii au avut ocazia să îşi manifeste din plin dărnicia chiar şi în condiţii de pandemie.

Care este profilul donatorului român? Donează, în general, cei cu bani mulţi, sau cei cu bani puţini?

S.N.: Din analiza noastră, donează oamenii simpli, din clasa de mijloc. 60% dintre donatorii noştri sunt femei, 40% bărbaţi. Din donatorii femei, 60% au vârste între 25-34 de ani, 25% au vârste între 35-44 ani, 10% între 18-24 ani şi 5% între 45-54%.  

Dintre bărbaţi, 50% au vârste între 25-34 de ani, 30% între 35-44 ani, 10% între 18-24 ani şi 10% între 45-54 ani. De asemenea, dintre donatorii noştri 75% sunt căsătoriţi. În ceea ce priveşte domiciliul, 80% dintre donatorii noştri locuiesc în România, 8% în Marea Britanie, 5% în Germania. Bineînţeles, primim donaţii din toate ţările UE unde există puternice comunităţi de români.

Ca domenii de activitate, 35% au funcţii de conducere, 20% lucrează în vânzări şi producţie, 15% lucrează în domeniul IT şi tehnologie, restul din alte domenii. Cele mai multe donaţii vin din Bucuresti, Timişoara şi Cluj. Predomină oraşele din Ardeal în general, urmate de cele din Moldova şi în final cele din sud.

În promovarea unui singur caz dintre cele de care vă ocupaţi, stă multă muncă. În ce constă ea?

S.N.: Fiecare beneficiar are un responsabil de caz, adică un angajat al asociaţiei care se ocupă de absolut toate detaliile unei campanii de strângere de fonduri. Astfel, primul contact al unui potenţial beneficiar este cu unul dintre responsabilii de caz. Asta înseamnă 1-2 ore la telefon în prima fază, în care beneficiarul îşi spune problema, oferă detalii, responsabilul de caz pune întrebări etc. Urmează apoi verificarea documentelor medicale şi a oricăror informaţii care să ne asigure pe noi că acel caz este unul real, care merită ajutat. 

Problema noastră este cu timpul, pentru că un responsabil de caz din 8 ore de lucru cel puţin 6 le petrece doar la telefon, pentru că în fiecare zi suntem sunaţi de foarte multe persoane. Trebuie să stai cu fiecare la telefon, să le asculţi păsurile, problemele, nevoile etc. Lucrul acesta este cel mai mare consumator de timp şi energie. În acelaşi timp, având în vedere că avem de a face cu cazuri ce ţin de boli foarte grave, reponsabilii de caz sunt încărcaţi cu toate aceste poveşti, care sunt dintre cele mai dramatice, care într-un fel sau altul îi afectează, având în vedere că cei mai mulţi dintre noi suntem părinţi.

După ce responsabilul de caz a hotărât să preia cazul, urmează o altă discuţie telefonică, în care acesta notează detaliile poveştii, forma brută. Apoi, acesta va redacta povestea pentru a fi publicată pe pagina noastră. Pregăteşte contractul de sponsorizare. Urmează o altă discuţie telefonică, în care beneficiarului îi sunt explicate elementele importante din contractul de sponsorizare. Se trimite prin curier acest contract, se ţine legătura cu beneficiarul până când contractul ajunge la noi semnat de către beneficiar. Insistăm pe lângă beneficiar să citească contractul, să pună întrebări etc. Când contractul a ajuns la noi, responsabilul de caz publică cazul pe platforma noastră de strângere de fonduri.

De acum încolo încep strategiile şi campaniile de mediatizare pe Facebook. Responsabilul de caz se ocupă de toate acestea. Activitatea plătită de promovare pe Facebook a devenit un calvar în ultima vreme, algoritmii Facebook fiind foarte sensibili la anumite campanii/poze, postări, astfel că îţi pot bloca campania. Mereu trebuie să stai cu ochii pe Facebook să nu ai campanii blocate, iar dacă se întâmplă trebuie să faci repede apel la Facebook. Cine este în acest domeniu ştie despre ce vorbesc.

Noi lucrăm cu bugete de marketing, iar responsabilul de caz este cel care ţine evidenţa bugetului să nu fie depăşit şi să ne încadram în el până la finalul campaniei. Nu contează ora, acesta este cu ochii pe Facebook să nu ne crească costurile pe campanie.

De asemenea, responsabilul de caz stă cu ochii pe comentariile care vin pe campaniile noastre. Sunt oameni care pun întrebari, au nelămuriri etc, iar acesta răspunde. Căsuţa de messenger este zilnic plină de mesaje cu oameni care ne cer ajutor, pun întrebări, ne felicită etc., iar responsabilii de caz răspund acolo. Căsuţa de email este plină de asemenea şi ne străduim să răspundem în cel mai scurt timp posibil.

Dacă beneficiarul în timpul campaniei are nevoie de asistenţă, are întrebări etc., responsabilul de caz este la dispoziţia lui. Dacă beneficiarul are nevoie de fonduri din cele strânse, responsabilul de caz face plăţile către spital şi păstrează evidenţa acestor plăţi până ce toată suma care îi revine beneficiarului îi va fi plătită.

Donaţiile prin transfer bancar le publicăm manual în lista donatorilor în fiecare weekend. Asta înseamnă timp, iar responsabilul de caz se ocupă ca toate donaţiile prin transfer bancar să apară public. În final, totul înseamnă o muncă care depaseste cu mult 8 ore zilnic, dar este una frumoasa, plină de satisfacţie.

Cum puteţi face faţă cu o echipă atât de mică unui număr atât de mare de cazuri?

S.N.: Facem faţă pentru că nu ne limităm la 8 ore de lucru pe zi. Facem faţă pentru că am început ca unele procese din munca noastra să le automatizăm, să ne folosim de tehnologie ca să ne uşureze munca. În acest sens lucrăm cu programatorul nostru la o aplicaţie de gestionare a campaniilor, un fel de mini-contabilitate internă. În momentul în care vom simţi că nu mai facem faţă, vom mări echipa. O echipă mai mare, mai puternică, înseamnă mai multe cazuri ajutate.

Cât de mare este piaţa donaţiilor în România?

S.N.: Nu cunosc astfel de cifre, pentru că aici sunt două aspecte. Donaţiile de la persoane fizice către ONG-uri şi donaţiile de la persoane juridice. Nu am văzut până acum o statistică a tuturor organizaţiilor din România cu valoarea totală a donaţiilor de la persoane fizice. În schimb, am vazut o statistică conform căreia românii sponsorizează prin firme şi din cei 3,5% din impozitul pe venit 150 de milioane euro anual. Suma aceasta se datorează facilităţilor fiscale oferite de către statul român.

Care este cel mai dramatic caz pe care l-ai întâlnit în cariera ta?

S.N.: Având în vedere că majoritatea cazurilor întâlnite au fost şi sunt copii şi adulţi care au suferit de cancer, leucemie, sau alte boli extrem de grave, îmi este greu să spun care a fost cel mai dramatic caz întâlnit. Fiecare caz este o dramă, o tragedie, o suferinţă enormă. Mai ales când este vorba de copii bolnavi de cancer. Nu am cum, ca tată a 3 copilaşi, să nu fiu afectat de fiecare caz, de fiecare poveste şi dramă pe care o cunosc. De multe ori, atât eu cât şi colegii mei, plângem la telefon cu părinţii. Chiar ieri m-a contactat telefonic o mămică pe care am cunoscut-o personal, atât pe ea cât şi pe copilaşul ei care suferea de cancer. Am avut două campanii pentru el de strângere de fonduri. 5 ani s-a luptat copilaşul ei cu cancerul, în final a murit. M-a sunat să îmi mulţumească pentru ajutor şi să îmi spună că Alex nu mai este. Plângea la telefon de durere, plângeam şi eu cu ea… Ce aş fi putut să fac mai mult!? Iar ca tată, ca părinte, lucrurile astea te răscolesc!

Se implică statul roman suficient în ajutorarea cazurilor umanitare? 

S.N.: Statul român se implică oferind facilităţi fiscale firmelor care doresc să sponsorizeze acest domeniu al ONG-urilor. Apoi, se implică prin facilitatea redirecţionării a 3,5% din impozitul pe venit persoanelor fizice.

Statul român oferă gratuit radioterapia, chimioterapia, operaţii, spitalizare etc., celor care suferă de cancer, sau leucemie, de exemplu. Sunt excepţii la anumite tratamente, medicamente oncologice, de care au nevoie unele persoane, sunt prescrise de medici, dar din cauza unor condiţii ce ţin de vârstă sau boală, nu le pot accesa, fiind şi foarte scumpe şi atunci apelează la noi.

Dar cred că se poate face şi mai mult, în mod special în ce priveşte accesul mai uşor, mai rapid al bolnavilor de cancer/leucemie la unele medicamente de care pot depinde vieţile lor. Fie acestea se găsesc foarte greu, fie sunt decontate în anumite condiţii şi sunt extrem de scumpe. Eu cred că România are medici oncologi foarte buni, care fac tot ce ţin de ei pentru cei bolnavi de cancer, în contextul sistemului de sănătate din România.

Crezi că s-a îmbunătăţit calitatea actului medical în sistemul spitalicesc de stat de când sunteţi în acest domeniu? Dar în sistemul privat?

S.N.: Categoric actul medical s-a îmbunăţit în ambele medii amintite şi cred că încă se mai poate face mult în această privinţă.

Prin activitatea de la Asociaţia Speranţa pentru România consumi mult timp în detrimentul timpului petrecut cu familia. Ai susţinere din partea familiei?

S.N.: Din păcate, cea mai văduvită de mine în ultimii 15 ani a fost soţia mea. Acum avem 3 copilaşi, de care mai mult se ocupă soţia mea, mă străduiesc să îmi fac timp să petrec un timp rezonabil cu familia mea. Din păcate, încă sunt în situaţia bine descrisă de soţia mea: Încerci să ajuţi mulţi oameni, dar vei sfârşi prin a-ţi pierde copiii, sau ca aceştia să ajungă să nu te cunoască”. Din păcate, nu am conştientizat la timp lucrul acesta, iar acum încerc să recuperez, alocând timp familiei. Iar pe această cale, nu pot decât să îi mulţumesc soţiei mele pentru răbdarea avută cu mine şi îi cer încă o dată ietare pentru atâtea promisiuni pe care nu am reuşit să le respect.

Cum pot românii să doneze şi să ajute prin intermediul asociaţiei?

S.N.: Cei care doresc să ajute, pot accesa site-ul nostru de strângere de fonduri. Sunt aproape 300 de cazuri active, de campanii de strângere de fonduri. Cele mai multe campanii sunt cu copii sau adulţi bolnavi de cancer, sau de alte boli grave. Avem de asemenea familii sărace care au nevoie de ajutor.

Se poate filtra după judeţ, sau după categorie. Fiecare caz are o pagină de campanie, în care se găsesc toate informaţiile importante despre acel caz. Cei care doresc, pot să ajute aceste cazuri şi în mod direct şi personal, noi putem oferi datele de contact ale fiecărui beneficiar.

Donaţiile se pot face online cu cardul, prin PayPal, transfer bancar sau prin contracte de sponsorizare prin firmă. Fiecare caz în parte are lista lui de donatori, astfel că toţi donatorii unui caz se vor regăsi în lista donatorilor, se afişează suma donată, iar dacă doresc aceştia pot lăsa şi un mesaj de încurajare. Donaţiile se afişează live, astfel încât oricând beneficiarul, donatorul sau chiar noi putem vedea în ce stadiu se află campania de strângere de fonduri, ce sumă s-a strâns din suma necesară. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Adrian Foangǎ
3.04.2021, 09:25:31

Donati, donati, ca asa fac unii bani pentru calatorii...

-6 (10 voturi)
Ionel Marcu
3.04.2021, 09:41:18

Cu nevasta și fiica, cum l-au prins pe ăla, recent!

+1 (1 vot)
Lucian Pufu
4.04.2021, 12:41:10

Am toata admiratia pentru cei care se implica si ajuta, cat de putin. Iar despre cei care fac parte din organizatiile de caritate de felul asta, pot spune doar ca nu-i pot intelege, cum pot si ce anume-i motiveaza sa preia si asupra lor necazurile celor pe care incearca sa-i ajute. Respectul si admiratia mea pentru voi toti!

lobe kode
4.04.2021, 21:19:46

se vede treaba ca nu prea calatoresti. pe masura ce te indepartezi de centrul fecal roman, adica de Bucuresti....peisajul incepe sa se schimbe. Manelistii se pierd in departare, deja auzi fraze articulate, analfabetismul pare sa se stinga. Odata ce treci muntii fenomenul devine si mai accentuat. se numeste Transilvania. daca perseverezi o sa ajungi in Ungaria, Austria si Germania, unde realitatile satanice romanesti sint doar un cosmar care nu te mai atinge. e ca si cum ai locui deasupra unui wc public sau a unei ghene si te miri mereu de ce miroase naspha. daca stai in Bucuresti, suporta consecintele. https://tinyurl.com/pestemunti

-1 (1 vot)
Moto Moto
7.04.2021, 06:46:24

"S.N.: Având în vedere că majoritatea cazurilor întâlnite au fost şi sunt copii şi adulţi care au suferit de cancer, leucemie, sau alte boli extrem de grave, îmi este greu să spun care a fost cel mai dramatic caz întâlnit. Fiecare caz este o dramă, o tragedie, o suferinţă enormă. Mai ales când este vorba de copii bolnavi de cancer. Nu am cum, ca tată a 3 copilaşi, să nu fiu afectat de fiecare caz, de fiecare poveste şi dramă pe care o cunosc. De multe ori, atât eu cât şi colegii mei, plângem la telefon cu părinţii. Chiar ieri m-a contactat telefonic o mămică pe care am cunoscut-o personal, atât pe ea cât şi pe copilaşul ei care suferea de cancer. Am avut două campanii pentru el de strângere de fonduri. 5 ani s-a luptat copilaşul ei cu cancerul, în final a murit. M-a sunat să îmi mulţumească pentru ajutor şi să îmi spună că Alex nu mai este. Plângea la telefon de durere, plângeam şi eu cu ea… Ce aş fi putut să fac mai mult!? Iar ca tată, ca părinte, lucrurile astea te răscolesc!" Eu nu stiu daca dumnezeu exista, a existat vreodata dar nu mai exista, dar daca exista ori nu este atotputernic ori este un mare mare nemernic.

+4 (4 voturi)
Modifică Setările