Top 10 lucruri despre educaţia sexuală contraceptivă pe care nu vi le spune „studiul” Sexul vs. Barza promovat de Libertatea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un material din Libertatea care citează un studiu al platformei activiste Sexul vs. Barza estimează cât ar economisi România dacă ar introduce educaţia sexuală bazată pe metode contraceptive ca materie obligatorie în şcoli.

Studiul, care ar fi fost realizat pe durata a patru ani, ajunge la concluzia că Romînia ar economisi 670 mii de euro dacă ar introduce educaţia sexuală contraceptivă în şcoli. De asemenea, efectul ar fi reducerea numărului de sarcini nedorite, de avorturi, de cazuri de boli cu transmitere sexuală şi HIV la copiii, adolescenţii şi tinerii cu vârste între 15 şi 24 de ani.

Iată 10 lucruri despre educaţia sexuală bazată pe metode contraceptive pe care nu ni le spune materialul activist din Libertatea. Înainte de a începe, spun că mi se pare foarte cinic să vorbeşti despre chestiunea educaţiei sexuale contraceptive în materie de „bani economisiţi”, înainte de a aduce în discuţie o serie întreagă de probleme aferente, inclusiv problemele morale. Iar suma în sine de 670 de mii de euro este una relativ nesemnificativă, ţinând cont că, pe de o parte, ea ar putea să fie economisită mai degrabă prin reducerea unor fraude din sistemul sanitar; pe de altă parte, ea nu ne arată şi efectele sau costurile ascunse ale programelor de educaţie sexuală contraceptivă. Despre ele, mai jos.

Nu există o „soluţie magică”; sociologia este mai utilă decât ideologia

1. Crema de gălbenele nu vindecă urticaria. În primul rând, soluţia pentru rezolvarea unei probleme trebuie propusă abia după identificarea cauzelor acesteia; simpla constatare a problemei (există un număr semnificativ de mame tinere sau adolescente) nu este totuna cu identificarea cauzelor care o generează. Dacă nu cunoaştem factorii care alimentează fenomenul sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor, de unde putem şti că remediul propus (educaţia sexuală contraceptivă) este cel corect? Nici crema de gălbenele nu vindecă urticaria produsă de alergia la căpşuni.

2. Sociologia este mai utilă decât ideologia. Pentru a identifica corect cauzele este importantă cercetarea detaliată a unor factori sociologici suplimentari cu privire la mamele adolescente şi tinere: provenienţa (urbană/rurală, etnică, familială), gradul lor de şcolarizare sau abandonul şcolar, nivelul de trai al familiei, dacă locuiesc sau nu cu părinţii, dacă sunt abandonate sau dacă părinţii se află în străinătate, modelul cultural de provenienţă, dacă sarcina a fost voluntară sau nu ori dacă e rezultatul unui abuz. Până la obţinerea unor astfel de date, nu se poate specula că principala cauză ce generează sarcinile şi naşterile printre adolescente ţine de absenţa noţiunilor de bază despre funcţia sexuală sau despre contracepţie (prezervative etc). Şi, prin urmare, nici că introducerea unei astfel de discipline în curricula şcolară ar rezolva vreo problemă. S-ar putea ca nu aceste noţiuni să le lipsească, ci altele să fie motivele.

3. Un cumul de factori de fond – nu un singur factor ipotetic (lipsa „sex ed”). Mai degrabă sărăcia, mediul promiscuu, analfabetismul şi abandonul şcolar ori accesul dificil la educaţie sau la surse de informare, uneori abuzul sexual, neglijenţa (nu neştiinţa) sau, alteori, chiar un model cultural specific, un mod de viaţă caracteristic unor comunităţi etnice care practică asumat măritişul şi maternitatea de la vârste mici sunt cauzele fenomenului. Soluţiile trebuie căutate pentru a se adresa acestor cauze; nu există o „soluţie magică” de tipul educaţiei sexuale contraceptive care să rezolve în mod miraculos toate aceste probleme. Iar dacă cei care o promovează susţin că ei au găsit „soluţia magică”, soluţia lor are, în mod foarte probabil, efecte şi costuri ascunse.

Educaţie, nu educaţie sexuală bazată pe metode contraceptive

4. Mamele minore au deja cunoştinţe despre contracepţie. De exemplu, un studiu UNICEF realizat printre familiile rome arată că 80% dintre fetele cu vârste între 12 şi 18 ani sunt informate cu privire la metodele contraceptive. În aceste situaţii introducerea educaţiei sexuale în programa şcolară nu ajută cu nimic: nici minorei care a abandonat oricum şcoala, nici fetei care alege să urmeze modul de viaţă specific comunităţii etnice din care face parte. Nu trebuie omis că cele mai multe mame minore sunt fete care au abandonat şcoala – prin urmare tocmai la segmentul de populaţie pretins vizat nu ar ajunge orele de educaţie sexuală; ar merge la cursuri de sexualitate doar elevii care oricum gestionează, se pare, satisfăcător chestiunea – cei care ştiu să citească şi au internet acasă au auzit cu siguranţă de contracepţie şi de riscul de graviditate.

5. Numărul naşterilor sub 20 de ani a scăzut deja cu 35%. Din datele raportului Eurostat pe anul trecut rezultă că, între 2005 şi 2015, în România numărul naşterilor printre adolescentele sub 20 de ani a scăzut cu 35%, chiar şi fără ora de educaţie sexuală în şcoală. Deducem de aici că există deja factori (spre exemplu, creşterea constantă a nivelului de trai) care îmbunătăţesc situaţia în discuţie şi fără a se trece la o măsură (educaţia sexuală) cu care o mare parte a cetăţenilor nu sunt sunt de acord şi cu rezultate incerte. În fond, în datele Eurostat figurează cu număr semnificativ de naşteri la adolescente şi ţări precum Marea Britanie sau Germania, unde se practică educaţia sexuală în şcoli.

6. Educaţie, nu educaţie sexuală bazată pe metode contraceptive. Până la ora de educaţie sexuală, primele şi cele mai importante măsuri pentru diminuarea fenomenului ar fi creşterea nivelului de trai, reducerea abandonului şcolar şi accesul la educaţia generală, ameliorarea situaţiei familiilor cu părinţi emigraţi şi copiii rămaşi în ţară în grija rudelor şi încurajarea reîntregirii acestor familii. Educaţia în general – nu cea sexuală, reducerea abandonului şcolar de la vârste mici, şcolarizarea, sunt în sine factori inhibitori ai fenomenului sarcinilor şi naşterilor la adolescente.

Papa Francisc: programele „sex ed” sunt cel mai adesea un vehicul de colonizare ideologică

7. Date artificiale şi umflate. Procentul mamelor adolescente şi tinere este îngroşat artificial de luarea ca reper a vârstei de 24 de ani (!): nu este clar după ce grilă valorică se stabileşte standardul comportamental potrivit căruia a avea copii la 18-20 de ani este rău pentru o femeie şi în virtutea cărui drept superior statul ar trebui să “reeduce” femeile aflate la această vârstă că nu trebuie să aibă copii, când unele chiar asta îşi doresc. Ce nu se prea ia în discuţie în privinţa mamelor tinere este dacă nu cumva uneori sarcinile erau chiar dorite ori acceptate fără probleme. Pentru multe tinere, datorită specificului local mai tradiţionalist sau datorită standardelor şi modelelor culturale specifice unor comunităţi etnice, maternitatea este voluntară; nu pentru că nu ar cunoaşte care sunt posibilităţile de contracepţie, ci pentru că nu sunt interesate de contracepţie.

8. Falsificarea ideii de sexualitate. Educaţia sexuală explicită la vârste fragede dezbracă sexualitatea de întreaga încărcătură socio-culturală şi etică, abordând-o ca pe un domeniu separat şi tehnic, fapt profund controversat. Dincolo de perspectiva imaginilor explicite quasi-pornografice, o astfel de abordare contribuie mai curând la falsificarea ideii de sexualitate; ea reduce sexualitatea la un simplu sport, iar celălalt riscă să fie redus la un simplu mijloc în atingerea plăcerii văzute ca scop egoist. Sexualitatea este dezbrăcată de orice încărcătură romantică, etică sau socială; răspunderea este redusă la simpla proiecţie, copiii rămânând cu impresia că este suficient să fii atras fizic de o anumită persoană ca să ajungi la un act sexual. O astfel de abordare duce, inevitabil, la complexe în cazul multora. Tratând sexualitatea separat şi tehnic la aceste vârste, vei sfârşi prin a o rupe de modelele culturale şi de relaţionare în care este integrată – iar acest fapt va augmenta pe termen lung consecinţele negative asupra copiilor.

9. Vehicul de colonizare ideologică. Papa Francisc a avertizat recent că programele de educaţie sexuală sunt cel mai adesea „un vehicul de colonizare ideologică”. Nu trebuie minimalizat riscul transformării cu timpul a orei de educaţie sexuală în vehicul pentru agendele extremiste la modă, precum familiarizarea copiilor cu teoriile gender şi cu practicile sexuale alternative. Unele cursuri de educaţie sexuală contraceptivă includ materiale pornografice; altele prezintă avortul drept metodă contraceptivă. În fapt, scăderea numărului de sarcini în rândul adolescentelor cu care se laudă materialul din Libertatea poate să fie pusă pe seama încurajării avortului, prin astfel de programe. Iar mulţi dintre copiii şi adolescenţii care nu şi-ar fi început viaţa sexuală vor fi încurajaţi să şi-o înceapă mai devreme, deoarece au „soluţii de backup”: contracepţia şi avortul. Acest efect pervers este confirmat de un studiu din Marea Britanie realizat în anumite zone unde au fost reduse fondurile pentru programe de educaţie sexuală contraceptivă. Promovarea unor asemenea agende în spaţiul mainstream al şcolii reprezintă un fapt profund imoral.

Educaţia pentru relaţionare: o abordare constructivă

10. Educaţia sexuală contraceptivă nu este deloc singura soluţie existentă pe piaţă la ora actuală. Să spunem că problema nu ar reprezenta-o sarcinile nedorite în rândul adolescentelor, ci chiar cultura pornografică sau hipersexualizată a zilelor noastre. Putem să ignorăm problema culturii hipersexualizate. Putem să o abogăm prin prisma educaţiei sexuale contraceptive şi a activiştilor care promovează ideologii şi agende radicale prin intermediul educaţiei sexuale contraceptive – aşa cum fac Recorder,. Sexul vs. Barza şi alţii; dar acest fapt nu va face, aşa cum am arătat, să toarne şi mai mult gaz pe foc. Sau putem să abordăm chestiunea educaţiei sexuale în contextul relaţionării şi al moralităţii, şi prin prisma convingerilor părinţilor despre viaţa bună. Această a treia abordare este exact opusul educaţiei sexuale contraceptive – vorbesc despre o educaţie pentru relaţionare care îi avertizează şi îi pregăteşte pe tineri să înţeleagă şi să înfrunte inclusiv pericolele hipersexualizării şi ale pornografiei.  

Până la apariţia unor noi cercetări sociologice amănunţite care să ia în calcul toţi factorii pe care i-am menţionat mai sus, chestiunea educaţiei sexuale contraceptive promovată insistent de Sexul vs. Barza şi de alţi activişti pare mai degrabă una din categoria “noi avem o soluţie, căutăm probleme”. Sau, poate, noi avem o agendă – şi căutăm un vehicul bine camuflat pentru promovarea ei. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite