Street photography la Feteşti
0Internetul a nivelat diferenţele. Oraşele de provincie vor să se facă cunoscute. Măcar în spaţiul virtual, periferia a început să aspire la un statut similar cu cel al centrului.
Nu cred că există în România oraş mai detestat de locuitorii lui decât Feteştiul. Situaţie uşor explicabilă: este frustrant să nu te poţi ridica la înălţimea rangului de municipiu, acordat în urmă cu mai bine de două decenii.
De-a lungul timpului, am tot scris despre istoria unor sate uitate de lume din Ialomiţa, sate în care mi-am desfăşurat activitatea de profesor. Despre localitatea natală şi de domiciliu niciun cuvânt. Nu pentru că n-ar avea istorie. Îi lipseşte altceva: personalitate.
Am deschis o sticlă de vin pentru a obţine inspiraţia necesară scrierii acestui articol. Dacă nu-l găseam Alexandru Holban, fotograf amator cu o mare notorietate pe Facebook, beam în cinstea foii albe.
În fotografiile realizate de Alexandru şi postate pe pagina personală, Feteştiul nu arată deloc rău. La fel ca o femeie divorţată, trecută de prima tinereţe, care-şi pune poze cu decolteu pe Facebook, ni se relevă un oraş diferit faţă de cum îl ştiam.
Pentru a face poze de calitate, a investit mii de lei în aparatură şi echipamente fotografice. Şi vrea să se perfecţioneze continuu, fiind la curent cu noutăţile din domeniu. Tehnicile fotografice le-a studiat citind lecţiile de optică din manualele de liceu. Tot ceea ce cere în schimb este respectarea drepturilor de autor. Înjură periodic meltenii care nu au decenţa necesară de a menţiona numele autorului, printr-un simplu tag, atunci când îi sunt preluate pozele. I-aş recomanda un watermark, dar nu îmi place să ofer sfaturi nesolicitate.
Primeşte sute de like-uri la pozele sale. Nu ştiu dacă este o satisfacţie pentru el. Se află la concurenţă, în ceea ce priveşte numărul de aprecieri, cu fetele în chiloţi care-şi fac selfie-uri în oglindă. Clar, nu este o satisfacţie.
Culmea, el nu este feteştean get-beget. Îmi spune că scopul activităţii sale de fotograf de stradă este acela „de a arăta că există artă şi relaxare şi într-un oraş în care 90% din cetăţenii lui sunt nemulţumiti şi toată lumea se pricepe la politică.”. Într-adevăr, tema dominantă a dezbaterilor membrilor grupului de pe Facebook, dedicat municipiului Feteşti, are trei termeni-cheie: hoţul ăla de primar, RAJA-firmă clientelară a Primăriei şi străzile neasfaltate. Asta nu-l opreşte pe edilul localităţii să mai câştige încă un mandat. Fără domnia sa, dezbaterile cetăţenilor-ultilizatori de Facebook ar fi terne. O asemenea opoziţie faţă de administraţia locală este fără precedent în istoria postdecembristă a Feteştiului.
Parcul central (foto dreapta). Începând din acest an, administraţia locală a suplimentat numărul de bănci. Cei care vor să-l critice pe primar, sunt poftiţi să se aşeze. Să le fie mai comod atunci când tastează de pe telefon comentarii la adresa acestuia.
Zona Gării din Feteşti, fotografiată de pe acoperişul Hotelului „Mioriţa”. Pentru a pregăti cadrul optim, Alexandru a îndurat frigul pătrunzător. Ar trebui să te gândeşti la treaba asta, atunci când îi furi pozele!
Nu ştiu ce impresii îţi pot oferi aceste poze, dacă nu eşti din Feteşti. Dar pe mine şi pe mulţi alţii, Alexandru Holban ne-a scos din ignoranţă şi ingratitudine. Ne place să ne afişam pe Facebook în oricare alte locuri, dar nu în oraşul de baştină, situaţie ce nu este deloc în regulă. Nu te poţi dezice atât de uşor de locul în care ai copilărit.
În Evul Mediu, localitatea a fost atestată sub numele de Futeşti, fiind la orgine un sat întemeiat de ciobani care îşi căutau ibovnice pe meleagurile dunărene (tradiţie menţinută până în zilele noastre). Câteva secole mai târziu, un decret dat de Alexandru Ioan Cuza, ce viza eliminarea toponimelor vulgare, ne-a răpit şansa de a ne face cunoscuţi pe plan naţional. Din acest motiv, sunt extrem de invidios pe Băicoi, care a scăpat de vigilenţa primului domnitor al Principatelor.