Societate

articolul anterior articolul urmator

Vocile românilor

33
2 Oct 2015 02:56:52
Eugen Hriscu
„Discursul comun se adânceşte tot mai mult şi se întăreşte în filosofia războiului“
„Discursul comun se adânceşte tot mai mult şi se întăreşte în filosofia războiului“

Săptămâna trecută propuneam un experiment de gândire: cum ar fi dacă România ar accepta să primească peste o sută de mii de refugiaţi? Am primit aproape optzeci de răspunsuri. Astăzi, îi invit pe aceiaşi şi pe alţii să privim la cele scrise şi să tragem concluziile, adică să gândim despre ce am gândit. Sau, cum se spune în cărţile de psihologie, să ne activăm funcţia reflexivă.

Aş începe prin a le mulţumi celor care şi-au luat timp să comenteze şi să-şi descrie gândurile şi reacţiile la scenariul propus. Optzeci de mărturii este un număr prea mic pentru a extrage nişte concluzii cu valoare ştiinţifică, dar suficiente pentru a crea o impresie, fie ea şi superficială,  asupra curenţilor care încep a se forma în adâncul societăţii şi care s-ar putea transforma, sub presiunea unor noi crize şi valuri de migraţie, în opinii majoritare şi mişcări de masă. Citatele pe care le voi da în continuare nu sunt o invitaţie la a continua disputa – dacă este sau nu este aşa – şi cu atât mai puţin un atac la adresa celor care le-au formulat. Ele se vor a fi ilustrarea unei idei despre ideile formulate, o încercare de a înţelege mintea colectivă şi reflexele acesteia.

Singura calificare pe care mi-o arog în acest demers decurge din a fi o persoană care a petrecut mulţi ani ascultând cu atenţie un număr mare de oameni. Atunci când stai mult timp în pădure, uitându-te la plante şi la urmele lăsate de animale, ascultând zgomotele din jur, la un moment dat începi să vezi semne ascunse care te ajută să te poţi orienta. Acestea sunt cele ce am reuşit a întrezări ascultând cu atenţie vocile românilor.

Au existat patru teme mari care par a decurge una din alta şi care se susţin reciproc:

  • Fanteziile negative cu privire la viitor: “nu o să mai iasă nicio femeie pe afară după apusul soarelui”, “(vom ajunge) ultima minoritate ca pondere în propria ţară” sau “vom cânta cu toţii un cântecel Allahu Akbar”, după şase luni vor crea “debandadă”, “prezenţa lor poate crea probleme politice [...], exacerbându-se evident naţionalismul”. Nu doar România, dar întreaga Uniune Europeană “se vor distruge irefutabil în următorii 20-30 de ani”.
     

Sunt cele mai numeroase şi setează atmosfera afectivă de îngrijorare şi teamă faţă de un viitor îngrozitor, catastrofic, de pierdere a identităţii, de ameninţare vitală care planează atât asupra individului, cât şi asupra statului. Creează, de asemenea, sentimentul de îndreptăţire de a ne apăra cu orice mijloace, pentru că ne apărăm în fapt copiii, femeile, ţara şi credinţa.

  • Descalificarea şi dezumanizarea refugiaţilor: astfel, aceştia sunt “oameni majoritatea analfabeţi, fără calificare, care nu ştiu alta decât ce fac animalele, adică reproducere şi să li se dea” sau “adunăturile alea din siria şi din asia”. Ei “mănâncă de trei ori pe zi şi se înmulţesc ca drojdiile”. Sunt “băsmăloşi, veşnic cu Allah Ahbar în gură”.
     

Pe lângă a fi sursa unui pericol existenţial, migranţii sunt mai puţin decât oameni, sunt animale, drojdii.

  • Atacuri asupra celui care este perceput a susţine “duşmanul: autorul articolului este, pe rând, iresponsabil, schizofren, suferă de autism, are nevoie de ajutor. Alteori este suspectat de interese financiare personale ascunse. În final şi mai agresiv, el devine un “soldăţel insignifiant al Noii Ordini Mondiale”, un “trădător de neam”.
     

Şi se cunoaşte soarta soldaţilor insignifianţi sau a trădătorilor în vremuri de restrişte.

  • ”Soluţii” de rezolvare a problemei prin îndepărtare şi, in extremis, omorâre: “Cum ar fi însă dacă i-am îmbarca pe vapor în portul Constanţa, hrăniţi şi asistaţi medical, apoi debarcaţi direct pe plajele din Dubai?” sau “N-ar fi cel mai bine să meargă toţi imigranţii în Rusia?”, pentru ca, în final, soluţia finală: “să fie integraţi ca îngrăşăminte direct în sol”.
     

Este un apel la gândirea magică, o încercare de a face problema să dispară prin anularea cauzelor care au generat-o. 

Formularea acestor patru teme este importantă, pentru că oferă direcţia şi conţinutul pentru un discurs pacificator:

  • Vom fi în regulă, vom supravieţui ca popor, vom găsi soluţii care să ne poarte dincolo de aceste încercări;
  • Refugiaţii sunt oameni ca şi noi care au trecut prin experienţe îngrozitoare. Poate că unii au pierdut reflexele unei vieţi ordonate, dar asta e pentru că au pierdut aproape tot ce aveau;
  • Suntem cu toţii în aceeaşi barcă, opiniile tuturor au valoare şi merită ascultate
  • O problemă nu poate fi făcută să dispară, o dată ce a apărut trebuie să ne gândim si să-i găsim soluţii realiste şi pragmatice care să ne implice pe toţi.     
     

Altfel, cu fiecare pas, cu fiecare voce, discursul comun se adânceşte tot mai mult şi se întăreşte în filosofia războiului*. Pentru că la baza războiului stă dezumanizarea unui grup de oameni de către un alt grup de oameni care se simt victime ale unei ameninţări sau injustiţii şi îndreptăţiţi să se apere prin orice mijloace.



*Aşa cum afirma scriitorul evreu Amos Oz, un război se porneşte şi se încheie în minţile şi în inimile oamenilor. Pentru că minţile şi inimile oamenilor sunt locul unde se duce bătălia eternă între divinitate şi răul absolut. Iar atunci când fac apel la divinitate nu îmi imaginez naraţiunea şi imaginile promovate de o religie sau alta, ci numai ideea care devine tot mai greu de apărat în aceste vremuri că suntem toţi, absolut toţi de o fiinţă, români şi refugiaţi suntem creaturi după acelaşi chip, cu aceeaşi suflare de conştiinţă în noi, cu aceleaşi capacităţi de a ne bucura, de a suferi, de a spera şi de a iubi. Sau, în cuvintele sfântului Ioan Scărarul:

"Dumnezeu este viaţa tuturor, mântuirea tuturor – a credincioşilor şi a necredincioşilor, a drepţilor şi a nedrepţilor, a celor cinstitori de Dumnezeu şi a celor necinstitori, a celor fără de patimi şi a pătimaşilor, a monahilor şi a mirenilor, a înţelepţilor şi a celor simpli, a sănătoşilor şi a bolnavilor, a tinerilor şi a bătrânilor – precum ale tuturor sunt revărsarea luminii, strălucirea soarelui şi schimbările anotimpurilor."

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

33 Comentarii

gigione
2.10.2015, 11:25:29

domnule doctor, con-fratele meu alb şi român, domnule, abandonaţi acest demers! Peste 70% din intervievaţi NU vor, NU agreează ideea unei invazii îmbrăcate în catifeaua umanismului şi a blestematei de corectitudini politice, care fac atît rău în Europa. Nu-i vrem, nu se potrivesc cu spaţiul ăsta, nici ei nu ne vor, să se ducă ...departe. Sincer să fiu, ca modest călător prin Europa, eu nu i aş dori nici acolo, pur şi simplu nu vreau să i văd, asta e, aduc numai probleme şi sînt "inestetici".

+12 (20 voturi)
herr v3.01
2.10.2015, 11:51:02

Domnule Hriscu si stimati participanti la discutie. Va prezint o solutie extrem de eficace, care cf. principiilor de design ("lucrul bine facut", ex. Unirea "mica"), impaca si capra romaneasca si varza de brucsel. Cum procedam ? Mai intai pornim de la premiza sugerata de dl. autor - da, ii primim noi pe TOTI refugiatii, dupa care, in spiritul umanismului care ni se tot recomanda, dam o ordonanta de urgenta (!!) pentru "inmatricularea" acestora ca cetateni romani. Si astfel inarmati cu "pasaportul" romanesc, ei sunt liberi sa plece in Europa mult dorita...

0 (10 voturi)
Marcus
2.10.2015, 12:20:03

Domnule Hriscu, vorba turcului: "sa n-o mai lungim": - "refugiatii" au respins categoric ideea de a se stabili in Ro, Ungaria , tari sarace in conceptia lor, ceea ce dovedeste ca nu doresc neaparat un adapost sau loc de munca, ca niste refugiati veritabili,ci direct beneficii din partea unei societati la bunastarea careia nu sunt dispusi sa contribuie - cati romani sau bulgari s-ar putea da refugiati, avand in vedere ca UE aloca 500 de euro /luna/capita ? Cu siguranta, milioane. - cand o sa vad/aud de refugiati care sunt dispusi sa lucreze in constructii sau sa ingrijeasca un varstnic, asa cum fac mii de romani pt 700 -800 de euro pe luna, lasandu-si si copiii prin tara in grija rudelor sau vecinilor, atunci sa ne vorbiti dvs de sentimente crestine , umaniste sau de ce natura mai vreti dvs.

+20 (20 voturi)
Toru Okada
2.10.2015, 12:28:21

Un lucru nu il atingeti in articolul acesta, si nu l-ati atins nici in cel anterior: Primirea a 120.000 de refugiati ar implica fara doar si poate alterarea stilului de viata al romanilor. Atat din punct de vedere material, cat si spiritual. In mod evident cheltuielile de integrare a 120.000 de oameni noi in societate va avea imact negativ asupra "standardului de viata" al celorlalti oameni. Iar din punct de vedere spiritual, nu trebuie sa fi extremisti in directia cealalta, sa credem ca 120.000 de nou veniti se vor integra perfect. In mod evident spiritualitatea lor va avea impact asupa oamenilor care traiesc deja aici. Mai pe scurt spus, "integrarea" este o operatiune bilaterala intotdeauna, cu bune si rele de o parte si de alta... Majoritatea oamenilor se tem de schimbare, simt ca li se ia ceva ce li se cuvine. Cum sa le explici ca de fapt toata bunastarea asta este de fapt o lancezeala si o senzatie aparenta care oricum dispare de la sine dupa o vreme?

+7 (9 voturi)
Toru Okada
2.10.2015, 12:37:50

mai este si o problema de moralitate... este mai moral sa adapostim aici in europa, milioane de tineri vanjosi si cu viitor, sau este mai moral sa ii incurajam sa isi dea viata pentru idealul propriei lor tari? daca ii incurajam sa vina aici, generatiile viitoare vor fi o natiune fara de tara, cu toate relele pe care le incumba acest lucru, in timp ce orientul mijlociu va fi un "no man's land". este asta un lucru bun? Europa este construita pe sangele a milioane de oameni care au murit in razboaie pentru idealul crestin, sau pentru idealul statului national, sau pentru alte idealuri care au animat generatiile care au trait pe acest continent. (Sacrificii umane care probabil ca vor mai veni, este stupid sa credem ca pentru Europa s-a terminat istoria...) Daca in Europa a functionat asa si in final s-a ajuns la stabilitate si bunastare, de ce in Orientul Mijlociu ar trebui sa fie altfel? Cu ce drept europenii le servesc pe tava un ideal care nu este al lor, nelasandu-i sa isi creeze propriul crez?

+9 (9 voturi)

Vezi toate comentariile (33)

Modifică Setările