Societate

articolul anterior articolul urmator

Vintilă Mihăilescu: Freud şi hîrtia igienică

9
29 Oct 2015 17:11:59
Dilema Veche

„Eu nu pot să-i înţeleg pe oamenii ăştia care, cînd se spală pe dinţi, apasă tubul de pastă la mijloc, total aiurea! Cînd ai şi tu nevoie să te speli pe dinţi, trebuie să te chinuieşti cîteva minute să tot apeşi tubul de jos în sus ca să pui pasta la locul ei! Nu ştiu, ăştia cred că sînt anormali, le lipseşte ceva!“

R. era total revoltat. Culmea e că alţi doi au sărit imediat, supralicitînd „anomalia“, în timp ce vreo doi-trei au lăsat uşor ochii în pămînt şi s-au prefăcut că nu aud ce spun ceilalţi. De fapt, nu ştiu cum s-a ajuns la această discuţie. Cert este că a continuat preţ de vreo două ore, timp în care am rîs în hohote, descoperindu-ne tabuurile şi fetişurile, toată gama aceea de gesturi mici cu mize mari, care nu pot fi făcute, în mod „normal“, decît într-un fel anume şi care ne definesc intimitatea mai mult decît orice. Nu mai ţin minte cîte astfel de obsesii identitare au fost trecute în revistă, împărţind de fiecare dată micul nostru grup în două tabere opuse: fidelii şi profanatorii gestului bine făcut. La un moment dat, s-a ajuns însă la… hîrtia igienică. 

 
– Mai sînt unii care pun sulul de hîrtie igienică spre interior!
– Cum adică? – întreb eu, brusc mai atent.
– Păi, cu hîrtia să se desfăşoare pe interior, lipită de perete.
– Normal! – m-am uitat eu nedumerit la interlocutorul meu.
– Nu se poate! – au sărit cinci guri pe mine.
– Chiar sînteţi dintre aceia? – a vrut să se mai asigure cineva.
– Dintre aceia?… Ce vrei să spui?
– Păi, nu se poate, cum o să pui hîrtia pe lîngă perete, se tot lipeşte, n-ai cum să o apuci… E ca şi cum ai vrea să foloseşti un pahar ţinîndu-l cu gura în jos!
– Dar aşa se pune, ce v-a apucat? – mi-am ieşit eu din sărite.
– Ei, nu se pune aşa, Vintilă – a intervenit, blînd zîmbitoare, soţia mea. Eu trebuie să schimb de fiecare dată după tine sulul de hîrtie igienică şi să-l pun cu hîrtia spre exterior…

– Şi eu care credeam că eu trebuie să repar lucrurile după tine! Îmi tot spuneam că iar n-ai fost atentă, dar, mă rog, nu e cazul să-ţi spun ca să nu te superi…
– Asta îmi spun şi eu mereu…
– Adică vrei să spui că de patruzeci de ani ne tolerăm şi ne protejăm reciproc doar aşa, din „dragoste“?!…
 
– Cam aşa… – m-a privit ea cu drag. Fleacuri? Evident, dar cu mai puţină iubire, povestea cu hîrtia igienică ar fi fost un motiv de divorţ. Toate aceste fleacuri compulsive ţin, nici mai mult, nici mai puţin, de ordinea cosmică a fiecăruia dintre noi. De ce faceţi, maică, nunta aşa sau pe dincolo? – o întreabă etnologul sau vreun turist curios pe vreo bătrînică de la ţară. Că aşa se face / aşa am apucat / aşa e rînduit – va răspunde, în cele din urmă, aceasta. Ei bine, aşa şi cu pasta de dinţi, hîrtia igienică, vaza de pe şifonier sau cartea de pe noptieră: pentru fiecare dintre noi, aşa e „rînduit“, deci nu se discută. Iar cînd şi dacă se discută, e sămînţă de ceartă…
 
Peste cîteva zile ne-am întîmplat la masă cu doi prieteni şi ne-am apucat să le povestim cosmogonia hîrtiei igienice. N-a rîs nici unul dintre ei. Amîndoi sunt psihanalişti…
Din vorbă în vorbă, am ajuns la tabieturile compulsive legate de mîncare:
 
– Trebuie să recunosc că la capitolul ăsta nu ne înţelegem – mărturiseşte amicul nostru, privind lung la soţia sa. Efectiv mi se face rău dacă se aruncă mîncarea. Sau dacă laşi în farfurie…
– Şi ţie? – am sărit eu, fericit că am cu cine să-mi împărtăşesc suferinţa. Pe tema asta ne-am certat zi de zi, în primii treizeci de ani. Pe urmă am renunţat. Orice ar fi de mîncare, Ana lasă ultima linguriţă în farfurie. Şi mai e ceva: aruncă tot ce rămîne, că „s-a alterat“.
 
– Păi, tu ai păstra şi dacă ar face viermi! – se revoltă soţia mea. Şi trece la contraatac. Dar tu de ce mănînci pateuri tot timpul, deşi nu ai voie?
– Asta e altceva – mă apăr eu. Ţi-am explicat de o mie de ori că pentru mine e un soi de act de libertate, de cînd eram mic şi nu aveam voie să mănînc pateuri pe stradă. Primul pateu a fost mai mult decît prima ţigară sau prima femeie!…
 

– Şi eu ţi-am explicat tot de o mie de ori că toată copilăria am fost obligată să... continuare articolului pe dilemaveche.ro.

Vintilă Mihăilescu, autorul acestui articol, este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog, Editura Trei, Bucureşti, 2014.

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

catalin toader
29.10.2015, 18:18:39

Dpmnule Vintila Mihailescu, e bine ca ne-ati trimis si la "Dilema", ca intepenisem pe aici, Am citit teoria tubului de pasta de dinti si altadata, scrisa cu mult talent de un scriitor, imi cer scuze ca nu-mi aduc aminte acum numele lui. Dar dupa articolul dumneavoastra, sa stiti ca am fugit intr-un suflet in baie. Am rasuflat usurat, evident, sulul era cu "deschizatura" in interior. Noroc ca in casa doar eu am obsesii din astea, compulsive, ceilalti is mai boemi. Spre marele meu necaz, care vesnic trebuie sa le asez canile cu toarta musai spre stanga, sa asez presul de la intrare cu nivela si sa aliniez papucii cu telemetru laser. Asta n-ar fi nimic, da m-am surprins in cabinetul unui director de companie mare, "ciugulind" scamele de pe mocheta (macar astaea erau reale, acasa le mai culeg si pe cele imaginare). Cred ca-i grav, dar citind articolul dumneavoastra mi-a mai venit inima la loc.

+3 (3 voturi)
EX IN
29.10.2015, 19:02:30

Numai faptul că vă trece prin Cap Să vă gîndiţi în primul rînd la Freud, şi nu cumva la altcineva, la Jung de exemplu, dovedeşte ascunsă o obsesie sexuală refulată adînc ! P.S. şi scriu aici la „Adevărul” acest comentariu, domnule Vintilă Mihăilescu, pentru că acolo la Dilema Veche NU se (prea) ocupă nimeni de forumul cititorilor-comentatori,iar moderatorii sînt plini de toane şi umori cenzuroidale teribil de „controlate” de undeva de mult de prea-Sus !

+3 (3 voturi)
Utilizator Adevărul
29.10.2015, 19:45:01

Comentariu considerat abuziv.

EX IN
29.10.2015, 23:05:27

Problematica „sulului de hîrtie igenică” Este cu mult mai complexă decît doar poziţia spre zid sau invers ! Şi cu atît mai complicată la „români”, deci la „copilăria” românului în general Născut sau/şi trăind în socialism-comunismul cu Lipsuri Grosolane, la ţară sau la oraş, la bloc sau la curte, ş.a.m.d.. Cu atît cu cît astăzi EA este şi colorată şi parfumată ! Dilema nu este poziţia sulului, ci tocmai Mintea Omului, înrulată înrulînd colorat şi parfumînd, colorînd şi-amalgamînd sensurile şi valorile LUCRURILOR esenţial SERIOASE. Omul învaţă crescînd, rămînînd „naiv”, uită complet Adevărul Copilăriei (în care, „sulul de hîrtie igienică” E NIMIC!)

+1 (3 voturi)
Iulian Arion
30.10.2015, 07:11:49

O discutie despre nimic. Timp pierdut. Halal intelectual de dreapta

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (9)

Modifică Setările