Societate

articolul urmator

Un cuvânt tot mai urât

8
18 Jan 2020 14:05:38
Ionuţ Vulpescu

Unul dintre cuvintele pe care am început să le detest e şef. Mai ales în forma sa articulată, şeful (pronunţat, cel mai adesea, şefu'), sau la vocativ, "şefule!".

Se aude tot mai des în spaţiul nostru public şi trădează atât incultura, lipsa respectului instituţional, cât şi subţirimea convingerilor democratice. Într-o ţară în care - spre deosebire de Occident - nu mai eşti respectat îndată ce ai coborât dintr-o funcţie, toţi aspiră să devină şefi. Nu contează unde, nu contează pe baza căror merite: contează doar să fie un fel de stăpâni absoluţi (căci asta înseamnă, în mintea multora, să fie conducători ai unei instituţii), să li se spună cu slugărnicie şefu' şi să vadă cât mai multe spinări plecate. Competenţa, devotamentul pentru interesul public, respectul pentru ceilalţi? Vax. Şefu' e singurul care ştie, care poate, care decide.

Interesant (şi îngrijorător) este că vocabula a rezistat cu succes asaltului romglezei papagaliceşti introduse după 1989. Am introdus în toate actele oficiale şi în toate discursurile cuvântul manager, dar acesta a pătruns numai la suprafaţă. Sau când vorbim cu străinii. La firul ierbii, tot şefu' a rămas la putere şi la butoane.

În străinătate, celui care a fost preşedinte, ministru sau decan i se spune toată viaţa domnul preşedinte, domnul ministru sau domnul decan. La noi, cu excepţia puţinilor oameni civilizaţi, toţi sunt şefi. Dar... numai cât sunt în funcţie. Imediat ce o părăsesc, spinările plecate îşi recapătă, brusc, demnitatea, iar fostul preşedinte devine nea Cutare.

Nu, nu e spirit democratic aici: e doar un egalitarism de sorginte populistă, la care a contribuit din plin şi perioada comunistă, dar şi un funciar parvenitism. În fiecare spinare încovoiată se ascunde ambiţia de a deveni, cândva, şefu'. Nu preşedinte, nu decan, adică oameni competenţi, a căror funcţie trecătoare înseamnă doar un plus de devotament pentru instituţie. Ci şef: stăpân atotputernic, temut, deşi detestat, căruia totul îi e permis.

De aici decurge şi o bună parte din încălcarea legilor. Mulţi se miră de mulţimea dosarelor de abuz în serviciu, care egalează, în România, totalul Uniunii Europene. Nu-i nimic inexplicabil la mijloc. Când cineva e şef, nu ministru sau preşedinte, nu primar sau procuror, dreptul se transformă în abuz. Spinările plecate aproape că te invită la asta. În tot cazul, nu sunt un îndemn la moderaţie.

În 1937, Geo Bogza propunea, ca modalitate de limitare a politicianismului, înlocuirea titulaturii de ministru cu cea de făcăleţ. Numai cei cu vocaţia slujirii binelui public ar accepta să li se spună domnul făcăleţ, în loc de domnul ministru, argumenta Bogza.

Se înşela. Mai bine zis, în 1937, România încă era o ţară civilizată, măcar la nivelul ăsta. Astăzi, titulatura de făcăleţ n-ar descuraja pe nici unul dintre cei care aspiră să li se spună "şefu'".

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

eu doar constat
18.01.2020, 15:22:18

Da. Pana si lui Klaus i se spune mereu "seful statului:, desi constitutional aceasta denumire nu exista. Si, intr-adevar, asa cum spune si autorul articolului, aceasta denumire devine de la putin la foarte mult, peiorativa, depinde de context. Cand tzutzerii lui Klaus il proclama sef al statului, din linguseala si ploconeala, este putin peiorativa, desi acestia o considera magulitoare. Cand vine de la adversarii politici, este peiorativa, iar cand vine de la dusmanii (da, pentru ca si-a creat singur dusmani, in pofida prevederilor constitutionale) este foarte peiorativa. Vor veni, probabil, specialisti in lingvistica si etimologie si-mi vor demonstra ca peiorativ nu are grade de comparatie. E foarte adevarat, dar produce, sau e rezultatul unor mari diferente, comparativ graduale, de nemultumire, ipocrizie sau suparare, Ce frumos suna "presedintele statului" si ce urat devine cand e numit sef!

Sorin Barbu
18.01.2020, 15:38:40

În Occidentul vostru care tot timpul îl lungeți si pupați non stop totul este încorsetat , notat , etc Acolo esti precum cärnații în pachet sau sardinele in cutie . Tot timpul trebuie sa ceri voie sa faci un lucru etc Acolo marea majoritate sunt spãlați pe creier .

-1 (1 vot)
Iulian Arion
18.01.2020, 18:27:27

Atât Şefu' cât şi 'Trăiţi! denota dispreţul subalternului. Mai este şi expresia: "Eu sunt soldat disciplinat!" Când îţi spune astfel, înseamnă că te sapă la temelie pentru a-ţi lua locul.

+1 (1 vot)
Iulian Arion
18.01.2020, 18:37:37

Cân d întreprinderea a fost privatizată, noul director, străin, a zis că putem să-i spunem David sau domnule Fisher (numele de familie). Venea primul de dimineaţă, saluta femeia de serviciu: "Buna dimineaţa!". Formula de adresare in scris era To: D. Fisher Fără niciun alt titlu! Avea pretenţia de a i se adresa în scris. Era o forma de responsabilitate. Toate ordinele se transmiteau in scris. Daca era sedinta, numea pe cineva sa intocmeasca minuta de sedinţă. Era trimisa tuturor sa corecteze. Dupa ce o semna, E era legea. Reguli în şedinţe: durata maxima este o ora, se discuta doar subiectul şedinţei, nu se admit ironii, ridicarea tonului vocii, intervii doar dupa ce termina de vorbit altcineva. La sfarşit intreba daca mai sunt si alte opinii. Atmosfera era relaxata cu un nivel optim de stres. A spus de la inceput ca nu tolereaza minciuna. Au fost si cazuri care au ignorat aceasta zicere. Au fost concediati.

+4 (4 voturi)
Dan Dinu
18.01.2020, 23:23:36

Din câte ştiu, aţi fost dovedit ca plagiator ordinar, domnule Ionuţ Vulpescu. Nu ştiu dacă e corect să vă numesc "domnule". Sau cum să vă numesc? Ionuţ Găinărescu? Prin lege, plagiatorilor dovediţi ar trebui să li se schimbe automat numele în Găinărescu. https://www.edupedu.ro/exclusiv-verdict-de-plagiat-in-cazul-fostului-ministru-al-culturii-ionut-vulpescu-mircea-dumitru-a-cerut-ministerului-retragerea-titlului-de-doctor-surse/

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (8)