Victoria poporului român asupra politicii (I)

Problema noastră este un succes nebun. Numai o creatură ciudată--un extraterestru marţian--care se uită la oameni cu gânduri politice ar vedea în ce măsură absenţa lumii politice ne defineşte. Anii electorali şi scandalurile ne atrag atenţia asupra politicii şi combinaţia lor este irezistbilă.

Avem o săptămână înainte de turul doi al alegerilor prezidenţiale. Vă propun o serie de cinci articole despre problema noastră ca români, aşa cum apare în alegerile cărora le facem faţă. Am să vă scriu întâi despre cum arată situaţia noastră ca cetăţeni care nu ne înţelegem şi nu ne controlăm viaţa publică. Apoi despre cum arată situaţia noastră politică din perspectiva alegerior prezidenţiale. Apoi voi trece la perspectiva politică: circumstanteţele noastre politice, partidele şi, în fine, constituţia. Nu îmi doresc să vă conving să votaţi sau să votaţi pe vreunul dintre candidaţii rămaşi. Scopul meu este să vă prezint, pe cât pot, situaţia noastră ca situaţie politică. Cred că suntem toţi de acord că democraţia noastră are probleme şi noi avem probleme la rândul nostru. O parte din soluţie ţine de politică şi de înţelegerea fenomenelor politice.

Pentru început să vedem consecinţa acestei victorii asupra politicii: Situaţia politică este invizibilă tinerilor, pentru că au crescut cu democraţia în suflet, fără să observe sau să studieze diferenţele dintre oameni şi deci diferitele relaţii dintre tipurile diferite de oameni. Tinerii românii sunt animale naturale, nu creaturile unui aranjament politic care să îi forţeze să respecte anumite standarde, care să le impună limite sau să le ceară supunere. Libertatea la vedere de vreo 15 ani este explicaţia cea mai evidentă pentru ignoranţa noastră politică. Viaţa, economia, vacanţa şi relaţiile umane care ne definesc vieţile merg mai departe, cu sau fără alegeri, partide şi aranjamente constituţionale...

Dar nu toţi românii sunt copii--copiii democraţiei--ci unii sunt, dacă nu părinţii acestei noi situaţii, măcar martorii acestei naşteri. O lume s-a sfârşit şi alta a început. Împotriva naturii, tirania s-a transformat în democraţie. Poate ar trebui să ne gândim repede la ce s-a întâmplat--poate noua dispensaţie nu are puterea şi permanenţa presupuse de tineri, dar niciodată cercetate. Oricine ştie că diferenţa dintre aranjamentul constituţional şi guvernarea prin partide în România este negociată de o oligarhie ştie că se poate foarte bine ca lumea copiiilor să fie înlocuită de o altă lume, lipsită de inocenţă. De o parte Ungaria, de cealaltă Ucraina ne oferă exemple îngrijorătoare...

Dacă situaţia noastră se deteriorează în viitorul apropiat, vă recomand să vă întrebaţi, cum se întâmplă că am ajuns toţi democraţi? Unii vă aduceţi aminte că exista în România o societate complet diferită; poate vă aduceţi aminte confuzia, fricile şi uneori disperarea din anii '90. Cumva, totul s-a schimbat. Noi am făcut schimbarea? Vremurile ne-au schimbat pe noi? Trebuie să ne uităm atent la diferenţa dintre lumea lumea naturală şi lumea politică. Democraţia noastră ţine de lumea naturală şi toate problemele cărora trebuie să le facem faţă ţin de lumea politică--obiceiuri, legi, instituţii... 

Vă sugerez să vă gândiţi la asta în trei feluri.

1. Libertatea noastră înseamnă că avem control asupra vieţilor noastre private; despre viaţa publică nu ştim mare lucru şi nu pare să existe vreo instituţie democratică care să ne înveţe despre democraţie.

2. Lumea politică este aproape de neînţeles, mai ales pentru tineri--pentru că într-o democraţie nu există formalităţi sau interes pentru trecutul când au fost create. Oamenii se îmbracă, îşi vorbesc şi se comportă în public independent de convenţii. Moralitatea poate contează, dar nu manierele.

3. Politicenii întotdeauna ne vorbesc despre lucruri minunate şi jurnaliştii despre mizerii în ce priveşte viaţa publică--nu pot ambii avea dreptate. Avem şi noi suspiciunile şi aspiraţiile noastre, dar în ce fel putem afla adevărul despre cum funcţionează lumea în care trăim? Fie este un mister pentru că nu ne pricepem la treburile publice, fie pentru că treburile publice nu sunt cu adevărat publice, ci interese private deghizate. Cum spune omul pe stradă--toţi fură, toţi e corupţi. Fie că ne votăm fricile sau speranţele, suntem într-o situaţie în care nu este rezonabil să ai încredere. Ar trebui să aflăm care este originea sau care este fundaţia ordinii publice--atunci am putea judeca serios.

Noi trăim în sfârşit într-o lume în care politica este un secret pe care nimeni nu este interesat să îl afle. Lumea noastră este atât de iluminată încât nimeni nu simte nevoia să înveţe ceva despre politică, fiecare este satisfăcut de ce ştie, pentru că fiecare ştie tot ce este de ştiut. Aşa ştim că suntem liberi--dacă cineva ar şti mai mult despre politică decât alţii, ar putea cere să îi conducă. Noi ne alegem conducătorii şi îi schimbăm cum vrem--numai aranjamentul constituţional şi limitele politice şi naturale stau în drumul voinţei noastre. Şi lipsa de interes a electoratului. Democraţia este epoca în care majoritatea a învăţat că nu merită să votezi.

Cine vrea să batjocorească electoratul-oracol din România poate verifica alte electorate în alte democraţii. Iluminismul şi raţionalitatea ştiinţifică prezidă şi acolo asupra unei apatii identice. Rezultatul ultimei revoluţii în ştiinţa politică--Uniunea Europeană--reuşeşte să facă şi mai puţin oameni să voteze decât aranjamentul politic al românilor. Sisteme ştiinţifice de administrare curând vor reduce şi mai mult electoratul. Acesta pare să fie viitorul nostru--măcar dacă ni se îndeplinesc visele şi privatizăm fiecare gând, fiecare vorbă, fiecare fapt.