Societate

articolul anterior articolul urmator

Unde ni sunt meseriaşii?

50
3 Jun 2016 16:59:12
Nicolae Manolescu

Forma veche a pronumelui din titlu am împrumutat-o dintr-o poezie de Alexandru Vlahuţă, azi uitată. Dar tema însemnărilor mele e cât se poate de actuală. La fel de actuală ca tema corupţiei.

Cine n-a urmărit bătălia din anii din urmă pro şi contra şcolilor de meserii? Ea mi-a amintit de o întâmplare cu doi adolescenţi incapabili să înveţe tabla înmulţirii, dar care demontau şi remontau motocicleta tatălui lor în câteva minute. Tatăl ţinea neapărat ca fiii lui să urmeze, după Bac, o facultate. Mergea cu sarsanaua plină pe la dascălii copiilor, în speranţa, care se va dovedi deşartă, de a li se pune acestora notă de trecere. Mă ruga să-i dau o mână de ajutor. Îl refuzam, cu argumentul că loazele lui erau numai bune de o şcoală de meserii, nicidecum de liceu sau facultate, încercând să-l conving că, la bătrâneţea lui de mare beţiv, ei vor fi cei care îl vor întreţine. Asta se întâmpla înainte de 1989. Meseriaşii au dispărut cu adevărat după.

Meseriaşi şi şefi de cartier

Chiar azi am văzut la televizor o emisiune referitoare la canalizarea unei străzi din Galaţi. Meseriaşii, cum altfel să le zic, însărcinaţi, nu cu fabricarea de rachete intergalactice, ci cu montarea unor ţevi şi guri de canal, au omis să racordeze lucrarea la reţeaua oraşului. Un canal, aşadar, care nu duce nicăieri. Sigur că vinovaţii trebuie căutaţi la direcţia primăriei care a acceptat ca bună lucrarea. Aşa stau lucrurile la noi, unde răspunderea e colectivă, de la vlădică la opincă, dar nu priveşte pe nimeni în mod special. Doar că, totuşi, prima vină ar trebui căutată la cei care au făcut lucrarea, la meseriaşii şi la şefii lor de şantier, care ar trebui să fie, şi ei, meseriaşi.

Am aflat cu stupoare că la CNADNR, de exemplu, meseriaşii în drumuri şi poduri sunt pe sponci, cei mai numeroşi dintre cei 6.000, dacă nu greşesc, de angajaţi fiind preoţi, ingineri în tot felul de industrii, dascăli, contabili şi alţi cetăţeni onorabili, dar nu de meserie. Un frate al mamei mele a fost inginer de drumuri şi poduri, cum se numea meseria înainte de război, şi a condus şantierul de asfaltare a şoselei de pe Valea Oltului.

În vremea studenţiei mele, nu puteai cumpăra cămăşi din magazine, căci nu se găseau. Mi le făcea o lenjereasă de pe strada Ghenadie Petrescu din Bucureşti, astăzi, Labirint, care îşi notase măsura.

Primul meu drum cu maşina de la Sibiu, unde locuiam, la Râmnicu Vâlcea, la bunicii materni, l-am făcut cu el, în iarna 1942-1943. Pe şoseaua proaspăt asfaltată. Porţiuni din asfaltul originar au existat până de curând. Deşi era vreme de război şi tehnica nu se compara cu cea de azi. Între Azuga şi Predeal, trei kilometri de asfalt au fost realizaţi cam tot atunci de o companie britanică. Cei trei kilometri n-au trebuit înlocuiţi decât în anii 1990. Apolodor din Damasc a făcut faimosul pod peste Dunăre în doi ani. Podul proiectat în prezent are deja cinci ani şi nu e gata. La Histria, unde sunt un mare şantier arheologic şi un muzeu, nu exista acum câţiva ani, nu mai ştiu ce s-a întâmplat de atunci, apă curentă, dar în vecinătate puteai observa conducta de piatră construită de romani cu două mii de ani înainte, care aducea apă de la douăzeci şi cinci de kilometri.

Relaţii cu meseriaşi

Exemple, câte doriţi. Meseriaşii de altădată erau conştiincioşi şi responsabili. N-aveau facultate, dar îşi cunoşteau meseria. Părinţii mei au primit cadou la căsătorie, în 1938, mobila de sufragerie şi de dormitor. Lemn de nuc lustruit. Când era necesar, îl chemau pe domnul Wagner s-o lustruiască din nou. Când, după revoluţie, mama s-a mutat la Bucureşti, tot domnul Wagner de la Sibiu a venit şi a reparat micile probleme pricinuite de transport.

În România, tradiţia s-a pierdut. Poate nu, definitiv. Eu sunt optimist şi-mi spun că există o speranţă să fie reluată, pentru că, dacă meseriaşi nu sunt, nimic nu este.

În vremea studenţiei mele, nu puteai cumpăra cămăşi din magazine, căci nu se găseau. Mi le făcea o lenjereasă de pe strada Ghenadie Petrescu din Bucureşti, astăzi, Labirint, care îşi notase măsura. Primele mele costume de haine le comandam unui croitor bucureştean din Drumul Taberei şi, mai apoi, domnului Nicu, croitorul Teatrului Naţional, care îmi aveau amândoi măsurile şi nu trebuia decât să le duc stofa şi să aleg modelul. Ca la faimosul Harrods din Londra, unde îşi comandă pantofii numeroase somităţi ale lumii. La noi, tradiţia s-a pierdut.

Cât am stat în Franţa, mi-am făcut repede relaţii cu meseriaşi. Toate costumele mele de haine din ziua de azi provin de la un singur magazin, unde eram înregistrat ca un client constant şi beneficiam de substanţiale reduceri de preţuri. În România, tradiţia s-a pierdut. Poate nu, definitiv. Eu sunt optimist şi-mi spun că există o speranţă să fie reluată, pentru că, dacă meseriaşi nu sunt, nimic nu este.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

50 Comentarii

catalin toader
3.06.2016, 19:10:15

Daca ar fi sa generalizam, de "meseriasi" onesti e mare nevoie in toate domeniile de activitate. Experientele domestice m-au convins ca e un deficit de competenta in tara asta, ceva de spaima lumii. Nu-i nimic altceva decat rezultatul celor doua decenii si jumate de orbecaia si de furat singuri caciula. Pana de curand eram meseriasi doar in "fabricarea" de diplome, inselandu-ne pe noi, dar mai ales inselindu-ne copiii. Am vazut ca exista cerere mare de forta de munca tanara si calificata, numai ca ministrii care s-au perindat la Educatie au lucruri mai serioase de facut decat sa puna pe sine invatamantul profesional. Exasperati, angajatorii (in special din Ardeal )s-au apucat sa faca ei astfel de scoli (dupa model german sau francez)..

+11 (11 voturi)
Tagetes
3.06.2016, 19:18:26

Te-apuca jena citind... Despre meseriasii genratiei noastre a anilor 70-80 zero cuvinte . Noi care am construit 3 milioane de apartamente , am construit o tara , noi nu existam . Cata grija are domnu sa nu calce pe bec ! Daca exista privilegii mai exista caracter? Poate ca cea mai trista priveliste azi este a elitelor impacate cu starea societatii in care traiesc, cu mizeriile si nedreptatile ei ... o gandire monopolizata de egoism.

0 (12 voturi)
Corneliu Dusan
3.06.2016, 20:20:05

Tagetes, sa fim corecți, nu am făcut apartamentele acelea cu meseriasi. Erau cei mai mulți țărani dezrădăcinați , navetiști si ca vai de ei si lucrările ieșeau cum încă se mai văd si azi, nu cred ca ne putem mândri prea mult cu finisarea, eficientă energetică, arhitectura si urbanismul lor. Sa nu idealizam doar pentru ca atunci eram tineri

+5 (9 voturi)
Vanatorul/d.c.
3.06.2016, 20:03:27

...... Meseriasul - Gicule, tu esti ăl mai cu experienta si mai bun meserias pe care l-am angajat la firma mea. - Asa-i, sefu..! Asa-i. sa mor eu daca nu..! Sa-l vad eu pe ala care a batut 20 de ani cu ciocanul in rotile vagoanelor de tren, asa cum am batut eu zi si noapte. Mai e vreunii la firma care are experienta mea..? Nu e niciunii. Sefu, iarta-ma ca-ti spun , dar ailalti angajati ai lui matale, n-are experienta deloc si nu e meseriasi adevarati. - Deci pricepi de ce numai tie iti dau lucrari ample si complexe, care cer meseriasi-meseriasi, nu..carpaci..! - Cum sa nu pricep , sefu..? Pricep..! Sa mor eu ca pricep..! - Bine..! Am o lucrare mare pentru tine..La mine acasa..De sub ferestra din sufragerie u cazut vro 20 de centimetri patrati de tencuiala.. - Aha..! Si vrei sa-ti-i pun la loc tot patrati..? De centrimentri, zic. - Nu conteaza, Gicule..Pune-i cum vrei tu..Numai sa scap odata de gura lui nevasta-mea. Dar fii atent..Dupa ce termini cu mortarul, dai un pic cu drișca peste el si pe urma doua trei pensoane cu var..Am o budana intraga cu var la culoare, intr-o debara. Ti-o arata nevasta-mea. - Gata sefu, s-a facut. Trag tare si cred ca in 2-3 zile termin. - Bai, nu te grabi..! Sa nu-mi dai vreo buleala in lucrarea asta,ca te trimit iar la batut cu ciocanul in rotile vagoanelor de tren. In plus ti-l dau si pe nepotu-meu Mirelu, sa-l inveti meserie. Ucenic..Saraca mă-sa, sora-mea, s-a saturat sa-l vada 7 ani la rand in clasa a 7-a, si m-a rugat sa-l iau la mine, sa-l invatam o meserie. - Gata sefu, am inteles..Las ca-l invat eu eu meserie, nu-ti mai face probleme..! - Bai Mirelu, lasa alea jos..! Da, acolo langa plasma. Can mai iau cate-o scula din geanti, mai trag si eu cu ochiu la stiri. Bun. Acum ciuleste urechile la nen-tu Gicu..! La mine bai, unde te uiti..? Asa..Deci, uite care-i chestia..! Esti nepotu lui sefu si nu se face sa te murdaresti chiar din prima ta zi de munca..! Deci, numai te holbezi la mine ce fac, si bagi la capatana. - Nenea Gicu, vezi ca ca ai aruncat mortar mai mult pe geam decat pe perete. - Deh bai Mirelu, nu mai am vederea de alta data.. - Nenea Gicu, ai scapat o gramada de mortar pe covorul lui matusa-mea. - Da, si..? Face spondiloza matusa-ta daca se-aplaca sa faca si ea un pic de curatenie dupa termin eu..? - Nenea Gicu, vezi ca ai zgâriat tare de tot servanta din dreapta, cand ai adus scara..dar chiat, cu scara ce faci..? N-ai nevoie de ea.. - Iaca na, acuma..! De paca daca-si cumpara seful mobila noua, ce-are..? Iti dai seama ce bucuie ii face lui navasta-sa..Scara..? Pai, am bagat-o ca asa trebuie..Sa vada si femeia asta ca aici lureaza meseriasi dotati cu tot ce au nevoie, nu niste amatori parliti..! - Nenea Gicu, vezi ca la ultima aruncatura de mortar, ai aruncar si mistria. Taman in termopane. Ca-s duble. Si țăndari acum. - Bai Mirelu, tine minte ce-ti spune nenea Gicu, acuma..Numai cine nu munceste nu greseste. - Nenea Gicu, vezi ca ai varsat budana cu var in debara..Si s-a scurs..Mastusa-mea face partinaj artistisc pe hol. - Ș-apăi..! E femeie.. S-alinta si ea un pic...Daca n-are alta treaba.. - Da nenea Gic, dar e pacat de bani dati pe var.. - Băi Mirelu, ma inveti tu pe mine, ditamai meseriasul, ce-am de facut..? Pune-ti si tu un pic mintea la contributie, zau asa..! Ce mai puteam face cu el..? Zi ba desteptule.. ce mai puteam face cu el..? Doar nu era sa-l adun de pe jos, asa, cum se amestecase cu praf, fasole, ceapa , cartofi si ce mai era pe-acolo ? Il mai putem da pe perete..? Iti dai seama ce buleala iesea..?

+6 (8 voturi)
Vanatorul/d.c.
3.06.2016, 20:16:41

Erata: ..multe;) Scuze..Asa se intampla cand te grabesti, cand scrii ..”dintr-o suflare” si, imediat, dai click pe..”trimite”.

+1 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (50)