Societate

articolul anterior articolul urmator

Vinovăţia ca drept al omului

100
25 Jul 2016 09:56:22
Andrei Pleşu

Tendinţa generală este să lărgim într-atît sfera drepturilor omului, încît omul însuşi să devină „cazul particular“ al unei abstracţiuni. Existăm pentru a ilustra o teorie. Drepturile mele devin, cu alte cuvinte, mai importante decît mine: o religie, un cult, în care „persoana“ mea se dizolvă pios, pentru a nu contraria adevărul comunitar.

Evident că drepturile omului trebuie apărate, preluate în inventarul valorilor supreme ale civilizaţiei noastre. Cu condiţia, totuşi, să nu devină o doctrină de lemn, o ideologie utilă electoral, un ornament retoric. Ca orice fanatism, fanatismul în privinţa drepturilor omului se dovedeşte primejdios.

Vulnerabilitatea europeană faţă de valul de atentate teroriste cu care ne confruntăm ba la Paris, ba la Nisa, ba la München (şi nu avem motive să credem că această serie, inaugurată sîngeros la New York în septembrie 2011, s-a încheiat) are drept cauză, între (multe) altele, incapacitatea poliţiilor locale şi a serviciilor secrete de a-şi face meseria. Această incapacitate se explică şi prin relativa acalmie în care s-a trăit, pînă acum, în ţările civilizate (ceea ce i-a făcut pe profesionişti „să-şi iasă din mînă“), dar şi prin piedica de principiu de care se lovesc în acţiunea lor, prin supralicitarea disproporţionată şi inadecvată a „drepturilor omului“. Deşi „dreptul la viaţă şi la securitate“ e axial în toate declaraţiile „universale”, dreptul la „diferenţă“, la manifestare liberă a propriilor valori, la integritate şi autonomie individuală dinaintea oricărei precauţii punitive par să prevaleze. Nu putem interzice demonstraţii „paşnice”, chiar dacă sloganurile afişate cer „măcelărirea celor care insultă Islamul” şi declară că „Europa este cancerul, Islamul e soluţia”. Nu e frumos şi ospitalier să popularizăm derapajele legale şi morale ale unor migranţi, încurajînd astfel o atmosferă ostilă faţă de ei, nu e cazul să trecem la expulzări, atitudini „rasiste”, restricţii, şi orice ar arăta a aroganţă neo-colonialistă.

Ţin să fiu bine înţeles: nu identific amocul unor musulmani izolaţi sau al unor organizaţii musulmane de nişă, cu Islamul în general. Am o veche şi mare admiraţie pentru cultura arabă, pentru ce a livrat ea filosofiei, poeziei şi ştiinţei europene. Mistica musulmană a produs, de asemenea, capodopere de înaltă adîncime, la care revin adesea, cu sinceră adeziune. Cred că primul perdant al fundamentalismelor de ultimă oră este Islamul însuşi şi mă mir, adesea, că nu se naşte, înăuntrul lui, o mişcare de autoapărare. Invoc mereu, în acest sens, un formidabil pasaj coranic (Sura 13, „Tunetul“, versetul 11): „Dumnezeu nu schimbă nimic în destinul unui popor, înainte ca poporul însuşi să schimbe ceva înlăuntrul său“. Cred însă că trebuie să lăsăm furiei musulmane dreptul de a se simţi vinovată, aşa cum trebuie să ne acordăm nouă înşine dreptul de a ne apăra cetăţenii şi modul de viaţă. Nu suntem imaculaţi. Dar defectele noastre nu vor face decît să se amplifice, dacă vom da curs fie extremismelor noastre, fie unei înţelegeri fleşcăite a drepturilor omului.

Nimeni nu e vinovat – şi deci responsabil – pentru relele proprii. De vină sunt mediul, societatea, capitalismul, rasismul, părinţii abuzivi, patronii nemiloşi, şomajul etc.

De altfel, cum am mai spus-o, „terorismul” nu e o specialitate musulmană. E drept însă că, de la o vreme, „stilistica” atentatului a putut lua drept „model” – chiar şi pentru nemusulmani – procedurile djihadiste. Tot soiul de frustrări private sau sociale, tot soiul de resentimente, mai mult sau mai puţin îndreptăţite, tot soiul de exaltări paranoiace se „rezolvă”, prompt, cu arma în mînă. Vezi omorurile bezmetice din Statele Unite (făcute de americani care abuzează tot de un „drept:” dreptul la port-armă…), vezi cazul Breivik, vezi violenţele de la Leipzig ş.a.m.d.

Pe de altă parte, „corectitudinea politică“ nu e, nici ea, o invenţie a Islamului. Or viciul acestei noi religii este, din punctul meu de vedere,  suspendarea unui drept esenţial al vieţii (şi desăvîrşirii) interioare a omului: dreptul de a asuma, atunci cînd e cazul, fermentaţia purificatoare a vinovăţiei. Deriva a început de mult, de cînd sociologii şi psihologii europeni au decis să „explice” comportamentul fiecăruia, din copilărie, pînă la bătrîneţe, strict pe bază de influenţă externă. Nimeni nu e vinovat – şi deci responsabil – pentru relele proprii. De vină sunt mediul, societatea, capitalismul, rasismul, părinţii abuzivi, patronii nemiloşi, şomajul etc. Eşecul acestei „metode” e vizibil în pedagogia mondială de ultimă oră. O spune, într-o carte de curînd apărută, Alain Finkielkraut: „…din ce în ce mai mult, elevii devin sociologii propriilor lor turpitudini. Pentru a justifica violenţa, insolenţa, indolenţa de care dau dovadă, invocă (…) defecţiunile ascensorului social”. De vină e „sistemul”. Trăim într-o lume de nevinovaţi, de victime ale ambianţei, ale prejudecăţilor „reacţionare”, ale guvernelor, ale organizaţiilor internaţionale, ale complotului mondial etc. Pe acest fundal, avem „dreptul” să ne enervăm, să parcurgem toate etapele revoltei, de la „Occupy” la puşca mitralieră. „A fi” e „a fi contra”. Contra cui? A oricui se nimereşte în calea noastră: vilegiaturiştii de la Nisa, adolescenţii dintr-un McDonald’s münchenez, liberalii de pe o insulă suedeză sau ziariştii de la Charlie Hebdo. „L`enfer c`est les autres!Ceilalţi, mereu alţii decît noi înşine, trebuie pedepsiţi. Vinovăţia e lotul celor din jur. Lotul nostru, „dreptul“ nostru, ca oameni, e îndreptăţirea absolută, prezumţia de nevinovăţie…

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Vanatorul/d.c.
25.07.2016, 10:05:21

Toleranta excesiva e irationala prin faptul ca pune in primejdie tocmai valorile pe care pretinde ca le apara..! Sute de ani crestinii europeni s-au opus islamismului, uneori folosind chiar cruzimea si fanatismul acestuia pentru a-l stopa, pentru a-l invinge. Trebuiau s-o faca, trebuiau sa sa le folosesca daca nu voiau ca Europa, viata lor, nevestele lor, copiii lor, sa ajunga sa traiasca ca in ..nordul Africii. Practic, ceea ce nu inteleg generatiile actuale de europeni, au inteles cele din urma cu sute de ani: nu poti avea prea multa mila si intelegere, nu poti primi cu paine si sare niste indivizi care nu dau doi bani nici pe viata lor si nici pe viata altora..! Niste indivizi care, in timp ce-ti zambesc, se gandesc cum sa profite de ..slabiciunile si neatentia ta pentru a-ti taia beregata, convinsi fiind ca astfel fac o fapta buna si ca laudele si aplauzele coreligionarilor lor nu vor intarzia sa apara..! In realiate, nu vorbim de religii. Religiile au fost, sunt si vor mai fi doar..pretextul, falsa motivatie. Vorbim de doua tipuri de mentalitati total diferite si ireconciliabile, de doua feluri de a gandi, de doua feluri de a intelege viata, societatea, munca, educatia, progresul omenirii si viitorul ei.

+21 (33 voturi)
aurel aurel
25.07.2016, 10:17:21

domnule Plesu,omenirea in general ,occidentalii in special,au inceput sa gandeasca prea mult...chiar sa filosofeze ca in cazul dumneavoastra asupra unor porniri naturale ale omenirii.Lupta intre membrii aceleiasi specii nu este un atribut uman,se manifesta la intregul regn animal,deci a incerca sa cream o societate perfecta in care toti indivizii sa se iubeasca si sa se imbratiseze cu zambetul pe buze este cea mai pura utopie. Cei ce se comporta...se afla, cat mai aproape de stadiul primar,de animale,au un atu suplimentar in lupta pentru supravietuire,de impunere chiar a propriilor valori.

+2 (6 voturi)
Paun Al
25.07.2016, 10:28:16

Exista ideologii ,exista religii care pun scopul lor "superior " , sau dogma lor mai presus decat viata omului ,mai presus decat drepturile si libertatile fundamentale ale omului . Ori acele ideologii , sau religii ar trebui declarate ostile civilizatiei in general , europene in cazul nostru . Civilizatie europeana care are la baza drepturile si libertatile fundamentale ale omului . Ideologiile , religiile care accepta, sau promoveaza eliminarea celor ce nu se incadreaza in ideologia , sau dogma respectiva , ar trebui interzise. Islamul , asa cum se manifesta este o ideologie de expansiune, opusa democratiei , drepturilor omului . Pe de alta parte mijloace ale tehnicii , tehnologiei ,armele de tot felul au devenit niste unelte foarte periculoase la care are acces apropape oricine . Si de aici realitatea ca vom trai si cu acest pericol ... ca oricand un frustrat , bolnav , nemultumit , un habotnic religios ... poate avea usor acces la un mijloc prin care sa omoare o multime de oameni . Fenomenul poate doar fi limitat . Vom trai mult timp de aici in colo cu aceasta amenintare .

+7 (9 voturi)
Stefanescu Marian
25.07.2016, 10:30:04

Foarte interesant ca idee.Dar asumarea individuală a propriei vinovăţii trebuie făcută într-un sistem de norme(morale,legale,etc) care depinde de individ,de cultura,religia lui şi educaţia lui.Aici intervine politica oficială care prin norme absurde(corectitudine politică,chiar multiculturalismul,etc) fac ca individul să fie(aproape forţat...) să se pervertească în sens a-social.Altfel spus,societatea/statul democratic strică individul."Omul este născut bun,dar societatea îl corupe."-această veche maximă a lui Rousseau(?!) poate trebuie reactualizată la nivel de instituţii.Deşi,ca părere,tocmai statul face asta premeditat pentru a inocula frica şi a-şi controla mai uşor cetăţenii.

+1 (5 voturi)
marius cristian
25.07.2016, 10:40:39

Pseudo-religia aberanta a corectitudinii politice este vinovata nu numai pentru colonizarea islamica a Occidentului , ci si pentru exacerbarea dementiala a supra-drepturilor minoritatilor sexuale , pana acolo incat doleantele lor legislative au ajuns la batjocorirea majoritatii normale.... Din fericire membrii vocalei minoritati LGBTQ inca se mai folosesc de lobby , nu au trecut inca la varianta hard-core = centura exploziva + mitraliera.

+3 (7 voturi)

Vezi toate comentariile (100)