Ursul de Aur şi homofobia NU salvează România!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

“Doi cetăţeni germani au fost surprinşi furând din autocamioane într-o parcare din Italia”, “nemţii bogaţi îşi ţin sclavi din Asia”, “nemţoaice obligate să se prostitueze în Franţa”, “şpaga e sport naţonal la nemţi”, “centralele nucleare germane sunt un pericol pentru întreaga zonă”...

Imaginaţi-vă că zilnic aţi citi prin ziare, aţi vedea la televizor sau aţi auzi la radio despre Germania lucruri, precum “Germania exportă carne de cal drept carne de vită”, “Doi cetăţeni germani au fost surprinşi furând din autocamioane într-o parcare din Italia”, “nemţii bogaţi îşi ţin sclavi din Asia”, “nemţoaice obligate să se prostitueze în Franţa”,“şpaga e sport naţonal la nemţi”, “centralele nucleare germane sunt un pericol pentru întreaga zonă”, “imigranţii germani nu sunt bineveniţi în Elveţia”, “Atenţie la cerşetorii nemţi, fură din buzunare!”, “Germania este homofobă şi antisemită”, “conflict diplomatic între Germania şi Danemarca din cauza minorităţii daneze din Germania”, “politicienii germani nu pot fi urmăriţi penal din cauza noii imunităţi” şi aşa mai departe. Ce aţi gândi în aceste condiţii despre nemţi?

Exercitând realitatea

Acesta este doar un exerciţiu experimental. Nimic mai mult. Doar că el ar ajuta să înţelegem, ce se întâmplă în mintea unui neamţ sau a unui francez, când este confruntat cu ştiri, precum: “parlamentarii românii îşi extind imunitatea pentru a se proteja în faţă legii”, “război rece între România şi Ungaria din cauza unui steag istoric”, “România în centrul scandalului cărnii”, “Romania respinge acuzaţiile în cazul de înşelătorie cu carnea de cal”, “homofobie în România - Moarte homosexualilor!”, “val de imigranţi pe motive de sărăcie din Romania”, “românii locuiesc ilegal în buncăre lângă şinele de tren”, “administraţiile regionale vor să oprească imigragrea românilor în Germania”, “Ministrul de Interne al Landului Bavaria cere blocarea imigrării românilor”, “trei români prinşi la furat” (această ştire are cele mai multe variante), “gangsterii din România îşi ţin grădini zoologice particulare”, “un microbuz de 11 locuri, dar care transporta 23 de români a fost oprit de poliţie”, “românii îşi depun gunoiul în mod regulat pe terenul unui supermarket din Bavaria”, şi aşa mai departe...

De la Ursul de Aur încoace...

Aceste rânduri nu sunt nici pe departe exerciţii şi nici parte a vreunui experiment. Ele sunt realitate. Realitatea ultimilor zece zile! Ştirea bună despre România, câştigarea Ursului de Aur la Berlin, este demult uitată şi îngropată în acest morman de veşti negative, din care eu am tradus doar câteva...

Auleuuu! Ce ne facem??? În curând ni se vor trânti toate uşile în nas şi nici urşii de aur, şi nici capul neaplecat al lui Victor Ponta nu le va mai deschide curând. Românii emigrează din cauza sărăciei, este adevărat. O mare parte dintre aceştia nu au pregătirea necesară pentru a-şi putea asigura o viaţă mai demnă în Germania sau altă ţară din vestul Europei. Să îi judecăm doar pe ei sau să avem pretenţia că aceştia trebuie să fie ajutaţi? Şi dacă e să îi ajute cineva, iar implicit să ne ajute pe noi toţi, cine ar putea să o facă? Cu certitudine tendinţa noastră, condiţionată de mentalitate, de a-i considera pe ţigani “oile negre” ale naţiunii, nu foloseşte la nimic. În primul rând pentru că nu este adevărat! Nici a ne plasa singuri în postura victimei nu aduce vreun beneficiu.

Bineînţeles că fiecare dintre noi, cei care trăiesc în afara ţării şi cei care trăiesc în ţară, ne putem aduce aportul, personal şi nu nesemnificativ, la îndreptarea acestei imagini, la compensarea sau aplanarea efectelor ei. Dar asta o putem face doar câtă vreme uşa înspre Europa ne mai este deschisă! Dacă aceasta ni se va închide, nu mai putem face, decât să ne plângem de milă şi să ne învinovăţim reciproc aşa cum o facem dealtfel mereu!

Cu faţa murdară

Statul, guvernul român ar putea face mult mai multe pentru a contraveni acestei ameninţări, acestei situaţii în general. El este cel care ne reprezintă în lume şi este cel a cărui faţă este văzută în primul rând şi în cele din urmă.

Dar câtă vreme faţa statului nu este curată, nu va fi nici cea a României! 

Nici dacă ar exista intenţia sau bunăvoinţa de a îmbunătăţi condiţia economică a vieţii românilor în România, aceasta nu ar fi posibil peste noapte. Prea mulţi ani, între timp decenii, s-au pierdut fără a se reforma real sistemul economic şi politic, a se încuraja emanciparea şi evoluţia societăţii în general. Prea mult timp se pierde acum prin instalarea la conducerea ţării a unei vanităţi care se piaptănă frumos în timp ce satul arde. Atâta ştiu şi eu, o pricepe fiecare.

Dar asta nu interesează pe nimeni. Nu în afara României! Şi din păcate, nici în interiorul ei. Lumea, preocupată de cearta dintre părinţii Mădălinei Manole şi fostul soţ al regretatei, nu mai are puterea, nervii sau chiar capacitatea cel puţin de a se indigna de cele care se petrec la nivel politic în România şi care dăunează şi vor dăuna românilor şi României. 

Lecţia franceză: luată sau dată?

Veştile din România sunt doar de rău, indiferent cât de tare se încăpăţânează unul sau altul să ne facă să credem că guvernul olandez sau cel francez susţine aderarea României la spaţiul Schengen sau altundeva. 

Un coleg, jurnalist german, comenta vizita premierului român la Paris versus ştirea în presa germană despre incidentul de la Muzeul Ţăranului Român în felul următor: ”Dacă premierul vostru ar fi învăţat ceva în Franţa atunci ar fi reacţionat prompt la inadmisibila acţiune homofobă, care aruncă o nouă umbră asupra României. Premierul vostru se întoarce din Franţa lăsând impresia că el este cel care dă o lecţie Franţei şi nu invers. O greşeală!”

Un regizor român câştigă cel mai important festival de film din Germania. După nici o săptămână de la această victorie nu se mai aude nimic de acesta, ecoul ei se estompează în ştiri şi imagini care provoacă greaţă sau confirmă una generală şi deja existentă vizavi de România. Scandalul cărnii de cal şi reacţia autorităţilor române e una dintre acestea. Nici nu contează, cine are dreptate şi dacă România a fost acuzată pe drept sau nedrept, deoarece este mai degrabă vorba despre lipsa de credibilitate a românilor responsabili, fie ei chiar şi nevinovaţi. Iar în timp ce românii spun: nu noi! Vesteuropenii sunt cu atât mai convinşi că acolo trebuie căutată cauza, acolo de unde ricoşează cu atâtă forţă această acuzaţie, fie ea şi nedreaptă. În timp ce responsabili francezi, britanici sau nemţi promit că vor ancheta aceste cazuri până la găsirea celor într-adevăr vinovaţi, românii încheie ancheta după doar câteva zile cu rezultatul clar: noi (românii) nu am greşit cu nimic!

Amintiri din anii `90

În aceeaşi categorie intră şi prefabricatul şi inutilul scandal cu steagul secuiesc... Şi acesta a ajuns în paginile ziarelor germane (şi nu numai!). Şi la acesta nemţii şi-au dat ochii peste cap. Ceea ce este de înţeles, deoarece acest steag secuiesc nu este nici pe departe un scandal. El mai degrabă aminteşte de o manevră politică aidoma celor de la începutul anilor `90, atunci când Bucureştiul vedea “necesară” distragerea atenţiei populaţiei înspre Ardeal, doar pentru ca cei de la conducere să îşi poată face jocurile fără a mai fi deranjaţi de eventuale proteste...

Acesta ar fi scandalul, nu altul! În ziua de astăzi o astfel de “manevră” a fost însă absolut inutilă. În primul rând majoritatea românilor nu se mai interesează, din păcate, de jocul politic de la Bucureşti, indiferent cât de periculos devine acesta pentru firava noastră democraţie. În al doilea rând prostirea populaţiei cu imagini în care preşedintele României îşi strânge mână cu cel al Unagriei în loc să-i care acestuia pumni în plină şedinţa a reprezentanţilor UE, sugerându-i că al nostru e un trădător de neam şi ţară, şi mai ştiu eu ce tâmpenii fără cap şi coadă.

Emanciparea în cârje

Moarte homosexualilor! Homofobie în România” este titlul unui articol dintr-un ziar apreciat în Germania, apărut săptămâna trecută. Despre ce este vorba nu trebuie să mai specific. E oricum strigător la cer, mai ales în contextul în care Europa, inclusiv o ţară ultracatolică, precum Polonia (în Ungaria, Cehia sau Estonia asta s-a întâmplat de mult!), e la un pas să legalizeze legăturile dintre persoane de acelaşi sex! Trist este insă finalul articolului în care se precizează că ”deşi poliţia a demarat o anchetă, nici unul dintre bătăuşii homofobi nu a fost  identificat şi reţinut”. Iar cu atât mai tristă este lipsa de reacţie a clasei politice, care în acest caz ar fi trebuit să îşi demonstreze cu atât mai vehement poziţia democratică, liberală şi socială pe care încearcă să se sprijine.

Dar asta nu s-a întâmplat! Ceea ce în final nu face decât să dovedească că aceste criterii, precum democraţie sau social-liberalism, nu sunt decât nişte cârje sub braţele unor politicieni pe care ei se sprijină în drumul lor spre puterea abosulută într-o ţară în care mai mult de jumătate din populaţie ar avea nevoie de sprijin pentru o viaţă mai demnă.

Infometaţii...

La final, un avertisment: atenţia de care “se bucură” România, mai ales în Germania, care, tradiţional, nu ne prea acorda atenţie, abia începe! Acum abia încep să se umple paginile ziarelor şi ecranele televizoarelor cu imagini din România. Acum abia ajung temerile britanicilor în casele nemţilor. În vederea liebralizării pieţei de muncă pentru români începând cu 2014, presa, opinia publică şi politică germană se ocupă cu mare intensitate de români. De românii, de care acum se teme şi Germania! 

Iar dacă guvernul nu găseşte mijloace, fie ele, în cele din urmă, doar de dragul imaginii, să contravină acestor tendinţe, eu aş avertiza românii ca în următorii ani să îşi petreacă vacanţele în Dubai sau Thailanda, dar nu Europa de vest, dacă nu vor să fie jigniţi gratuit.

Acum câteva seri, într-un bar din cosmopolitul oraş Köln, intrând în vorbă cu un grup de tineri spanoili, mi-am încasat-o şi eu. După ce le-am spus că sunt român, aceştia au început să cânte în cor un soi de refren, pe care l-am înţeles abia după ce l-au repetat de câteva ori. Ceva, precum “me fameee, me fameee, me fameee...”, repetau ei ritmat. Abia când le-am văzut mâinile întinse şi palmele întoarse am priceput ce făceau...

Imitau români cerşind şi repetau stâlcit parola acestora: “mi-e foameeeee!”.

Ajutoooooor!

Ce ar putea face guvernul? Ar putea promova filmul românesc, care tocmai a câştigat Ursul de Aur, ar putea promova filmul românesc în general, arta contemporană, apreciată în Europa, în loc de a promova prin lume traducerea cărţilor unui actual minstru înrădăcinat în comunism. Şi-ar putea exprima clar poziţia în chestiuni cum e cea a libertăţilor personale, a egalităţii între oameni, ar putea promova ambasadori ai ţării care au o imagine curată şi bună, care ar putea schimba faţa României şi nicidecum soldaţi de plută, care amintesc de propagandismul sovietic sau de altceva plutitor şi urât mirositor, ar putea înceta să afişeze aroganţă vizavi de cei de la care, de fapt, ar trebuie să învăţam valoarea libertăţii şi mecanismele de a o proteja.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite