VIDEO Traian Băsescu, preşedintele României: „Republica Moldova a fost şi este pământ românesc“
0
Preşedintele Traian Băsescu a vorbit, în exclusivitate pentru „Adevărul”, despre motivul relaţiilor politice reci dintre Bucureşti şi Moscova, precum şi despre dezvoltarea parteneriatului cu SUA.
Abia revenit în ţară după vizita de la Casa Albă, preşedintele Băsescu anunţă dezvoltarea parteneriatului cu Statele Unite ale Americii, dincolo de aspectele de ordin militar. Administraţia Obama doreşte o Românie bine pregătită la capitolele economic şi social, după cum spune Traian Băsescu. Şeful statului continuă să mizeze pe SUA şi consideră că nu a greşit la începutul primului său mandat, atunci când şi-a făcut publică această intenţie. În ceea ce priveşte relaţia cu Federaţia Rusă, preşedintele Băsescu crede că sprijinul pe care ţara noastră îl acordă Chişinăului, în vederea apropierii de UE, irită autorităţile de la Kremlin. Şeful statului român declară însă că nu poate să falsifice istoria şi spune tranşant ceea ce le face plăcere să audă basarabenilor şi ceea ce îi enervează pe filoruşi: identitatea românească a Basarabiei nu poate fi contestată.â
VIDEO Preşedintele Băsescu, „La masa Adevărului": Doresc să renunţ la politică! FOTOGALERIE
Ce urmează după vizita lui Băsescu în America
Traian Băsescu, felicitat de Barack Obama
Secretul lui Băsescu. De ce nu a spus nimic preşedintele despre vizita în SUA
„Adevărul": În decembrie 2009 spuneaţi că „partida rusească este fără reguli. Parteneriatul cu Vestul este unul cu reguli." Mai există riscul ca România să intre sub o influenţă de tip ex-sovietic?
Traian Băsescu: După semnarea Acordului privind scutul antirachetă, pentru România, pe viitor, acest risc nu mai există. După ce această investiţie va fi încheiată, nu numai România va fi responsabilă de securitatea ei, dar şi SUA. Instalaţiile pe care le vor avea pe teritoriul României sunt de mult prea mare importanţă. Eu cred că România nu mai are riscuri de paşi înapoi. Nu spun că a te apropia de Federaţia Rusă înseamnă risc de paşi înapoi. Dar trebuie să recunosc că între Bucureşti şi Moscova este un nivel de neîncredere ridicat. Şi este reciproc. Nu numai noi avem semne de întrebare cu privire la intenţiile Federaţiei Ruse legate de regiune, ci şi Moscova, la rându-i, are suficiente semne de întrebare legate de bunele intenţii ale României legate de ea. Şi noi trebuie să fim mai atenţi în relaţia cu ei. Atitudinea noastră continuu pro-Republica Moldova a fost un lucru care a iritat profund Moscova. Aici trebuie să creăm un climat de încredere şi să explicăm că România nu-şi pune problema anexării Republicii Moldova. Noi avem o intenţie bună: accesul Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
Având în vedere sensibilităţile pe care le are Moscova vizavi de relaţia noastră cu Republica Moldova, putem spera la un curs firesc al relaţiilor noastre economice cu Federaţia Rusă?
Eu îmi doresc foarte mult acest lucru şi va trebui să găsesc o formulă de construire a unui climat de încredere. Nu putem spune că din punct de vedere economic România nu aude, nu vede, nu vrea să audă de investiţii ruseşti. Avem foarte multe investiţii ruseşti în România şi nu au fost obstrucţionate niciodată. Este însă o linie roşie sub care nu se poate trece. Noi nu putem să nu vedem nerespectarea angajamentelor de la Istanbul care implicau retragerea întregului material şi al oricărui militar al Federaţiei Rusiei din Transnistria. Cum nu putem să nu observăm ce s-a întâmplat în Georgia cu Osetia şi Abhazia. O relaţie sinceră nu înseamnă să nu vedem unii ce fac alţii.
Sunt voci la Moscova, chiar şi în preajma Kremlinului, care militează pentru o revenire a teritoriului dintre Prut şi Nistru în componenţa României. Ar fi posibil aşa ceva în contextul politic actual?
Cred că în actualul context politic - şi nu numai politic, ci şi economic - acest lucru nu e realist a fi abordat acum. Dar avem alte lucruri pe care le putem discuta. Cât de legitim a trecut Armata Română Prutul? Când a devenit acţiunea românească ilegitimă? Desigur, când a trecut Nistrul. Sunt multe lucruri şi, ca şef de stat, nu poţi să nu ţii cont că partenerul tău vrea să-ţi spună el cum a fost. Lasă-mă, frate, să-ţi spun şi eu cum a fost!
Rusia a avut o reacţie foarte dură la adresa dumneavoastră personal pentru ultimele declaraţii pe care le-aţi făcut referitor la aceste chestiuni. Ce îşi imaginează Moscova că ar trebui să spună România „ca să fie bine"?
Probabil ar trebui să ne declarăm „agresori", aşa cum am fost declaraţi după Al Doilea Război Mondial de la trecerea Prutului. Or, românii nu pot face asta. Trecerea Nistrului este momentul în care şi eu consider că decizia militară şi politică a fost greşită. Cu atât mai mult cu cât România nu avea un tratat de alianţă militară cu Germania, ci avea doar un tratat economic pe care l-a respectat. A vândut petrol, a primit bani până la ultimul leu pe petrolul pe care l-a vândut armatei germane. Dar cred că astfel de afirmaţii riscă se ne arunce în aer interviul. Poziţia mea este legată, în primul rând, şi de realitatea că Republica Moldova a fost pământ românesc şi este pământ românesc. Nu-i poate lua nimeni această identitate de fost teritoriu românesc, locuit de români, iar acum este un teritoriu zămislit în frontierele României. Şi vreau să se înţeleagă foarte bine: salut, susţin independenţa Republicii Moldova, dar asta nu mă îndreptăţeşte ca şef de stat să falsific istoria.
„Ştiam că mă voi vedea cu preşedintele Obama"
„Adevărul": Ce anume v-a spus preşedintele Barack Obama în timpul pe care l-aţi petrecut împreună?
Traian Băsescu: Poate ar fi cazul să lămurim aspectul întâlnirii cu preşedintele Barack Obama. Întâlnirea era programată. Deci ştiam de această întâlnire înainte de plecare. Asta ca să spulberăm orice dubiu. Numai că invitaţia a venit de la vicepreşedintele Biden care, presupun eu, a dorit să finalizeze ceea ce a început la Bucureşti. Cu domnia sa am discutat prima dată problema instalării scutului antirachetă în România. Este una dintre atribuţiunile sale de a trata problematica de securitate. Dar ştiam că va fi şi o întâlnire tete-a-tete cu preşedintele Obama. Discuţiile cu preşedintele Obama n-au fost în afara cadrului în care s-a desfăşurat toată vizita: am abordat problematică de securitate, de dezvoltare economică, problematica crizei globale şi îngrijorările domniei sale faţă de evoluţiile economice din Uniunea Europeană, din zona euro. De asemenea, preşedintele Obama a subliniat că Statele Unite văd în România nu numai un partener extrem de onest, dar văd şi nevoia ca România să se dezvolte economic pe toate palierele. Asta explică şi conţinutul Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI.
Pe ce a insistat liderul de la Casa Albă?
Preşedintele Obama a subliniat în mod repetat: Statele Unite doresc ca România să fie o ţară puternică nu numai militar, ca un partener loial în cadrul NATO, ci doresc o Românie puternică economic şi social. Nu în ultimul rând, vă pot spune că, la un moment dat, discutând elementele noi din declaraţia de parteneriat strategic - schimburi ştiinţifice, cercetare, exploatarea şisturilor bituminoase - l-am întrebat pe preşedintele Obama: „Bun, sunt atâtea lucruri pe care voi sunteţi pregătiţi să le faceţi pentru România. Ce-ar putea face însă România pentru voi?" Şi răspunsul domniei sale a fost: „Faceţi să vă funcţioneze Justiţia. Pentru că ce aud la firmele americane este legat de Justiţie". Ei spun că sunt de acord că există litigii numai că vor ca acestea să se termine în trei luni pentru că au planuri de afaceri. Dacă litigiile ţin cinci ani sau 12 ani, firmele americane nu sunt tentate să vină aici.
E o chestiune asupra căreia a insistat şi ambasadorul SUA, adăugând că unor investitori americani li s-ar fi solicitat şpagă...
Vă mărturisesc că nimeni nu a ridicat problema şpăgii în discuţiile pe care le-am avut în Statele Unite. Cred că este şi exclus acest lucru pentru că firmele americane vor refuza categoric orice implicare în astfel de acţiuni. Dacă la firmele europene găsim acest păcat, la firmele americane nu-l vom găsi. Singurul lucru semnalat şi ridicat de preşedintele Obama a fost „Faceţi să vă funcţineze mai repede Justiţia! Nu vă cerem anumite soluţii, ci daţi soluţii!" Este exact lucrul pe care îl cer şi eu în mod repetat Justiţiei noastre. Aici a fost esenţa discuţiei cu preşedintele Obama. V-aş putea spune un lucru care pe mine m-a bucurat extrem de mult în această vizită: americanii au înţeles că nu este suficient doar parteneriatul militar pe care-l avem. Americanii, de pildă, erau foarte la curent cu reforma în Educaţie pe care încercăm să o facem. „Aveţi nevoie de tehnologie, de dezvoltare în Educaţie, de reformă în Sănătate...", sunt cuvintele lor, nu ale mele. Există o determinare la nivelul conducerii politice a SUA de a mişca lucrurile înainte.
Noi cu ce vom răspunde acestei „determinări"?
Săptămâna viitoare voi organiza o discuţie cu Executivul pe tema conţinutului acestui Parteneriat Strategic pentru secolul XXI. Vreau să vă spun că a fost ideea americanilor să-l denumim aşa. „Domnule, au zis, nu-i un parteneriat gen «ne jucăm în Afganistan». Acolo o să se termine. Vrem o Românie partener pentru secolul XXI". Aceste lucruri sunt extrem de importante când sunt în viziunea unor politicieni de peste Ocean. M-a bucurat că au sesizat dezechilibrul dintre cooperarea militară şi pe intelligence şi cooperarea economică, ştiinţifică etc. Al doilea lucru care m-a bucurat este că, în aparatul de stat american, România este bine cotată prin reacţiile ei. De pildă, vicepreşedintele Biden a spus, la un moment dat, că dacă România ar fi avut nişte forţe aeriene moderne, „cu siguranţă ar fi fost cu noi în Libia".
E o chestiune extrem de interesantă, mai ales în contextul achiziţiilor de avioane de luptă care se preconizează în România...
Nu neapărat. Americanii nu forţează nota pentru achiziţii americane. Ei ne întreabă simplu când ne vom respecta obligaţia de a avea forţe aeriene compatibile. Aici, răspunsul meu este constant: „Nu avem bani în momentul de faţă. Am avea disponibilitatea unor achiziţii, dacă ne ajutaţi să obţinem nişte credite pe termen lung în care să plătim vreo două, trei sute de milioane pe an".
Mai sunt SUA la fel de puternice economic şi militar ca şi în urmă cu zece ani?
Dacă se pune în discuţie în ce măsură euro va supravieţui, eu vă pot spune în mod cert că dolarul va supravieţui. Încă n-am văzut pe nimeni să pună sub semnul întrebării existenţa viitoare a dolarului. Deci, nu cred că este o abordare greşită aceea pe care am avut-o de la începutul primului meu mandat de a realiza un parteneriat cu SUA. Deschiderea americană către România este majoră.
"Americanii au înţeles că nu este suficient doar parteneriatul militar.''
„Eu aleg răul cel mai mic"
Care este cel mai rău scenariu din punct de vedere economic pentru România, dacă această criză va continua?
Cel mai rău scenariu eu îl leg de noi înşine. O eventuală obosire a actualei coaliţii care să nu continue să ia măsurile care trebuie luate pentru consolidarea fiscală a României, pe de o parte, şi pentru crearea de locuri de muncă, pe de altă parte. Ar fi, spre exemplu, şi nerespectarea celor pe care le-am convenit cu FMI şi cu Banca Mondială. Ar fi cel mai rău scenariu care se poate întâmpla României pentru că s-ar decredibiliza imediat, iar decredibilizarea ne-ar pune în imposibilitatea de a ne mai finanţa deficitele. Sau ne-am putea finanţa, dar la preţuri foarte mari. Deci, acesta este cel mai rău scenariu intern care s-ar putea cupla şi cu o încetinire a creşterii economice pe principalele pieţe de export ale României: Germania, Italia, Franţa, Spania. Dacă aici s-ar produce o încetinire, cuplată cu o nerespectare a angajamentelor de continuare a reformelor, România ar fi într-o situaţie extrem de dificilă. De aici şi grija mea şi semnalele de prudenţă, de înţelepciune, atunci când începuseră să se repeadă că indexăm pensiile, că dăm înapoi salariile. Le dai şi pe urmă bagi douăzeci şi două de milioane, cu tot cu cei cărora le-ai dat, într-o situaţie economică imposibilă în care nu le mai poţi plăti salariile şi pensiile. Deci, cel mai rău scenariu este legat de noi înşine.
Aşadar, măsuri prudenţiale. Indiferent de agravarea contextului european?
Am trece peste el. Indiferent care ar fi contextul european, l-am depăşi. Dar dacă nu luăm măsuri prudenţiale şi ne uităm că anul 2012 e an electoral şi indexăm repede pensiile şi dăm înapoi banii la salarii, nu vom depăşi contextul. Eu ştiu că spun un lucru pentru care orice român mă condamnă, dar în acelaşi timp nu vreau să fiu un şef de stat în situaţia în care să le spun românilor: „Da, vi s-a dat, dar acum am intrat într-o nenorocire în care nu vă mai putem da deloc." Deci, aleg răul cel mai mic. E obligaţia mea să-l aleg.
S-ar fi putut evita unele măsuri de austeritate dacă ar fi fost reduse mai mult cheltuielile publice?
Cheltuielile publice au fost major diminuate, cheltuielile materiale, „celebrele" cheltuieli materiale. Problema este că în buget, la cheltuieli materiale intră şi cheltuielile cu medicamentele pentru spitale. Iar în anul acesta s-a plătit ceva mai bine decât în alţi ani. De aceea, aparent, cifra nu scade, dar pe instituţii publice cifra a scăzut consistent. Dar nu sunt doar scenarii negative. Poate fi şi un scenariu al echilibrului. Nu vreau să mă lansez în scenarii optimiste, dar un scenariu al echilibrului în care România îşi îndeplineşte angajamentele din relaţia cu Fondul duce la două lucruri: la continuarea reformelor structurale - ceea ce avem nevoie să facem - şi pe de altă parte, la consolidarea credibilităţii României. În acelaşi timp, s-au creat acum premisele, e prima dată când o spun, să trecem la o absorbţie mult mai rapidă a fondurilor europene. În plus, putem crea în alte zone locuri de muncă, zone care, la un moment dat, au furnizat şomaj. Aceste zone sunt cele de exploatare a aurului, a argintului, a cuprului.
Se încarcă comentariile...
