Tabăra de vară a copiilor din familia Bisericii Olari

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu ocazia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului din 15 august, când Biserica Olari îşi celebrează hramul, preotul paroh Mihai Iordache a pus în circulaţie o veste îmbucurătoare.

La începutul lunii, copiii aflaţi în îngrijirea Casei de orfani a sectorului 2, pe care Biserica Olari îi are în grijă, au participat la o tabără de învăţătură şi creaţie la Schitul Colţii Chiliilor din Piatra Craiului, în cadrul programului intitulat „Învaţă şi vei deveni”.

Pe lîngă bucuria de a se afla împreună într-un loc frumos ferit de căldura şi zgomotul oraşului micuţii, dar şi cei aflaţi la vârsta adolescenţei, au petrecut astfel câteva zile frumoase de vacanţă, desenând şi pictând pe diverse suporturi, de la ceramică la piatră de râu, chipuri de sfinţi, scene biblice pe care şi le-au apropiat cu ajutorul bisericii, povestind, peregrinând prin locuri încărcate de cucernicie creştină. Dedicată sfintilor martiri Brâncoveni, tată şi fii, a căror comemorare la 300 de ani de la ucidere a fost marcată cu fastul cuvenit de Biserica Ortodoxă, tabăra a fost un dar de suflet pentru cei 50 de copii aflaţi sub ocrotirea unui aşezământ din sectorul 2 pe care Biserica Olari i-a luat de mai mult timp sub oblăduire.  

Cei care trec pragul vechii bisericuţe din Calea Moşilor, celebră nu doar pentru odoarele ei de preţ  - între care icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, adusă aici din anul 1810, din Turcia, ci şi pentru istoria dramatică a translării din anii comunismului când, pusă pe şine, a fost plimbată ani la rînd pentru a fi ferită de privirile atee şi duşmănoase ale conducătorilor - îi pot vedea pe aceşti copii duminică de duminică la liturghie. De ceva vreme Biserica se ocupă şi de instruirea lor, prin cursuri suplimentare pentru pregătirea examenelor, ca şi de sănătatea lor, cu ajutorul unor specialişti voluntari,  medici, opticieni, profesori . O va face probabil şi mai intens când va fi dat în folosinţă centrul educaţional din vecinătate , încă în construcţie.

Tabăra de la  începutul lui august, care s-a bucurat şi de sprijinul unei companii de construcţii, urmează alteia petrecută anul trecut la Horezu. Tradiţia se înfiripă deci. Să sperăm că prin aceste preocupări biserica vine să contribuie la recuperarea, sub toate aspectele, fizic, moral-spiritual, social, a unor suflete nevinovate în a căror biografie şcoala şi biserica vor putea lua, astfel, locul părinţilor. Convinşi că multor copii şi tineri, dar mai ales acestora fără familie le lipsesc modelele umane demne de urmat în viaţă, cei doi preoţi tineri de la Olari, pr. Mihai Iordache şi pr. Antonie Ciocoiu nu ostenesc în a le da pilde de urmat din cărţile sfinte şi din viaţă , aşa cum s-a întâmplat şi în această tabără unde după spusa lor copiii au învăţat despre martirajul domnitorului Brâncoveanu, dar şi despre prietenie, întrajutorare, comuniune, la care au fost îndemnaţi trăind laoaltă o vreme.

La Biserica Olari, mai fiinţează şi un club de lectură încurajându-i pe copii să citească, ore de dezvoltare personală la care îşi dau concursul  cadre didactice şi un psiholog, întâlniri cu personalităţi din diverse domenii care le vorbesc despre munca şi reuşitele lor. Nu sunt neglijate nici tradiţiile, pentru care s-au creat câteva cercuri de profil.

Să sperăm că pe viitor vor fi atraşi aici şi alţi copii, care împărtăşesc aceeaşi soartă cu mai norocoşii din sistemul instituţionalizat. Ei bântuie pe sub nasurile şi ferestrele noastre, la fel de singuri şi neajutoraţi , char dacă unii dintre ei au pe hârtie o mamă. Poate că n-ar fi rău ca Biserica să-i ia în ocrotire şi pe aceştia şi să-i cuprindă în frumoasele sale iniţiative instructiv- educative. După ce , mai întîi, îi va recupera fizic din marasmul sărăciei şi al mizeriei unei vieţi cotidiene la limita umanului. Mie, personal , asta mi-ar fi mult mai drag să aud. Ar fi o iniţiativă cu adevărat personală a bisericii. Mă mai gândesc, de plidă, la ziua în care aş putea să aud cum copii din cartier, la îndemnul bisericii, se oferă să-i viziteze la casele lor, pe bătrânii singuri, fără nepoţi sau alt sprijin, să-i ajute la cumpărături, să le adreseze o vorbă bună, să facă deci, gesturi creştineşti care spun ceva despre educaţia lor.  Obiceiul voluntariatului se cultivă din vreme, ca şi simţul generozităţii. Asta ar fi o veste foarte îmbucurătoare pentru viitorul societăţii noastre atât de măcinată de ură şi egoism în prezent.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite