VIDEO BLOG CFR, mândria ṭării

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Zilele trecute călătoream cu trenul spre Timiṣoara, gândindu-mă la motivul deplasării mele: Răzvan Mazilu ṣi noua producṭie, cu  „Cabaret”, pe care o începe la Teatrul German de Stat, din oraṣul bănăṭean. Răzvan recidivează, fiindcă a semnat, cu doi ani în urmă, la Teatrul Naṭional „Mihai Eminescu”,  o remarcabilă montare, tot a unui musical: The Full Monty.

Nu doar că mă gândeam la toate acestea, dar ṣi citeam pe laptop, informaṭii legate de celebrele musicaluri, fiindcă, de ceva timp am constatat cu bucurie că trenurile româneṣti oferă facilitatea prizei la orice clasă de transport, aṣa că nu pierzi, ci chiar câṣtigi timpul petrecut în vagon.

Mai nutream ṣi speranṭa că nu vom avea întârzierea, mică sau mare, cu care ne-am obiṣnuit. Ṣtiam ṣi că, parcă intimidate de apropierea imperialului fluviu, trenurile încetinesc în zona Turnu-Severin, până la a merge „tăt pi loc”, cum zic moldovenii.

Dar, se pare că CFR a interpretat expresia ad litteram ṣi, de data asta, chiar s-a oprit “di tăt”. Cu câteva minute înainte, l-am văzut pe conductor trecând pe lângă pasageri ṣi susurându-le ceva la ureche. Omul încerca să prevină o eventuala izbucnire de enervare, la anunṭul că, din cauza reparaṭiilor la terasament, vom schimba trenul. N-a fost cazul vreunui protest, până la mine.

Căci cum să nu te indignezi, când afli că trebuie să-ṭi cobori bagajele grele, să le transporṭi la autobuz, unde le urci din nou, pentru a le coborî  încă o dată ṣi a le urca din nou, în alt tren, menit a te duce la destinaṭie.

Coborârea în Halta Gîrniṭa nu s-a făcut pe vreun peron, ci direct în mărăcini. Din înaltul scării de tren contemplam panta pe care ar fi trebuit să cobor, aflată cam la vreun metru de ultima treaptă a vagonului. Deṣi mi-am calculat să nimeresc pământul, a fost imposibil să nu păṣesc pe bolovanii ascuṭiṭi.

După care a urmat calvarul căratului bagajelor, prin pietre ṣi mărăcini. Aici, faptul că valizele au roṭi a devenit irelevant. A trebuit să le ridicăm.

Filmam – ṣi îi puteṭi vedea în video-ul din postare - ṣirul de oameni, spetindu-se să-ṣi care bagajele grele ṣi coborând cu greu, panta abruptă. Gândul mi-a fugit, fără o legatură directă, la ṣirul de ṭărani cenuṣii ṣi obosiṭi, pictaṭi de Corneliu Baba, aflaṭi în colecṭia Muzeului de Artă din Timiṣoara.  

În autobuz încercăm să facem haz de necaz. Un calvar mai mic ne aṣtepta la capătul celor 20 de kilometri străbătuṭi în autobuz: din fericire, la Ṣimian terenul era plat, iar strămutaṭii, bine păziṭi - nu ṣi ajutaṭi - de poliṭia CFR.

VBLOG CFR, mândria ṭării


Sigur că, atunci când marile neliniṣti publice ale zilei izbucnesc într-o singură zi, cum au fost scandalul legii minelor, al legii amnistiei ṣi graṭierii, precum ṣi al modificărilor aduse Codului Penal, o asemenea întâmplare ceferistă pare minoră. Când afli că vor ieṣi spărgătorii, ṣuṭii si marii corupṭi din cleṣtele –ṣi el obosit- al sistemului judiciar ṣi că se vor prăvăli peste cetăṭeanul de rând, a-ṭi căra valiza, ca un deportat, pare floare la ureche.

Ṣi, totuṣi, faptul acesta mic e relevant pentru circumstanṭele în care trăim.

Intâi, regăsesc aici lipsa de respect pentru angajamentele validate. Căci un angajament de transport este biletul CFR: o promisiune că vei ajunge la destinaṭie, la timpul anunṭat, întreg ṣi nevătămat.

Dacă CFR-ul face de mult întârziatele ṣi necesarele reparaṭii la terasamente, nu e normal să-ṣi anunṭe pasagerii că vor bejeni un timp, pe un anumit traseu? Poate că atunci pasagerul decide altfel, se duce la transportul rutier, sau ia avionul. Treaba lui. Dar tu, instituṭie a statului, eṣti obligată să-l anunṭi.  

Poate că ṣi aṣa se explică scăderea cu 70% a numărului de pasageri CFR, faṭă de 1998. Creṣterea costului biletelor nu s-a reflectat în semnificative îmbunătăṭiri ale serviciilor.

Ṣi aici, doamna ministru va avea mult de lucru, pentru a transforma un sistem gripat, într-unul de care ar trebui să fie tot mai mult nevoie, pentru că are potenṭialul de a atinge eficienṭa economică, cu consumuri energetice mai mici decât transportul rutier.

În al doilea rând, mi se pare semnificativă reacṭia pasagerilor: oamenii s-au supus abuzului, cu resemnare sau amărăciune reṭinută. Or, când abuzul nu întâlneṣte opoziṭie, el tinde să se multiplice.

E adevărat că România a amânat pentru sfârṣitul anului 2014 modificarea legislaṭiei noastre potrivit regulamentului Comisiei Europene, privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu trenul în UE. Poate atunci ṣi-ar fi cerut cuvenitele despăgubiri pasagerii trenului de Timisoara.

În UE, o întârziere de peste o oră îi readuce călătorului în buzunar, un sfert din preṭul biletului, iar una de peste două ore, jumătate din preṭ.

Poate că UE ar trebui să se gândească ṣi la despăgubiri pentru stresul produs ṣi punerea în pericol a vieṭii pasagerilor.

Sau poate s-a gândit? Vom vedea din 2014.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite