Vechi şi nou

Folosirea eronată a adverbului decât, remarcabil de răspândită în ultimii aproximativ 15 ani, este consemnată şi în utilul Dicţionar al greşelilor de limbă (1982) al acad. Alexandru Graur.

Potrivit ediţiei din 2009, care reproduce integral textul publicat acum aproape patru decenii, „decât şi numai se întrebuinţează paralel, primul după o negaţie, al doilea după un verb afirmativ.”[1] Altă eroare curentă – pronunţia butelíe în loc de butélie – apare în acelaşi dicţionar din 1982. Graur explică: „cuvântul nu conţine sufixul –ie; provine din fr. bouteille, care are accentul pe primul e.”[2] Însă nu este, probabil, nevoie de cunoaşterea limbii franceze pentru a evita, intuitiv, forţarea accentului, întrucât nici substantivul familie nu se pronunţă corect familíe.

Clasicele greşeli a se risca, respectiv a se merita se află azi în compania unei alte utilizări, la fel de odioase, a reflexivului. Urmând, probabil, modelul construcţiilor argotice a-şi trage maşină/vilă/telefon, proliferează formule în care verbul a lua e însoţit de pronumele reflexiv în dativ. Sunt frecvente exemple precum: a-şi lua amendă/bătaie/palme. „Eu mi-am luat o lecţie”, afirmă cineva. O mamă comentează la telefon conduita băiatului ei: „La câte palme şi-a luat, o să fie cuminte”, iar un jurnalist scrie: „Toţi fanii s-au întrebat dacă artista şi-a luat amendă[...]”. Un realizator TV îşi întreabă interlocutorul „Există riscul ca unii producători să speculeze şi să îşi ia unele avantaje financiare?” Într-un dialog cu prietenii cineva comentează: „Îmi place cum îşi trage el concluzia că asta e situaţia”. Iată alte exemple: “[…] anestezistul, şi el nemulţumit că nu şi-a luat niciun ban de la sărac” (publicaţie); „Glumele pentru care rişti să îţi iei bătaie” (burtieră TV);  „Nu-ţi făceai temele – [...] îţi luai şi-un 4” (comentariu în Facebook).

Un alt fenomen curent este utilizarea pasivului în locul reflexivului, vorbitorul având convingerea că se exprimă elevat. Un reporter TV transmite că „o echipă este deplasată la faţa locului”. Site-ul unei instituţii informează: „[...] o echipă operativă română a fost deplasată la acţiunile simultane, desfăşurate de partenerii judiciari în zona metropolitană a Londrei.” În ambele exemple posibila confuzie cu adjectivul deplasat, cu sensul de necuviincios, nu poate fi decât amuzantă. „Povestea Schneider este remarcată printr-o relaţie privilegiată cu publicul, perfect ilustrată de campaniile de publicitate care au caracterizat era acestora[...]”, scrie site-ul unei firme de produse electronice. „Aceste îngrăşăminte au fost remarcate încă din antichitate datorită efectelor lor multiple asupra solului[...]” (publicaţie de specialitate); „[...] un interes deosebit pentru acest artist a fost dezvoltat prin intermediul marilor maeştri ai modernismului[...]” (site-ul unei instituţii de cultură); „au fost făcute eforturi în acest sens” (reporter TV); „conversaţia a fost centrată pe probleme economice, schimbările climatice şi Covid-19, a declarat oficialul” (agenţie de ştiri). În aceste situaţii, corectă este folosirea reflexivului – s-a deplasat, s-a(u) remarcat, s-a dezvoltat, s-au făcut, s-a centrat.

Cea mai plastică situaţie o reprezintă o construcţie tradusă din engleză (sursa menţionată fiind publicaţia The Guardian): „[...] persoanele nevaccinate ar trebui să fie reinfectate cu Covid-19.” În acest caz recursul la diateza pasivă sugerează existenţa unui complement de agent. Ca atare, mesajul transmis se referă (involuntar) la o intervenţie umană responsabilă cu infectarea persoanelor nevaccinate. Pentru a traduce corect exemplul este recomandat recursul la reflexiv – să se reinfecteze.

Un element al vechiului limbaj de lemn, în anumite contexte, dar cunoscând, azi, un succes notabil este pronumele demonstrativ acesta/aceasta. Cu predilecţie întâlnită în limbajul jurnalistic, folosirea sa pare să indice o teamă (nejustificată) de pronumele personal el/ea. Dacă în anumite situaţii pronumele demonstrativ este utilizat corect, iată un exemplu în care el joacă un rol inutil, deoarece subiectul este evident: „O adolescentă de 17 ani, din Gugeşti, care a născut luna trecută, a fost trimisă în stare gravă la Spitalul de copii „Sfânta Maria” din Iaşi în urma unor complicaţii după ce aceasta a fost depistată pozitivă la infecţia cu virusul SARS-CoV2.” În alte exemple, în întregime furnizate de presă, efectul este comic: „Mai mulţi agenţi de poliţie au fost atacaţi de un individ în oraşul Cannes. Acesta a fost împuşcat”; „un şofer care oferea servicii de transport persoane în Bucureşti este cercetat pentru două tentative de viol. Acesta a fost arestat preventiv pentru 30 de zile”; „bărbat atacat de urs în Harghita/Acesta a fost operat la SJU Miercurea Ciuc.”

Confuzia dintre numeralul unu şi pronumele nehotărât unul se înscrie printre erorile recente şi recurente mai ales în presă. O publicaţie financiară informează: „[...] unul din cinci angajaţi a pierdut un call, pretinzând că dispozitivul pe care lucrează se actualizează”, iar o agenţie de ştiri insistă în a difuza eroarea: „Unul din 2 adolescenţi şi unul din 3 copii din România s-au confruntat cu stări de anxietate în timpul pandemiei”. Cineva comentează în Facebook, oferind, pe lângă folosirea inadecvată a pronumelui nehotărât, şi un dezacord: „Pe scurt, în ultimele 24 de ore, unul din patru pacienţi de la ATI, din toată ţara, au murit.” Iată şi o afirmaţie insolită, nu doar greşită gramatical: „Unul din trei români ar vrea să îşi introducă un cip în creier pentru a-şi dezvolta inteligenţa” (cotidian).

Alături de modificarea nejustificată a structurii predicatului nominal descrisă într-un articol precedent şi de pronunţarea unor cuvinte ca şi cum româna ar fi o limbă străină, aceste erori – doar începutul unui lung inventar – fie preiau gândirea gramatical ineptă reflectată în vechiul limbaj de lemn al generaţiilor anterioare, fie ilustrează noi anomalii ale metabolismului lingvistic, pe fundalul ignoranţei generale.

[1] Acad. Alexandru Graur, Dicţionar al greşelilor de limbă, Humanitas, 2009, p. 48.

[2] Ibid., p. 33.