Viaţa ca un „like” pe Facebook

„În România, politica se mută pe reţele de socializare, în timp ce o treime din sate nu au lumină electrică, mai mult de jumătate nu au apă curentă şi canalizare.”

Nu sunt un fan al reţelei de socializare sus-menţionate. Dar, ca un pasionat de scenele trecutului, îmi permit să mă gândesc puţin şi la acest spaţiu virtual, care pare să captiveze pe toată lumea, de la prieteni, până la infractori.

Scriam într-una din postările precedente, citând un verset din Eccleziast, că „nimic nu e nou sub soare”. Adică nici această reţea nu e o invenţie, ci o inovaţie. Fiecare generaţie şi-a avut facebookul său. Fie că era „ceaiul de la ora cinci”, fie că era un teatru, o operă sau operetă, un bal mascat, un spectacol, un concert, o cursă hipică, un meci, o promenadă, o şezătoare sau hora satului. Şi atunci lumea se expunea. Fie că avea nevoie de pictori, trubaduri sau fotografi, de radio sau de televiziune. Expunera pornea de la tablouri, la portretele votive din biserici. Nu, dragi cititori, indivizii aruncaţi cu mistria între sfinţii cu ştate vechi prin rai nu sunt invenţia contemporanilor. Fiecare boier, dregător sau nu, indiferent de păcate, sau de motivaţie, zidea sau ajuta la pictarea unui lăcaş de cult. E bine că se întâmpla, e bine că se întâmplă, măcar că BBC-ul face paraziţi pe undele hertziene.

Nici această reţea nu e o invenţie, ci o inovaţie. Fiecare generaţie şi-a avut facebookul său.

Prin anii 50, activiştii scoseseră „scrisorile copiilor către tovarăşul Stalin”. Pe mulţi dintre copiii de atunci, ajunşi în poziţiile de acum i-am auzit că erau dezamăgţiţi că tovarăşul nu citise şi scrisoarea lor.

Dorinţa de a intra în vizorul celorlaţi au avut-o şi politicienii, din toate colţurile lumii şi din toate timpurile. Dacă înainte se făceau cunoscuţi la mitinguri şi demonstraţii, azi ţin legătura pe internet, reţea „scăpată” în lumea civilă de sistemul mlitar american. Acum electoratul se măsoară prin numărul de „like-uri”. Dacă unul sau una au apărut în concediu, într-o manieră plăcută, e musai să apară şi ceilalţi la fel. Dacă unul atacă, e musai să sară şi restul. Bătaia mare, azi, e pe tineretul care mâine-poimâine face numărul regulamentar de primăveri pentru a da cu ştampila. Ce să se mai căznească coana Politichia să-i mai strunească prin şcoli, că încep vlăstarele să gândească. Lasă-i mai bine să se mediteze la engleză de pe vremea când n-au băgat bine la cap nici româna, lasă-i pe calculator, în loc să-şi mai julească genunchii la un fotbal sau la o tură cu bicicleta prin parc şi vei obţine o generaţie menită să stea cu nasul pe monitor şi cu degetul pe mouse, aşteptând nerăbdătoare să dea „like” la orice. Nu contează dacă un ins zăpăcit ca mine mai spune că e bine să mai şi gândeşti, să-ţi creezi o opinie a ta, voi risca să mi se trântească o replică de genul: „n-ai văzut taicule câte like-uri are?”  

În România, politica se mută pe reţele de socializare, în timp ce o treime din sate nu au lumină electrică, mai mult de jumătate nu au apă curentă şi canalizare. Nu mai vorbim de reţeaua rutieră, feroviară, infrastructura portuară şi aeroportuară. Dacă ai ”feisbucul” la tine, trece timpul mai uşor în tren sau autobuz, dacă dă Domnul să ajungă la timp. Nu mai vorbesc de faptul că, de multe ori timpul de călătorie rivalizează cu cel al diligenţei de la 1848. Dacă borfaşii ori infractorii stilaţi mai umblau şi ei pe la teatru, cinema sau stadion sau mai aruncau lentila pe un program să vadă când pleacă ”ţinta de acasă”, azi, aceşti indivizi se uită şi ei pe ”feis”. Ba chiar şi infractorii din ”categoria grea” au trecut la pus poze sau cântece în care să-şi arate ”testamentul” la adresa prietenilor şi duşmanilor.

Nu contează dacă un ins zăpăcit ca mine mai spune că e bine să mai şi gândeşti, să-ţi creezi o opinie a ta, voi risca să mi se trântească o replică de genul: „n-ai văzut taicule câte like-uri are?”

Societatea se modernizează cu viteza cu care te conectezi la reţea. De multe ori, un ”click” şi un ”like” îţi pot schimba existenţa...