Uniunea totalitară a Scriitorilor din România

Uniunea Scriitorilor din România este o organizaţie nedemocratică finanţată din bani publici. Când şi când, în cadrul unor şedinţe extraordinare, extraterestre şi extraatmosferice, aşa-numitul Consiliu al Uniunii dispune, prin vot, excluderea scriitorilor neascultători. S-a întâmplat şi în acest an.

Organizaţia, condusă pe viaţă de Nicolae Manolescu, funcţionează ca o celulă comunistă într-o ţară democratică. Când un grup de scriitori au modificat Statutul Uniunii Scriitorilor din România, ce prevedea limitarea la două mandate a exercitării funcţiilor de conducere, un alt grup a protestat împotriva preşedinţiei întru eternitate a lui Nicolae Manolescu. Toţi cei care s-au opus au fost excluşi fără să li se ofere dreptul fundamental de a se apăra.

La începutul fiecărui an, izbucneşte, prin tradiţia deja instituită de organizaţia condusă de Manolescu, câte un scandal. Membrii Uniunii Scriitorilor nu au voie să se pronunţe critic, public sau în cadrul organizaţiei, cu privire la deciziile conducerii. Nu au nici dreptul de a se apăra. Guvernul României susţine, iată, o organizaţie nedemocratică şi totalitară, din bani publici. Nu există transparenţă, iar publicaţiile finanţate cu bani publici nu sunt decât instrumente de propagandă cu ajutorul cărora acoliţii regimului totalitar din USR discreditează scriitorii dizidenţi.

Reiau, mai jos, o scrisoare deschisă iniţiată de scriitorii Radu Vancu şi Dan Lungu:

Am aflat, de pe siteul Uniunii Scriitorilor din România, că miercuri, 11 ianuarie 2017, s-a reunit în şedinţă extraordinară Consiliul Uniunii pentru a analiza raportul prezentat de Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, întrunită în temeiul art. 3 din Regulamentul C.M.S.E. Consiliul Uniunii Scriitorilor din România a votat în unanimitate excluderea din U.S.R. a următorilor 6 membri (pentru încălcarea art. 16 şi următoarele din cap. 5 din Statutul U.S.R.): Catia Maxim, Mugur Grosu, Radu Aldulescu, Dinu Adam, Ioan Vieru, Adrian Lustig. Din comunicatul oficial al USR nu reiese limpede în ce mod anume ar fi încălcat scriitorii excluşi statutul Uniunii. Solicităm lămuriri publice în acest sens. Dincolo însă de litera Statutului, este regretabil şi revoltător faptul că nişte creatori monitorizează, suspendă şi exclud alţi creatori din singura Uniune de creaţie de profil din România. Printre cei excluşi se află şi scriitorul Radu Aldulescu, autor a 12 romane de mare succes, laureat al celor mai importante premii pentru literatură din România, tradus şi citit în limbi de circulaţie internaţională. Indiferent cât de incomod ar putea fi un scriitor precum Radu Aldulescu ca persoană, Uniunea Scriitorilor ar trebui să fie cel dintâi garant al respectării libertăţii de expresie, condiţie esenţială a oricărui act de creaţie. Solicităm Conducerii Uniunii Scriitorilor din România revocarea acestor excluderi abuzive, precum şi demisia în bloc a membrilor acestui Consiliu care, spre dezonoarea lui, a votat „în unanimitate”.

În anul 2015, un grup de peste 30 de scriitori au contestat acordarea Premiului Naţional de Poezie lui Gabriel Chifu, cerând totodată şi demisia juriului, condus – bineînţeles, de Nicolae Manolescu. Un an mai târziu, în luna martie, când conducerea Uniunii Scriitorilor a fost disputată de două grupuri din interior, conducerea organizaţiei a transmis un comunicat de presă prin care, citez, a dispus „sancţionarea” a peste zece scriitori care au „votat nestatuar noi organe de conducere”.

Nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România, nu am fost niciodată şi nici nu m-am gândit vreodată să mă înscriu, dar am asistat – cel puţin în ultimii trei ani, la luări de poziţie din partea unor scriitori pe care-i admir faţă de nişte decizii totalitare ale conducerii USR. Este un spectacol al decapitărilor publice şi, văzut din afară, seamănă cu manifestarea agresivă a celui care ar putea fi ultimul bastion al comuniştilor.