Vă mai amintiţi de...Mansi Barberis

Compozitoarea, soprana, violonista, violista, profesoara de canto Mansi Barberis (Clemansa Plăcinţeanu, după căsătorie) s-a născut în 1899 la Iaşi. Era fiica inginerului Giuseppe Barberis şi a Margueritei Cazaban.

A studiat la Bucureşti, Berlin şi Paris, cu profesori ale căror nume au rămas în istoria muzicii, cum ar fi Vincent d’Indy sau Gabriel Paulet.

A avut, până în 1930, o carieră interpretativă, a fondat cvartetul “Femina” de la Iaşi, a fost unul dintre fondatorii Orchestrei simfonice “George Enescu”, unde a şi evoluat ca violonistă, chiar sub bagheta marelui compozitor.

Din 1934 s-a dedicat exclusiv compoziţiei şi carierei didactice. A predat canto la Conservatorul din Iaşi, până în 1950, şi apoi la Bucureşti.

A compus muzică simfonică, muzică de cameră şi corală, piese pentru teatrul muzical. De mare importanţă sunt cele peste o sută de lie-duri compuse de ea pe versurile unor poeţi ca Mihai Eminescu, Topârceanu, Otilia Cazimir, Dominic Stanca, Esenin, Verlaine sau Ma-iakovski.

Cu patru opere, este unul dintre cei mai reprezentativi compozitori ai teatrului liric. “Kera Duduca”, după romanul “Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon, este prima operă românească creată de o femeie, în anul 1963.

Au urmat, în ordine cronologică, “Apus de soare” cu o minunată arie a Doamnei Maria, “Domniţa din depărtări”, după piesa lui Edmond Rostand şi “Căruţa cu paiaţe”, după textul lui Mircea Ştefănescu.

Ar fi de adăugat muzica de scenă pentru “Neguţătorul din Veneţia” de Shakespeare sau pentru serialul TV “Muşatinii”, regizat de fiica sa, Sorana Coroamă Stanca. Compoziţiile ei au fost cântate în Italia, Germania, Elveţia, Marea Britanie, Olanda. Este şi autoarea unui volum de amintiri, intitulat “Din zori până în amurg”, tradus şi în limba italiană.Mansi Barberis a murit la Bucureşti în 1986.