Testul scrutinului penalilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vanghelie şi Piedone – doi candidaţi penali la primăriile de sector din Bucureşti
Vanghelie şi Piedone – doi candidaţi penali la primăriile de sector din Bucureşti

Avalanşa candidaţilor penali la alegerile locale naşte reacţii de indignare în media şi pe reţelele sociale. Adevăratul examen, însă, nu vizează lipsa de bun-simţ, morală, etică, sau cum vreţi s-o definim, a acestor indivizi, ci tocmai reacţia celor care se declară indignaţi, în numele normalităţii.

În fond, o vorbă veche din bătrâni spune că nu e prost cine cere, e prost cine dă. Testul e al societăţii civile. Întrebarea este dacă suntem capabili să depăşim stadiul indignării pe Facebook şi să mergem la vot, să facem ceva efectiv.

Numai în Bucureşti, Vanghelie, Robert Negoiţă, Adrian Severin sau Piedone sunt nume de oameni deja condamnaţi sau cercetaţi penal ale căror candidaturi sunt de natură să ridice serioase semne de întrebare. E vina lor că n-au bun-simţ să-şi clarifice statutul penal înainte să se ceară în fruntea bucatelor? Se baza cineva pe onoarea lor? Să fim serioşi! Credeţi că-i vina legii, care ar fi prea permisivă? Ei bine, nu! Imperfecta democraţie spune că un om e nevinovat până când Justiţia îl condamnă definitiv.

Adevărul este că acest tip de candidat se hrăneşte din voturile noastre. Multe sau puţine, atâtea câte sunt exprimate. Găştile de partid sau aceşti pseudolupi singuratici sunt legitimaţi de lipsa de reacţiei a societăţii civile. De absenteism, în ultimă instanţă. De numărul mare de „scârbiţi de vot” dintre noi. Ei câştigă democratic alegerile, cu voturile camarilei pe care şi-au format-o în timp.

Imperfecta democraţie spune că un om e nevinovat până când Justiţia îl condamnă definitiv.

Lehamitea, justificată dacă te raportezi strict la aleşi şi faptele lor, face ca minoritatea formată din membrii clicii de profitori din jurul acestor zapcii ai taxelor nostre să fie suficientă pentru a legitima victorii electorale de necontestat din punct de vedere legal. Absenteismul, sub pretextul că nu ai cu cine vota, e o formă de a perpetua situaţia de fapt, fără măcar să încerci să schimbi ceva. O capitulare fără luptă, care ne face cumva părtaşi la un stil de administraţie sau guvernare pe care-l dispreţuim formal.

Fără acces la resurse şi cu DNA-ul în cârcă, atotputernicii baroni de ieri au toate şansele să se dizolve în neant. Mai important, însă, societatea poate începe să spere la însănătoşire şi măcar o relativă prosperitate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite