Vă omor pe toţi!

Era o dimineaţă mizerabilă de octombrie când cei 180 de călători din tramvaiul 36 au aflat că urmează să fie ucişi. Desigur, nu le-a păsat prea tare, asemenea ameninţări auzeau cel puţin o dată pe săptămână.

Bărbatul trecut de 65 de ani s-a aşezat pe un scaun aflat liber ca prin minune (în 36 nu există scaune libere) şi a scos din plasă o sticlă de plastic de doi litri pe jumătate plină cu bere. A tras un gât şi s-a scuturat de parcă nu i-ar fi plăcut, deşi n-avea cum să nu-i placă. Toată lumea ştie că berea dimineaţa e mai bună decât vodca (aia care taie greaţa). Berea dimineaţa e o mică gustare drojdieră care-ţi păstrează stomacul plin, mai ales dacă nu-ţi place micul-dejun solid. Nimeni n-avea motiv de mirare deci: lumea e plină de oameni care-şi încep ziua cu patru beri, iar planeta se-nvârte-n continuare.

Apoi bărbatul a scos un râgâit profund. Mare lucru. Oamenii elimină tot felul de gaze din ei, pe tot felul de orificii, şi în public, şi-n particular. (De exemplu, într-o dimineaţă, la ora 6, acum mulţi ani, plecam la lucru şi, ieşind din bloc, am văzut un domn îmbrăcat la patru ace care se îndrepta spre o maşină elegantă şi care, crezând că e singur, a tras un pârţ prelung. Apoi m-a văzut).

Bărbatul din tramvai şi-a strâns în braţe sticla de plastic în care se legăna berea, şi-a lipit capul de geamul murdar şi a şoptit: „mmm mmm mmm“. Normal că nimeni n-a înţeles ce a şoptit. Nici nu ştiţi câţi oameni vorbesc singuri, aiurea, pe străzi, în tramvaie, nu doar în casele lor lipsite de apă sau căldură. A doua oară când a mormăit ceva, tramvaiul tocmai punea o frână, aşa că mai multe lucruri s-au petrecut: o corporatistă şi-a vărsat o parte din cafea pe cartea pe care o citea, un muncitor a blestemat bara de care s-a lovit cu capul, iar mai mulţi pensionari s-au dezechilibrat şi au pierdut pentru câteva secunde controlul cărucioarelor de cumpărături pregătite pentru Obor. Vatmanul a fost înjurat, desigur, pe mai multe voci, tare sau doar în creierii oamenilor.

Atunci bărbatul cu sticla de bere a răcnit: „Vă omor pe toţi“. Nu s-a mişcat de la locului lui, nu şi-a dezlipit capul de geam, nu a dat drumul sticlei, n-a schiţat nici măcar un gest. Doar a continuat, pe un ton ridicat: „Vă omor pe toţi! Vă omor pe toţi! Vă omor pe toţi“. Oamenii din jurul lui l-au privit curioşi. Cu ce avea să-i omoare? Cu mâinile goale? Cei din vagoanele alăturate, care au auzit nişte răcnete, dar nu au înţeles exact ce se strigă, au început să şuşotească: „Ce a zis?“. „Cine?“. „Ce spune?“. „Omul ăla care urlă“. „Cu cine vorbeşte?“. „Se ceartă cu cineva?“. „Da mai lasă-mă, dragă!“. „Cum? Ce a zis?“. „Că ne omoară. A zis că ne omoară pe toţi“. „Aaaa“.   

Călătorii au dat din umeri. „Ne omoară pe toţi, aha“. Corporatista s-a întors la cartea ei muiată în cafea, pensionarii s-au mai împins puţin spre ieşire, au început să se bată unii pe alţii pe umăr („Coborâţi?“, „Alo, coborâţi? De ce staţi în uşă dacă nu coborâţi?“), iar un vânzător ambulant şi-a făcut loc cu umerii, rostind pe o voce egală: „Plasturi aveeeem, cremă de gălbenele aveeeem, şosete aveeeem, pilă de călcâie aveeeem, carioci aveeeem, două la leeeeeu“. Bărbatul cu sticla de bere în braţe s-a ridicat, a continuat să răcnească „Vă omor pe toţi“ şi şi-a făcut loc spre una din uşi. Era o dimineaţă mizerabilă de octombrie şi se apropia staţia Obor.

CITIŢI ŞI:

După ce îmblânzeşti Dunărea

Blues pentru o fată mută

Cum arată sfârşitul unui miracol: adio, Băile Herculane

Toamna la Terasa Fericirii

Adio, ţară!

N-o să te mint: o să murim

Zeităţi minuscule şi nemuritoare

Ţine minte viitorul

Teoria cafelei

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.