Statul şi protecţia copiilor abuzaţi

Locul supliciului la care au fost supuşi cei mici în Lügde, lângă Hameln, în Renania de Nord Vestfalia

La debutul unui amplu proces pentru repetate şi îndelungate abuzuri sexuale comise asupra unor copii, autorităţile germane se confruntă cu întemeiate critici. În cauză sunt însă şi altele. Nu în ultimul rând româneşti.

În campingul unui cartier al micului orăşel renan Lügde staţionau rulote. În interiorul lor se instalase, pentru zeci de copii, infernul pe pământ. Timp de câteva decenii cei mici fuseseră aduşi aici de familii spre a se bucura de clipe de răgaz şi de vacanţă, dar aveau să se trezească transformaţi în surse de plăceri sexuale pentru un grup de perverşi extrem de odioşi. Care nu s-au mulţumit să le fure copilăria, să-i abuzeze şi să-i violeze sălbatic, să-i traumatizeze probabil pe veci. Şi-au prefăcut victimele, ca tovarăşii lor de perversiuni din Argeş, Dâmboviţa şi Mannheim, recent arestaţi, în surse de mănos venit. Pedofilii şi-au filmat crimele, vânzând înregistrările pe sume parţial exorbitante în darknet.

Nu mai puţin de 23 de copii au fost identificaţi de autorităţi ca victime ale acestui supliciu în formă continuată. E foarte probabil să fi fost net mai mulţi. Procesul inculpaţilor, unul din cele mai ample de acest fel din istoria Germaniei, a debutat recent la Detmold. Audierile se vor concentra şi asupra tragediei unei fetiţe încredinţată de Direcţia pentru Protecţia Copiilor simpaticului făptaş principal şi lăsată în grija şomerului, ani la rând, în ciuda unui denunţ pentru pedofilie făcut de tatăl unui copil.

De-o insolenţă rară, făptaşul Andreas, zis Adi, altfel rar agresiv, frecvent zâmbitor, mai mereu manifestând în public o delicateţe rară faţă de fetiţele şi băieţii din preajmă, îşi pierduse vremelnic autocontrolul. Ridicase fetiţa acestui tată pe umeri şi începuse s-o abuzeze de faţă cu părintele ei. În reacţie, fusese bătut pe loc de părintele copilei şi denunţat cu aproape doi ani înaintea deschiderii urmării penale împotriva lui. Dar oficiul pentru protecţia copiilor rămăsese impasibil. Refuzase s-o despartă pe fetiţa adoptată de tutorele ei, care avea s-o mai chinuie groaznic, ani la rând.

Nu mai puţin halucinantă e ancheta derulată în cazul infamilor abuzatori. Căci după percheziţiile efectuate într-un târziu la faţa locului şi recuperarea tardivă a unei bogate arhive a crimelor înregistrate pe CD-uri de cei trei perverşi arestaţi şi inculpaţi, poliţia s-a văzut nevoită să-şi admită o inadecvare terifiantă. O valiză plină cu probe şi 155 de unităţi de stocare a datelor au dispărut pur şi simplu din custodia poliţiştilor însărcinaţi să investigheze acest caz. Dar nimeni n-a fost tras la răspundere. Nimeni n-a fost dat afară. Niciun politician n-a demisionat. Suspiciunea firească a complicităţii unor poliţişti, pedofili sau nu, cu inculpaţii, a rămas fără consecinţe practice. Iar punerea sub acuzare a doi poliţişti şi a unor angajaţi ai lugubrei Direcţii pentru Protecţia Copiilor n-a determinat oficialităţile să-şi asume văditul lor eşec de amploare.

În cauză nu sunt însă doar autorităţile. Fără a căror pasivitate sau complicitate nu se poate explica nici trufia principalului făptaş, nici intervalul înfiorător de îndelungat în care şi-a putut comite crimele.

În cauză e şi stânga europeană. Cea germană, reprezentată de ecologişti care azi se erijează cu succes în „conştiinţa” naţiunii, a încercat stăruitor în anii 80 şi 90 să obţină legalizarea raporturilor sexuale dintre adulţi şi copii. Nu mai puţin insistent a revendicat stânga, pe lângă dezincriminarea delictelor pedofile, şi reducerea masivă a pedepselor penale aplicate, între altele, făptaşilor pedofili.

Această îndelungată situare în păcat şi gravă eroare explică, în parte, lipsa de tragere de inimă şi indulgenţa reprobabilă în materie de combatere şi pedepsire a crimelor pedofile şi a traficului de carne vie care s-a văzut documentată pe plan internaţional de americani şi de GRETA. Grupul Experţilor pentru Traficul de Persoane a degradat Germania pe al doilea loc, mai puţin onorabil, al ţărilor care nu combat la nivel maxim traficul de persoane. Şi SUA au reproşat Republicii Federale aceleaşi regrese şi, nu în ultimul rând, inconsecvenţa aplicării pedepselor delincvenţilor condamnaţi.

O similară apatie condamnabilă afectează şi alte societăţi europene, furnizoare sau importatoare de carne vie şi scene ale sinistrelor fărădelegi victimizând copii. În România, arestarea recentă a unor traficanţi şi pedofili criminali din Muntenia n-ar trebui să adoarmă vigilenţa nimănui. Căci nu în ultimul rând din vina autorităţilor pesediste şi a politicilor lor de favorizare a infractorilor sunt liberi, în România, sute de pedofili condamnaţi cu suspendarea pedepselor. Ca şi numeroşi violatori.

E clar nevoie de mai multă transparenţă şi democraţie. De ameliorarea notabilă a protecţiei copiilor. De mai buna lor educare şi informare. Dar e nevoie şi de o legislaţie disuasivă mai riguros aplicată făptaşilor şi complicilor, nu victimelor lor, prea des incriminate abuziv, prea des traumatizate suplimentar, pentru că, deşi oneste, se lovesc, când dezvăluie ororile la care au fost supuse, de un zid al suspiciunilor şi neîncrederii. De parcă victimele ar fi de vină pentru crimele comise asupra lor.

Nu în ultimul rând, e obligatorie o rapidă şi onestă revenire la valori, precum şi o extindere şi ameliorare a educaţiei întru răspundere. Concomitent e imperativă revizuirea prezumţiilor şi ideologiilor curente. Nu orice relaţie sexuală pe bază de consimţământ e acceptabilă. În sfera sexuală, copiii şi nu puţini oameni grevaţi de dizabilităţi nu pot şti la ce li se cere să consimtă.

În legislaţie şi justiţie se cer notabile înăspriri. În sfera eticii, filsofiei politice şi jurisprudenţei e bine să se înţeleagă că, dincolo de caracterul lor axiomatic şi universal, drepturile omului au ierarhii şi limite, fiind inadmisibilă exercitarea lor când echivalează cu încălcarea altora, sau ale altora, mai importante.

Petre Iancu - Deutsche Welle