Societate

articolul anterior articolul urmator

Una, alta (Jurnal)

100
9 Dec 2013 10:15:25
Andrei Pleşu

Curajul e una dintre cele patru virtuţi cardinale (alături de înţelepciune, dreptate şi cumpătare). Textele româneşti îi spun uneori „tărie“, alteori „bărbăţie“. Virtuţile zise „teologale“ propun o altă listă de valori, cu doar trei componente: iubirea, credinţa şi speranţa.

Evident, nici cele patru (enunţate în antichitatea pre-creştină pe o linie care duce de la Platon la Cicero), nici cele trei (adăugate de experienţa creştinismului auroral) nu se exclud unele pe altele. Dar, cel puţin la prima vedere, pare curioasă evacuarea curajului din „inventarul“ creştin. În realitate, el e virtutea însoţitoare ‒ fie şi numai subînţeleasă ‒ a tuturor celorlalte.

Trebuie să ai curaj ca să duci iubirea pînă la capăt şi trebuie să ai curaj ca să crezi în „nebunia“ propovăduirii (1 Cor.1, 21). Cît despre speranţă, ea este versiunea supremă a curajului, cîtă vreme pariază pe implauzibil, pe neanticipabil, pe ceea ce încă nu există. Dar curajul – înţeles ca „tărie“, ca „bărbăţie“ – este prezent şi în inflexibilitatea înţelepciunii, şi în căutarea şi împlinirea dreptăţii şi în puterea de a rezista instinctelor, de a te abţine. Dacă înţelepciunea (prudentia) este, cum s-a spus, coroana tuturor celorlalte virtuţi, curajul este solul lor, temelia care le susţine. E de adăugat imediat că virtutea curajului nu are nimic de-a face cu temeritatea oarbă, cu tenacitatea nătîngă, cu îndrăzneala nechibzuită. Riscul practicat ca hobby juvenil, plăcerea masochistă de a da cu capul în zid, euforia acţiunii nereflectate sunt opusul curajului, oricît de spectaculoasă ar fi etalarea lor.

Există curaj, curaj autentic, în lumea românească de azi? Nu ştiu. Dar pot enumera manifestările care par, uneori, să-i ţină locul: furia, iritabilitatea perpetuă, obrăznicia, nesimţirea, siguranţa tîmpă de sine, şmecheria lucrativă, spiritul de contradicţie, carenţa suverană a respectului. Toate – nuanţe ale aceleiaşi confuzii: confuzia dintre „bărbăţie“ şi agresivitate, dintre curaj real, inconştienţă zgomotoasă şi proastă creştere.

În acest context, românului de rînd nu-i rămîne decît „tăria“ de-a supravieţui, curajul de a-şi vedea, anonim şi perdant, de treabă.

                                                                        *

Petre Ţuţea spunea cîndva, pe vremea comunismului, că, deşi detestă sistemul, ar fi gata să dea unele sfaturi guvernanţilor pentru ameliorarea situaţiei economice şi politice a ţării. „Mi-am dat, totuşi, seama că n-am cum să-i ajut“ – adăuga conu’ Petrache. 

„Nu poţi propune îmbunătăţiri economice unei economii care a ieşit din zona economicului. E nevoie de un minimum de presupoziţii cît de cît profesioniste, rezonabile. Or economia comunistă nu e încă  sau nu mai e în zona economicului. N-are reguli, n-are principii, n-are proiecte concrete. Are doar vorbe. La fel şi politica. Nu eşti în sfera politicului dacă politica nu e, pentru tine, decît propagandă, căpătuială, minciună. Cum să vii cu idei politice, într-o ambianţă în care nimeni nu vrea să facă politică adevărată?“

Avem dreptul să ne întrebăm în ce măsură lucrurile s-au schimbat. Nu mă pricep la economie, dar cred că pot spune fără să mă înşel prea mult că ceea ce trece drept „politică“ în lumea românească de azi nu are nicio legătură cu politica. E doar un mod de a salva, stîngaci, aparenţele, un amestec de mîrlănie, chiul şi furt, o vorbăraie incontinentă şi incultă, revărsată, ca o molimă, peste instituţii, ziare, televiziuni şi partide. Un purtător de cuvînt al guvernului declară că preşedintele ţării e „matrafoxat“, socrul primului-ministru vorbeşte, la rîndul lui, de demenţa preşedintelui, dar nici preşedintele nu rămîne dator şi evocă o partidă de vînătoare în care socrul cu pricina a fost împuşcat, din greşeală, unde-i greu voinicului.

„Iresponsabilule!“ – se aude dinspre şeful stîngii. „Mitomanule!“ – sună replica de la dreapta. Pînă şi echidistanţa e trucată. Un (încă) aspirant la preşedinţie observă, brusc, că există o maladivă inflaţie de insulte între premier şi preşedinte, după ce, vara trecută, şi-a făcut un portret public zbenguindu-se fălos la beregata preşedintelui cot la cot cu premierul. Genul acesta de îmbrînceală la vîrf, de golăneală electorală perpetuă, de scuipătură generalizată n-are nimic de a face cu politica. Suntem conduşi de o armată de derbedei. Iar cînd cineva încearcă să aducă pe scenă o mică doză de normalitate e excomunicat prompt, ca un virus primejdios sau ca un prostănac ridicol. Şi să vrei să ajuţi, n-ai cum.

Ţara se mişcă pe o orbită incertă, imprevizibilă, printre înjurături, manele şi acorduri patriotice de fanfară militară.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Gherman Adrian
9.12.2013, 10:31:42

Poate scrieti ceva despre abuzurile de la Pungesti. Asa... in genul "Cel mai iubit dintre pamanteni". Ca sa va facem statuie, si sa o spalam cand se rahatesc pasarile pe ea.

-7 (19 voturi)
Vanatorul/d.c.
9.12.2013, 10:45:28

"Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece, Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece? Când vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca Numai banul îl vâneaza si câstigul fara munca, Azi, când fraza lustruita nu ne poate însela, Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa? Prea v-ati aratat arama sfâsiind aceasta tara, Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara, Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei, Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei! Da, câstigul fara munca, iata singura pornire; Virtutea? E-o nerozie; Geniul? O nefericire. ..................................................................................... Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punând mâna pe ei, Sa-i împarti în doua cete: în smintiti si în misei, Si în doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni, Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni !" (Eminescu, despre..pesedistii de alta data si..de azi)

+7 (19 voturi)
gogu58
9.12.2013, 11:03:19

Trebuie sa fi mai atent cu ce-ti doresti. De s-ar intoarce Tepes in mod sigur pe cea mai inalta teapa l-ar inalta pe idolul tau...

-3 (19 voturi)
Scifi
9.12.2013, 10:50:04

Domnule Plesu, va rog din tot sufletul sa cititi urmatorul text scris de un amator, de un om de rand, si sa va priviti apoi in oglida. Textul poate fi valabil nu doar pentru jurnalisti, ci si pentru analisti, filozofi, intelectuali, in general pentru elitele unei natii care astazi este siluita intr-un mod ingrozitor de o Mafie necrutatatoare. Avem dreptul sa fim pasivi, indiferenti? JURNALISTII Presa de informatie este vitala intr-o democratie. Este fereastra prin care cetatenii pot vedea realitatea dincolo de spatiul lor privat, de familia lor, de existenta lor de zi cu zi. Pot vedea acea realitate care, chiar daca le pare straina, indepartata, le influenteaza viata in mod direct si implacabil. Este vorba de realitatea economica in primul rand, dar si de cea sociala, politica, etc. Mai devreme sau mai tarziu, aceasta realitate le va afecta viata, de multe ori in mod dramatic. Nerealizand acest lucru, sau gandindu-se ca nu o pot influenta, multi considera ca a te informa este pierdere de timp. Ei aleg sa-si duca existenta in capsula lor inchisa, fara sa-i intereseze ce se intampla in exterior. Dar chiar si acesti oameni ajung inevitabil sa-si formeze pareri despre lumea din exterior, ajung sa substituie cunoasterea realitatii cu inchipuiri si scenarii bazate pe franturi de informatii culese intamplator . Acestia sunt cei mai usor manipulabili cetateni si din pacate acesta este cazul unei largi majoritati a populatiei mai putin educate. Acestia sunt alegatorii pe care primarii ii incarca in dube ca pe vite si ii duc la sectia de votare pentru a hotari viitorul Romaniei. Acestia sunt cei care vand cu seninatate si inconsntienta viitorul copiilor lor pentru un kg de zahar sau pentru 50 de lei. Revenind insa la cei care consuma presa, setea lor de informatie este admirabila, dorinta lor de a afla ADEVARUL merita tot efortul jurnalistilor de a-i informa corect. Pe de alta parte, a-i informa incorect pe acesti oameni murdarindu-le sau vopsindu-le in mod deliberat fereastra prin care ei cauta adevarul, facandu-i sa vada realitatea neclar sau stramb, reprezinta o fapta atat de abominabila incat mincinosii din presa sunt in opinia mea unii dintre cei mai mari criminali ai timpurilor moderne. O presa corupta nu numai ca poate avea influente nefaste asupra mentalitatii unor cetateni de buna credinta, facandu-i sa vada realitatea in mod distorsionat, dar poate chiar aduce la putere un Grup Infractional Organizat. Fapt care s-a si intamplat, nu in Africa, nici in America de Sud, ci in inima Europei, in UE si in NATO. Generalizand putin, exista 3 categorii de jurnalisti: Primii sunt MERCENARII, cei care in goana dupa avantaje materiale ajung sa abandoneze meseria de jurnalist, sa se transforme intr-un soi de avocati de presa, in aparatori ai intereselor patronului nu in fata judecatorului sau juratului, ci in fata publicului telespectator sau cititor. Pentru a intra in gratiile patronului, acesti mercenari de presa prezinta realitatea in mod distorsionat, prin diferite si uneori sofisticate metode de manipulare, isi dedica toate eforturile pentru canalizarea opiniilor publicului in anumite directii dorite de patronul lor. Mai mult, au ajuns sa provoace evenimente, sa instige la violenta, la anarhie, au ajuns chiar sa practice santajul de presa in interesul patronului. Din pacate in Romania de astazi exista foarte multi astfel de mercenari care se pretind jurnalisti. Televiziuni, trusturi intregi au fost puse la picioarele patronilor lor care au interese politice si penale, transformandu-se astfel din institutii de presa in arme politice folosite in negocierea dintre gruparile politice. Din lacomie sau din teama de a nu-si pierde serviciul, sute de jurnalisti altadata profesionisti au devenit niste slugi dezgustatoare, fara niciun dram de personalitate. In timpul loviturii de stat din 2012 scriam: „Asa cum fac de obicei, am incercat sa ma transpun in pozitia celui pe care nu-l inteleg, in cazul de fata in pozitia unui redactor de la Antena1 - Stiri, de exemplu. Merg zilnic la serviciu in Baneasa, am un salariu bun, cu care imi intretin familia, fac compromisuri cu meseria mea timp de ani de zile pentru a fi in gratiile sefilor si a-mi pastra locul de munca. Minciuni, exagerari, omisiuni voite, etc., pe toate la fac pentru ca nevasta si copiii mei sa aiba tot ce isi doresc. Constiinta mea poate suporta acest compromis. Dar la un moment dat imi dau seama ca prin actiunile mele pun umarul la tradarea nationala, la compromiterea viitorului tarii mele, la intoarcerea la perioada neagra a subordonarii fata de Rusia. CE FAC? Ma gandesc in continuare doar la incasarea salariului, sau spun: Ei bine, se pare ca nimeni nu alege sa faca acest pas. De aceea nu pot sa-i inteleg pe acesti oameni.” Ramane valabil si astazi tot ce am scris atunci, pentru ca pericolul schimbarii directiei Romaniei de la vest catre est nu a trecut si nu va trece atat timp cat la conducerea tarii este aceasta organizatie mafiota care-si spune USL si care are doar doua obiective: 1.Continuarea jafului national; si 2.Imunitatea in fata legii. Au ajuns prea departe, mecanismele prin care banii publici se scurg in buzunarele lor sunt atat de bine puse la punct incat nu se mai pot opri, chiar daca mai nou simt in oase teama ca vor plati pentru faptele lor, tremura de frica DNA-ului care i-a aruncat in ultimii ani pe cativa dintre ei dupa gratii. Si atunci, de teama, sunt in stare sa provoace expulzarea Romaniei din structurile internationale democratice (care impun niste reguli membrilor lor, inclusiv in domeniul Justitiei, care sustin si apara DNA si ANI) si sa o arunce in bratele Rusiei, cea care tolereaza subordonarea Justitiei de catre oligarhia mafiota. Vedem in acest sens propaganda anti-occidentala care s-a accentuat in media in ultimii ani. Romanii sunt impinsi fara sa-si dea seama catre sentimente anti-europene si anti-americane, de catre niste mercenari de presa lacomi si tradatori de tara. Pentru acesti mercenari, doar dispret. A doua categorie de jurnalisti este reprezentata de PATRIOTI, de cei drepti, onesti, demni. Cei care au puterea, caracterul si onoarea de a acuza fatis samavolniciile USL-ului mafiot. Din pacate in Romania sunt astazi foarte putini astfel de jurnalisti, vocile lor se aud foarte greu, iar imaginea lor a fost compromisa in ochii marelui si naivului public de catre cei din prima categorie, mult mai multi, prin lipirea etichetei de „basisti”. Faptul ca au fost nenumarate cazurile in care acesti jurnalisti onesti au sustinut puncte de vedere contrare intereselor lui Basescu sau ale PDL-ului nici nu mai conteaza. Nici macar nu se oboseste nimeni sa dovedeasca la modul concret care sunt avantajele, materiale sau de alta natura, pe care le au acesti jurnalisti pentru faptul ca arata cu degetul ticalosiile USL-ului, in felul asta facandu-i, chipurile, pe plac lui Basescu. Iar USL-ul, sa nu uitam, se afla acum la guvernare, deci el este cel care ar avea mijloacele sa-si impuna anumite puncte de vedere in presa, chiar si in cea independenta. Bazandu-se pe lipsa de discernamant a populatiei, mercenarii de presa pur si simplu promoveaza ideea ca Basescu ii tine captivi pe acesti jurnalisti (asa cum ii tine captivi pe procurori si judecatori!) si ii forteaza cumva sa ii apere lui interesele. Cum, prin ce metode, nu ni se spune, nici nu e nevoie, poporul crede oricum, n-are nevoie de dovezi, nici macar de argumente logice. Este suficient sa i se toarne in ureche neincetat aceleasi minciuni, va ajunge invariabil sa creada tot. Poporului i se sugereaza ca Basescu ar avea asa, o putere de convingere aproape supranaturala, de vrajitor malefic. Nu de putine ori s-au pronuntat cuvinte ca dictator sau tiran, mergandu-se chiar pana la lansarea unor teorii oculte precum cea cu flacara violeta. De fapt expertii in manipulare ai fortelor politico-mafiote se bazeaza pe faptul ca poporul roman este slab educat, religios si mai ales superstitios. Si lipsiti de morala asa cum sunt toti comunistii, profita de aceste caracteristici ale poporului roman fara niciun scrupul. Revenind la jurnalisti, consider ca cei din aceasta a doua categorie merita tot respectul si admiratia noastra, iar daca Romania va scapa vreodata de gasca de mafioti numita USL si va intra pe drumul normalitatii, nu va reusi niciodata sa multumeasca indeajuns acestor oameni care si-au sacrificat linistea, imaginea publica, chiar bunastarea, si-au asumat linsajul mediatic la care au fost supusi, calomniile, injuriile, unii dintre ei au fost agresati pe strada, toate astea pentru ca isi iubesc tara si pentru ca au onoare si constiinta. Pentru acesti OAMENI, doar respect. Cea de a treia categorie de jurnalisti este cea a vesnicilor IMPARTIALI. Oricat de ticalos ar fi USL-ul, oricate grozavii ar face, oricat de mult ar compromite viitorul Romaniei, oricat de clar ar fi ca a incetat sa mai fie o grupare politica si a devenit una strict infractionala si mafiota, care isi apara membrii cu orice pret si care se lupta corp la corp cu Justitia si cu Statul de Drept, impartialii din presa o tin pe a lor, ei critica in aceeasi masura atat pe USL cat si pe Basescu, cel care este – vrem, nu vrem – polul de greutate al opozitiei la USL. Neavand curajul sa se ia la tranta cu monstrul USL, neavand probabil ocazia sau tupeul sa devina mercenari de presa, impartialii au ales a treia cale, aceea de a fi penibili, jenanti, de a-si ascunde lasitatea si micimea in spatele pricipiului jurnalistic al echidistantei. Chiar daca astfel ignora un pricipiu mult mai important, tot al jurnalismului, anume urmarirea si promovarea adevarului. Ei au ales sa se prefaca la nesfarsit ca in Romania nu se intampla nimic deosebit pe scena politica, doar se da o lupta obisnuita intre niste forte politice, nu o lupta crancena intre o Mafie care a reusit sa pacaleasca electoratul in stil mare si cativa oameni care au si ei defecte, care poate au facut si ei greseli, dar care se incapataneaza sa duca Romania acolo unde ii este locul (sau poate ca nu): in lumea civilizata. E mult mai comod, mai prudent sa nu superi pe nimeni, sa bagi capul in nisip si sa te pretinzi jurnalist deontolog si echidistant, ba sa-ti mai dai si aere de superioritate in fata celor care au curaj si demnitate. Pentru acesti asa-zisi jurnalisti, pentru lasitatea si slabiciunea lor, doar mila! Cam asta este starea presei din Romania anului 2013, in vremuri istorice, despre care se va vorbi mult in viitor. Vremuri in care se duce o lupta surda si grea pentru smulgerea Romaniei din sfera de influenta a Rusiei si inscrierea ei pe traiectoria civilizatiei si bunastarii occidentale, acolo unde bunicii si strabunicii nostri au visat ca va ajunge candva. Acum cativa ani, dupa aderarea la UE si NATO, am crezut ca nu se mai poate intampla nimic rau. Nu am luat in calcul 3 elemente: 1. Criza economica mondiala care avea sa vina ca o sansa nesperata pentru comunistii din Rusia si Romania. 2. Incapatanarea lui Putin si a rusilor de a nu ceda teren in fata Occidentului si de a re-crea o alianta anti-occidentala puternica, formata din cat mai multe tari ale fostului bloc comunist. 3. Ticalosia, egoismul si lipsa de patriotism a clasei politice romanesti, care pentru a scapa de puscarie este in stare sa sacrifice viitorul unei natii. Si mai este un al 4-lea aspect pe care nu l-am prevazut: gradul incredibil de prostie al romanilor, care s-au lasat atat de usor pacaliti si au adus la putere aceasta alianta anti-nationala numita USL. Desi sortii nu par in favoarea noastra, a celor care vedem adevarul si care dorim binele Romaniei, trebuie sa fim optimisti, trebuie sa credem ca binele va invinge. Pentru ca avem datoria sa lasam copiilor nostri o tara libera, demna si prospera.

0 (12 voturi)
Ricochet
9.12.2013, 11:08:02

Ca intotdeauna, chapeau bas!

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările