Societate

articolul anterior articolul urmator

Trei-patru întrebări naive

3
25 Jan 2019 10:50:23
Dinu Săraru

Stau la Slătioara primăvara, vara mai ales, toamna şi iarna, câteva luni pe an şi se întrerupe curentul când ţi-e lumea mai dragă, ori fiindcă plouă, ori fiindcă trăsneşte, ori fiindcă nu plouă şi este senin sticlă, ori fiindcă ninge ca acuma când scriu, ori fiindcă este secetă.

Se întrerupe de la Craiova – ni se spune – din capitala Olteniei, unde împarte şi dirijează producţia românească de curent o firmă străină, mi se pare cehească, ca şi când noi n-am găsi în toată Oltenia câţiva ingineri deştepţi, câţiva contabili, câţiva funcţionari băştinaşi care să ne împartă curentul.

Noi, românii, împărţim pe undeva avuţia altora?

La Oltchim lucrurile nu sunt clare nici acum, nu se ştie cât merge şi cum merge, ce merge din uriaşul de odinioară Oltchim, însă în curtea cu pricina o firma poloneză concasează piatră albă de calcar de la Bistriţa şi scoate o producţie chimică pe care, pe semne, ne-o vinde şi nouă, nu numai în toată lumea. La ei, merge treaba!...

Ca să ajungi la Bistriţa, în muntele Arnotei, să exploatezi calcarul, urci pe un drum ca vai de mama lui, praf, pulbere, pietroaie, noroi, când plouă, un dezastru. Este un curat sacrificiu să ajungi la Mănăstirea Arnota cu o maşină normală proprietate personală ca să vezi mormântul celui mai mare ctitor român, domnitorul Matei Basarab, cel care a unificat prin cărţile de limbă românească, tipărite de el şi răspândite în toate provinciile româneşti din care s-a născut România. Dacă drumul ducea la mormântul lui Sobietcki, era neted ca în palmă şi pelerinii nu mai aveau loc să pună flori pe mormânt.

Nu ştiu cum au fost făcute contractele de către noi, încât drumul pare că nu aparţine nimănui, în orice caz, nouă în niciun caz. Este un dezastru şi nu roşeşte nimeni.

La Tulcea şi în toată Delta, cu ieşire la Marea Neagră prin Sulina, peştele la restaurante, la pensiuni, la cârciumi, în capitala judeţului, în staţiunile Deltei, peştele se găseşte îngheţat şi este majoritar adus din străinătate. Noi n-avem piaţă de peşte la Tulcea, în Deltă, la Sulina, peşte proaspăt din apele româneşti, din Dunăre, din braţele Dunării, din bălţile Deltei, unde, în toate, altfel, se pescuieşte tot anul. Cumpărăm şi vindem peşte îngheţat din străinătate. Şi iarăşi nu roşeşte nimeni.

Ni se spune mereu cât de mulţi bani intră în bugetul ţării din export. Noi făceam înainte, vreau să zic România, o producţie petrolieră recunoscută în toată lumea şi o vindeam! Făceam macarale înalte, făceam locomotive electrice la Craiova, aveam o industrie chimică la Piteşti care fumega din toate coşurile, mergea şi Oltchimul, până şi la Horez mergea o fabrică de stofă de mobilă cu cartele electronice, aveam o industrie a producţiei chimice la Borzeşti, dar unde dracu n-aveam o fabrică de aragaze, alta de frigidere?... Acum nu facem nici ace de gămălie!

Nu ştiu ce producţie industrială exportăm de cresc atât de tare exporturile noastre? Dar, aflăm că am început să împrumutăm bani de la băncile străine. Sigur, toate astea sunt întrebări naive!

Acum, când s-a petrecut iar 24 Ianuarie, Ziua Unirii, aflăm iar că Unirea şi cea Mică şi cea Mare au făcut-o oameni tineri şi cultivaţi la şcoli înalte în Occident de unde toţi s-au întors acasă şi cu ştiinţă de carte şi luminaţi şi cu dragoste de ţară au făcut Unirea: şi Kogălniceanu şi Cuza şi Vasile Alecsandri şi Brătienii şi Lahovarii şi Câmpinenii şi mai ştiu eu cine, toţi cu şcoli înalte, şcoliţi, vreau să zic. Şi când scriu aceste rânduri şi abia ieri a fost 24 ianuarie, Ziua Unirii, noi suntem pândiţi de atâta dezunire şi politicienii noştri sunt şi ei tineri, dar cum zicea ironic filozoful Petre Pandrea „de o incultură enciclopedică“. Să nu-i pui să spună repede, pe loc, ce carte au citit ultima dată!...

Nu pune pe nimeni pe gânduri întrebarea asta naivă?

Nu se ambiţionează nimeni să compare cultura, ştiinţa de carte a celor care au făcut Unirea cea Mică sau De Bază, cum zicea, ieri, foarte bine, patriarhul Daniel, confirmat de preşedintele Academiei, Ioan Aurel Pop, care au făcut sărbătorile noastre naţionale, cu îngrijorătoarea incultură enciclopedică a politicianiştilor noştri, care stă la temelia dezbinării pe care o trăim azi?

Nu face nimeni nicio legătură între nobila verticalitate intelectuală a înaintaşilor pomeniţi şi flexibilitatea coloanei vertebrale a analfabetului cultural care stupefiază prin lipsa de grijă cu care acesta nu poate pune de acord subiectul cu predicatul în limba română, vreau să zic, în limba comunicării de-acasă?

Un absolvent de studii superioare recente s-a scuzat într-o zi, de faţă cu mine, că nu poate citi o scrisoare scrisă de mână, fiindcă el nu poate citi un înscris de mână. El ştie să apese doar pe tastatura pe care este desenată litera R, de la repetent, de tipar.

Şi cum bine se ştie sunt multe întrebări naive la care nu avem deocamdată demnitatea necesară, dar firească, să răspundem.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Dusan Cornel
25.01.2019, 19:08:27

Cu scuzele de rigoare, intrebarile nu sunt naive, sunt din pacate prostesti. Radacina raului este mai veche. Ceausescu in prostia lui de a achita mai repede datoriile facute tot de el, nu a mai facut timp de 10-11 ani investitiile necesare in domeniul esential, cel al energiei. Astfel a inregistrat cea mai mare intarziere pe plan mondial cu centrala nucleara. Alte biete investitii ca termocentrala pe sisturi de la Anina, au fost esecuri rasunatoare. Ele nu au mai produs nimic. Dupa 89 urmasii sai din dorinta de a acapara puterea, au pornit moara inflatiei si propaganda populista. Rezultatul este ca vechile termocentrale au nivelul tehnic de la mijlocul anilor ‘70 si au fost inchise una cate una. Cine a investit in energetica romaneasca au fost mult hulitii straini si in masura mai mica investitori privati romani. Asa au aparut centralele eoliene, cele solare, cele cu cogenerare cu motoare Otto. Evident ca in lipsa unei politici coerente din partea statului, au rezultat probleme care se reflecta la consumator. Nu merita sa ne obosim sa ii explicam “maestrului” ca fara materie prima produsa in combinatele petrochimice, Oltchimul era condamnat demult la o moarte lenta.in plus, tot din lipsa investitiilor, instalatiile erau extrem de poluante, clorul este chiar o otrava puternica. Si cine a fost la conducerea treburilor in toti acesti ani, daca nu ciuma rosie, travestita in fel si chip, dar nu mai putin ciuma rosie. Haideti “venerabile” dati dovada de onestitate intelectuala: cand pomeniti de Bratieni, Kogalniceanu, Lahovari si Campineni, ziceti-le pe nume si intruchiparilor ciumei rosii, Iliescu, Nastase, Dancila,Dragnea, Nicolicea etc. etc. De asta, ziceti Dvs, intrebarile ar fi ....naive! Nu sunteti naiv deloc, sunteti de o uluitoare rea credinta. Aveti poate scrupule ca ati pus umarul la timpul Dvs la dezastrul pe termen lung al tarii, dar dupa cum va manifestati in aproape orice articol, nu dati semne ca v-ar pare rau in mod sincer. Ce este de neinteles este ca la varsta Dvs nu vreti sa va impacati cu lumea printr-o simpla mea culpa, preferati sa “combateti” , e drept prin mijloace mai soft. S-a mai vazut asta si la altii: nu se pot citi cartile lui Dumitru Popescu, care nu este incult precum colegii lui din partid si din stat, dar cata impostura, cata oroare in acele pagini! Sau seria de emisiuni la Radio Romania (unde in alta parte?) ale lui Niculescu Mizil. Nu merita comentate, decat prin prisma ca unii le cred (vai de capul lor!) actuale si azi.

+3 (7 voturi)
¡Ay, caramba
25.01.2019, 19:37:36

Toti desteptii din Oltenia s-au pripasit la guvern, in Bucuresti. Cine sa mai imparta curentul acolo?

+2 (4 voturi)
Vasile Borcan
28.01.2019, 09:55:22

Batrane domn scriitor viata, ne place sau nu merge inainte. Ca noi romanasii o batem „tot pi loc, pi loc, pi loc” nu e treaba istoriei sau a timpului care ne-a oferit oportunitatți a doua oară, de cand inteleg eu mersul trebilor, incoace, dar de fiecare data le-am dat cu flit. Aici in Românica, mare sau mică nimic nu s-a intamplat daca nu au vrut cei mari. Cine nu a înțeles asta si mai vrea azi sa i se citesacă scrisul de mână, arată că pe aici timpul, ptr români, s-a oprit in loc. Pentru poloni sau alții care au gasit debușeu important pe aici (unii mai vechi acaparatori) totul merge OK). Așa că, domn profesor, ceasul istoriei a sunat pentru noi, a nu știu cata oară, dar noi nu ne-am trezit, desi ne-am pus un imn nou tocmai cu acest titlu. Daca ati făcut armata, știți, cu siguranță, cum stau unii cu desteptarea. La unii merge instantaneu, la unii mai greu și la unii deloc. Noi suntem la ultima categorie, domn' profesor!

0 (2 voturi)