45 de ani de la momentul în care Bobby Fischer (SUA) a refuzat să-şi apere titlul mondial în faţa lui Karpov (URSS)

„M-am simţit ca un copil căruia îi fusese promisă o superbă jucărie, căruia i s-a oferit acea jucărie, dar în ultimul moment îi este luată“, povesteşte Anatoli Karpov, în biografia sa. Astăzi se împlinesc 45 de ani de la momentul în care Marele Maestru din URSS, acum în vârstă de 68 de ani, a fost declarat campion mondial ca urmare a refuzului americanului Bobby Fischer, deţinător al titlului, de a se prezenta la meci.

În 1972, americanul Bobbby Fischer oprea supremaţia de peste două decade a sovieticilor în şah, încoronându-se campion mondial la 29 de ani, după o victorie în faţa lui Boris Spasski. URSS pusese monopol pe titlul mondial la şah în 1948, încoronând cinci mari maeştri diferiţi.

Bobby Fischer a fost considerat de mulţi cel mai bun şahist al tuturor timpurilor, intrând în rândul Marilor Maeştri la doar 15 ani. A fost însă şi o personalitate greu de înţeles, cu ego uriaş şi convingeri de neclintit, acestea ducând pănă la război cu propriile origini evreieşti şi propria ţară (SUA). Fischer a neglijat şi a abandonat şcoala, însă era un geniu al tablei de şah, motiv pentru care îşi permitea luxul de a nu se prezenta la o partidă din cadrul confruntării pentru titlul mondial pentru că îl deranjau camerele de filmat, având totuşi resurse să revină şi să obţină victoria. Fischer a fost convins că şahul trebuie să se conformeze la pretenţiile lui şi nu invers, în timp ce uşurinţa cu care obţinea victorii în faţa unor Mari Maeştri ai URSS părea ireală. Bobby Fischer a fost însă şi un om certat cu orice fel de autoritate: a fost declarat persona non-grata în Statele Unite când a ales să dispute împotriva embargoului un meci-revanşă în Yugoslavia, în 1992, cu Spasski, cel pe care îl detronase, devenind astfel fugar. Când a fost prins, după mai bine de un deceniu în care le scăpase autorităţilor, Fischer a solicitat cetăţenie islandeză şi azil pentru ultimii ani de viaţă. A fost antisemit şi a şocat o lume întreagă cu declaraţii prin care felicita autorii actului terorist după atacul din 2011 asupra Statelor Unite.

După doi ani de la câştigarea titlului mondial, Fischer ajungea în faţa unui duel cu un adversar de calibru: Anatoli Karpov câştigase statutul de challenger la titlu şi era noua senzaţie a şahului din URSS.

Nu ştiu ce sentimente îl încearcă pe Fischer, dar eu consider că a fost o mare pierdere faptul că el şi cu mine nu am jucat niciodată acel meci. Anatoli Karpov, în biografia „Karpov. Memoriile unui campion mondial la şah“

De ce a refuzat duelul Bobby Fischer?

Americanul nu a fost de acord ca duelul cu Karpov să se desfăşoare după regulile impuse de Federaţia Internaţională de Şah, iar în locul unei confruntări fantastice şi mult aşteptate, într-un sport care tocmai prin duelul Fischer - Spasski ajunsese să atragă cu adevărat publicul, data de 3 aprilie 1975 rămâne în istorie drept ziua în care Fischer a fost deposedat de titlul mondial pentru refuzul de a-l înfrunta pe Karpov - un sportiv cu stil complet diferit, calculat şi tacticizat. În consecinţă, Anatoli Karpov a fost declarat al 12-lea campion mondial al şahului, începând o eră de dominaţie clară şi păstrând coroana mondială timp de zece ani.

Bobby Fischer a vrut să transmită un mesaj în 1975, deşi era considerat favorit în faţa lui Karpov. Evident, un semn de întrebare venea şi din faptul că imediat după câştigarea titlului mondial, americanul îşi pierduse interesul pentru şah şi nu mai avusese nicio confruntare notabilă, timp de trei ani. Fischer, cu jocul său dinamic, devenise deja un simbol al luptei Americii anti-URSS, în plin Război Rece, într-un sport folosit ca instrument de propagandă de regimul sovietic. Fischer „deranjase“ de altfel întreaga lume a şahului, având aproape la fiecare competiţie nemulţumiri legate de lumini, zgomotul din tribune, dimensiunile tablelor de şah şi ale pieselor, valoarea premiilor în bani ş.a.m.d - după cum notează BBC.

Bobby Fischer acuza direct complicitatea ruşilor în turneele de şah ale vremii, considerând că se ajută între ei şi se mulţumesc prea uşor cu remize pentru a avansa convenabil, ceea ce per total dăuna sportului. Şi obţinuse deja victorii importante contra FIDE, având în vedere că în 1972 duelul Fischer - Spasski, catalogat drept „Meciul Secolului“ şi beneficiind de o miză financiară record pentru vremurile respective, a avut loc în Islanda, fiind astfel ruptă tradiţia conform căreia titlul în şah se acorda la Moscova.

Pentru duelul din 1975, Fischer a trimis către Federaţia Internaţională de Şah o listă cu cerinţe clare în ceea ce priveşte duelul cu Karpov, declarându-le nenegociabile. Americanul a cerut un meci deschis până la 10 victorii, în care remizele nu punctau, cu număr nelimitat de partide. În plus, Fischer voia ca doar în cazul în care scorul ar fi devenit 9-9, titlul mondial să rămână în posesia deţinătorului trofeului, iar banii să fie împărţiţi în mod egal. FIDE a refuzat, dându-i termen până la 1 aprilie 1975 lui Fischer pentru a-şi confirma prezenţa la duelul cu Karpov. Americanul nu a răspuns, fapt care a dus pe 3 aprilie la desemnarea unui nou campion mondial şi dispariţia lui Bobby Fischer din peisajul şahului mondial, dar şi al vieţii publice, pentru următoarele două decade.

Eu îmi planificam turneele cu şase luni înainte. Acordam mult timp pregătirii teoretice, dar şi pentru forma fizică. Făceam nataţie, schi, tenis şi din când în când baschet. Anatoli Karpov

• Bobby Fischer a încetat din viaţă pe data de 17 ianuarie 2008, la vârsta de 64 de ani.