În apărarea lui Novak Djokovic
0
Rămâne problema juridică a vizei, care va fi decisă de un judecător şi abia atunci putem discuta despre rule of law. Despre aplicarea domniei legii de către politicieni suntem lămuriţi. Derapajele totalitare pe care şi le-au permis unele guverne în această pandemie vor deveni subiect de studiu în facultăţile de istorie, ştiinţe politice şi drept.
În epoca isteriei globale, trebuie să începi orice opinie sau punct de vedere cu tot felul de precizări. Aşadar: nu sunt antivaccinistă, nu am fost niciodată; nu îmi place Novak Djokovic, îmi este profund antipatic şi ieşirile lui ultra-conservatoare, precum şi mini-turneul/petrecerea pe care le-a organizat în plină pandemie, în timpul izolării, în urma căreia s-au îmbolnăvit zeci de oameni cu covid-19 mi s-a părut o mitocănie; sunt pentru prevenţie, mască, tratamente, vaccinare neobligatorie, voluntară, decisă individual, de fiecare om; sunt împotriva infiltrării statului în deciziile de natură privată şi mă irită profund agresivitatea omniprezentă şi generalizată cu care oricine, oricând se simte îndreptăţit să te întrebe dacă te-ai vaccinat, cu câte doze, de ce nu şi booster etc.
Unul dintre cei mai mari jucători de tenis din toate timpurile, Novak Djokovic, s-a pronunţat, ambiguu, pe tema vaccinării, lăsând să se înţeleagă că este împotrivă. Nu doar atât, el şi-a permis să dea o petrecere în plină pandemie, în urma căreia s-au îmbolnăvit zeci de oameni. Reprobabil. Djokovic nu e nici simpatic ca Federer sau alţii, pare tot timpul supărat şi are opinii controversate, dar...e totuşi cel mai mare jucător de tenis al momentului. Însă interzicerea accesului său în Australia, pe aeroportul din Melbourne, la invitaţia organizatorilor şi după ce a aplicat anonim pentru o derogare, conform reglementărilor australiene, intră în altă categorie şi creează încă un precedent periculos pe terenul încălcării drepturilor fundamentale ale omului. În timp ce toate guvernele spun că vaccinarea nu este obligatorie, ele fac tot posibilul pentru a ostraciza nevaccinaţii şi pentru a-i găsi ţap ispăşitor pentru eşecul măsurilor de prevenţie şi creşterea, în continuare, a cazurilor de infectări cu noile tulpini, în ţări în care rata de vaccinare, cu două doze, este de 90%. Situaţia în care ne aflăm reflectă faptul că nu putem învinge virusul, care se replică şi generează mutaţii adaptabile, ceea ce înseamnă că mai degrabă va trebui să învăţăm să trăim cu SARS-CoV-2 şi să găsim tratamentele şi măsurile de prevenţie adecvate. Cu toate acestea, politicienii, o dată înhămaţi cu tot aparatul de stat şi propaganda în naraţiunea vaccinistă, la presiunea Pharma, insistă cu demonizarea nevaccinaţilor, deşi nu există nicidecum probe suficiente care să indice faptul că nevaccinaţii ar fi în vreun fel vinovaţi pentru menţinerea pandemiei. Dimpotrivă! Varianta Delta a fost răspândită mai ales de vaccinaţi, întrucât la acel moment, vara lui 2020, încă nu se ştia că vaccinul nu protejează împotriva infectării şi răspândirii, acum se ştie. Vaccinurile actuale protejează, într-o anumită măsură (şi aici există dispute şi discuţii în comunitatea ştiinţifică) de îmbolnăvirea gravă cu covid-19, care pot conduce la moartea persoanei infectate, cum de altfel s-a întâmplat, zeci de mii de oameni au murit, alţii au supravieţuit, încă nu ştim ce anume face diferenţa, imunitatea sau şi alţi factori, având în vedere că au murit şi oameni tineri, fără niciun fel de comorbidităţi. Mai mult, autorităţile din mai multe ţări au permis vaccinarea cu Johnson & Johnson, iar acum ţări ca Austria au eliminat validitatea certificatului verde cu acest vaccin, ceea ce denotă fie cinism, fie corupţie, fie incompetenţă. În consecinţă, de ce orice om cu capacitatea de a gândi are vreun motiv să accepte nenumăratele şi volatilele reguli ale autorităţilor, mereu altele, când autorităţile dau dovadă de amatorism şi incoerenţă în impunerea unor noi legi la fiecare val?
În consecinţă, faptul că unii oameni aleg să nu se vaccineze, din motive de sănătate personale, este considerat, în acest moment, un afront şi o violare a drepturilor vaccinaţilor – deşi rămâne imprecis cum anume -, iar nevaccinaţii sunt ţapii ispăşitori ai incapacităţii guvernelor de a fi coerente în privinţa măsurilor haotice şi contradictorii luate până acum, la care se adaugă bătaia de joc la adresa libertăţii cu numitul „certificat verde”, care de facto discriminează şi nu oferă nicio protecţie reală, drept dovadă noile cazuri de infectări şi Omicron. Ce putea fi mai potrivit pentru impunerea naraţiunii de demonizare a nevaccinaţilor decât un nevaccinat celebru, un sportiv de top mondial, cu opinii iritante? Pleaşcă. Multă lume jubilează halucinant că Nole a fost blocat pe aeroport de către autorităţile australiene, urmând a fi deportat marţi, după ce avocaţii săi au contestat şi câştigat deportarea imediată, până când un judecător să se poată pronunţa pe fondul cauzei, puţin probabil totuşi să o poată face până marţi. De asemenea, foarte mulţi ignoră cu bună ştiinţă sau din lene faptul că Djokovic a scris o carte în 2013, ”Serve to Win”, care detaliază în profunzime problemele sale de sănătate şi boala celiacă de care suferă, context care este firesc să îl facă ultra-precaut în alegerile sale de sănătate, mai ales dacă bolile/simptomele de care suferă îi afectează sau îi pot afecta performanţa sportivă. Toate aceste date concrete şi informaţii au fost cunoscute de decidenţii Australian Open atunci când l-au invitat, deci nu era un secret pentru nimeni că Djokovic este nevaccinat şi puţin probabil să se vaccineze la presiunea unui guvern. Irelevant. Legea e lege, spun conformiştii gândirii, vaccin sau nimic, paria. De altfel, Djokovic nu este singurul sportiv care are motive să se teamă de implicaţiile vaccinului asupra stării sale de sănătate. Christophe Lemaitre a renunţat la participarea în jocurile olimpice din Tokyo, din cauza efectelor negative asupra sănătăţii sale a vaccinului anti-covid-19. Cu toate acestea, unele state ştiu mai bine ce trebuie să aleagă orice individ, indiferent de starea sa de sănătate! Soluţia unică: vaccinarea. Jucătorul de tenis francez Jeremy Chardy a acuzat efecte care îi incapacitează performanţa, inclusiv antrenamentele, după ce a făcut vaccinul anti-covid. Vilificarea în masă a nevaccinaţilor nu ţine cont de faptul că există motive serioase pentru care unii oameni nu vor să se vaccineze, iar intruziunea permanentă în motivele personale este extrem de invasivă şi insultătoare.
Să ne uităm puţin şi la contextul legilor australiene. E o dezbatere întreagă doar aici. Guvernatorii unor state australiene se străduiesc de prin 2018 să impună legi de monitorizare cibernetică a tuturor cetăţenilor australieni f ă r ă m a n d a t, prin lege, pur şi simplu, erga omnes. De asemenea, există proiect de lege prin care obţinerea mandatului să nu mai fie necesară, autorităţile să poată confisca pe loc datele personale ale cuiva, doar pe baza suspiciunii de infracţiune, să modifice sau să suspende datele unei persoane suspecte ad-hoc, imediat ce decid. Legea, ”The Surveillance Legislation Bill 2020 (Identify and Disrupt)” a determinat unii critici să afirme că Australia se îndreaptă către un stat poliţienesc. Mai mult, în pandemie, Australia a impus cele mai rigide şi dure reguli de restrângere a drepturilor fundamentale, cetăţenii australieni nu aveau voie nici să intre, nici să iasă din ţară fără permisiunea autorităţilor, ceea ce a determinat unii critici să numească Australia ”cortina de fier”. Domnia legii sau Coreea de Nord, unde nu intră şi nu iese nimeni fără permisiunea autorităţilor?
In ceea ce îl priveşte pe Novak Djokovic, dincolo de antipatia pe care o stârneşte sau iritarea unora care îl percep ca VIP care pretinde tratament preferenţial, trebuie să ne punem întrebarea fundamentală dacă valorizăm sau nu libertatea individuală sau nu. Efectiv nu înţeleg frenezia cu care abuzul unui stat este aplaudat în urale şi delir totalitar. Masele sunt pornite împotriva lui Djokovic, acest ideal ţap ispăşitor şi nu se mai uită nimeni la derapajele totalitare ale autorităţilor australiene, care nu sunt de azi, ci durează de câţiva ani deja. Probabil puţini ştiu că cererile pentru exceptarea de la obligaţia vaccinării, astfel încât să îţi fie permis accesul în ţară, sunt anonimizate, deci cei care au verificat cererea lui Djokovic nu ştiau că este a lui sau a oricărui alt jucător participant la Australian Open! Înţeleg că au fost 26 de jucători care au cerut această derogare şi cel puţin 5 (cinci) jucători care au obţinut-o. Aşadar, deşi Nole are derogarea avizată de două comisii medicale australiene independente, este testat negativ covid-19, este în carantina impusă legal, totuşi -ce să vezi!- nu are viza care trebuie. Regulile de intrare în Australia au generat deja numeroase dezbateri pentru draconismul lor, în toată perioada pandemiei. Desigur că premierul australian Scott Morrison afirmă că ”regulile sunt reguli” şi aproape tot globul aplaudă, însă mă îndoiesc că Djokovic a cerut derogarea şi a zburat în Australia de capul lui, din pur orgoliu. E greu de crezut, dar nu imposibil, că un sportiv de performanţă şi-ar pierde timpul cu demersuri inutile, cum ar fi zborul până în Australia şi carantina într-un hotel, cu riscul deportării şi al unui scandal internaţional imens, care îi poate afecta cariera, mai ales după ce autorităţile australiene i-au permis anterior accesul, în noiembrie 2020. Ceva este neclar. Cazul vizei lui Djokovic are termen de judecată luni, argumentele avocaţilor lui Nole au termen de depunere până sâmbătă, iar guvernul australian poate răspunde până duminică. Aşadar, e posibil ca justiţia să decidă că Djokovic poate intra în Australia sau poate constata că nu a îndeplinit condiţiile legale de obţinere a vizei. În acest moment, avocaţii lui Djokovic au contestat ordinul de deportare şi au câştigat, iar Nole este deţinut în carantină într-un hotel până marţi. Vom afla.
În orice caz, din datele disponibile până la această oră, Djokovic nu a beneficiat de tratament preferenţial, dimpotrivă, se pare că regulile după care a fost tratat cazul său au fost chiar mai riguros aplicate de către comisiile medicale, în privinţa excepţiei medicale. În ceea ce priveşte regulile de viză şi intrare în ţară vom afla luni, aşadar două chestiuni distincte. De la distanţă, cazul Djokovic se vede ca oportunitatea excelentă pentru nişte politicieni inepţi să impună agenda vaccinării obligatorii la nivel global, prin publicitatea imensă şi interesul enorm pe care îl stârneşte Nole. Politicienii pretind că Djokovic nu a furnizat ofiţerilor de graniţă dovada exceptării sale medicale şi, asta e, regulile sunt reguli. Acest fapt intră în conflict cu obţinerea excepţiei după evaluarea de către două comisii medicale independente, sub anonimitatea datelor. Tennis Australia a emis nişte precizări prin care se arată că persoanele nevaccinate, anterior infectate nu vor putea intra în Australia fără carantină. Djokovic se află acum în carantină. Rămâne problema juridică a vizei, care va fi decisă de un judecător şi abia atunci putem discuta despre rule of law. Despre aplicarea domniei legii de către politicieni suntem lămuriţi. Derapajele totalitare pe care şi le-au permis unele guverne în această pandemie vor deveni subiect de studiu în facultăţile de istorie, ştiinţe politice şi drept.
Referinţe:
https://digitalrightswatch.org.au/2021/09/02/australias-new-mass-surveillance-mandate/
https://nordvpn.com/blog/australia-surveillance-bill-2020/
https://www.amazon.com/Serve-Win-Gluten-Free-Physical-Excellence/dp/0345548981
https://www.barrons.com/news/veteran-chardy-suspends-season-after-reaction-to-covid-jab-01632429907?fbclid=IwAR2Xjyvzyik5324e0xd2QIFyej4yDkqWwAIj-WEuW8uhyGGWXzOoDLPmD2k
https://www.itpro.co.uk/security/privacy/361191/is-australia-becoming-a-surveillance-state
Se încarcă comentariile...
