A murit Ilie Greavu

Derby-ul Rapid-Steaua a fost umbrit de tragica veste a încetării din viaţă a unuia dintre marii fotbalişti giuleşteni din istoria fotbalului românesc Fostei glorii i s-a făcut rău

Derby-ul Rapid-Steaua a fost umbrit de tragica veste a încetării din viaţă a unuia dintre marii fotbalişti giuleşteni din istoria fotbalului românesc

Fostei glorii i s-a făcut rău sâmbătă seară şi a fost transportat la spital, iar ieri-dimineaţă a decedat în urma unui infarct. Greavu, care urma în iulie să împlinească 70 de ani, avea ambele picioare amputate, însă nu rata niciun meci la televizor al formaţiei favorite, Rapid, pe care-l urmărea cu prietenii săi, foştii adversari din Ghencea Vasile Zavoda şi Ion Voinescu, vecini în acelaşi bloc.

Ilie Greavu s-a născut pe 19 iulie 1937, la Sibiu. A început fotbalul în oraşul natal, la Progresul Sibiu, în 1952, de unde a plecat în 1954, când a fost selecţionat în lotul naţional de juniori. Trei ani mai târziu a ajuns la Rapid, unde avea să evolueze în tot restul carierei sale, adică până în 1971. Pe postul de fundaş stânga, a făcut parte din prima echipă care a adus titlul în Giuleşti, în 1966/67. A strâns 294 jocuri şi un singur gol în Divizia A. De asemenea, a evoluat de 10 ori în echipa naţională şi de alte 12 în cea olimpică, jucând la turneul final al Jocurilor Olimpice 1964. După retragere, a lucrat cea mai mare parte a timpului la centrul de juniori şi copii al Rapidului, formaţie cu care era practic identificat. Ultimii ani de viaţă au fost de chin: avea picioarele amputate din cauza unor complicaţii circulatorii, dar era şi victima unui diabet în stare avansată.

Niculae şi-a scos la licitaţie tricoul pentru a-l ajuta

Ilie Greavu era vizitat mai mereu de Ion Voinescu, fiindcă locuiau foarte aproape, fiind vecini. "Nimic nu prevestea această nenorocire. Vineri a dat un interviu unui ziarist despre Cupa României, totul era ok", ni s-a confesat fostul portar al CCA-ului. "A fost un fotbalist extraordinar, cu o detentă impresionantă, în ciuda faptului că avea doar 1,66 metri. Primise porecla <> pentru că era extrem de elastic. A iubit mult fotbalul. Îmi spunea zilele trecute că-i place Rapidul lui Răzvan Lucescu, fiindcă joacă un fotbal foarte bun", a continuat Voinescu, cel care a avut şi el o poreclă în lumea fotbalului: "Ţop". Daniel Niculae, fostul jucător al Rapidului acum la Auxerre, a scos la licitaţie anul trecut tricoul său de joc din meciul memorabil cu SV Hamburg, scor 2-0, banii strânşi - circa 12.000 de lei noi, fiind oferiţi familiei Greavu. Fosta glorie avea o pensie de doar 400 de lei şi nu-i ajungeau pentru toate medicamentele de care avea nevoie.

A fost un om deosebit, un rapidist convins. Un fundaş harnic, care alerga foarte mult. A iubit mult Giuleştiul, dar cred că şi fanii Rapidului l-au iubit la fel de mult"
Ion Voinescu
fost portar CCA (Steaua)

Era un tip cu educaţie aleasă, venit de la Sibiu la Rapid. Un tip cuminte, manierat, modest. Sunt şocat"
Gheorghe Constantin

Intenţionam să-l ducem pe Ilie Greavu la emisiunea <> ", aranjasem cu Andreea Marin , să-şi aducă lumea aminte de el şi să-l ajute"
Rică Răducanu

Nea Ilie "Cauciuc"

După Dan Coe sau Costel Dinu-Buric s-a mai dus pe Marele Stadion al Proniei un rapidist din echipa de Aur, echipa campioană de acum 40 de ani - Ilie Greavu. Supranumit şi "Cauciuc", el rămâne în istoria fotbalului românesc ca omul care a statuat - nu ştiu dacă l-a şi introdus - procedeul deposedării adversarului prin alunecare. Poate că tocmai de aceea i s-a spus "omul de cauciuc", căci având un fizic musculos şi o talie mică, era mereu mai pe jos, iar deposedările le făcea prin alunecare şi atât de elegant încât semănau cu o operaţie chirurgicală, cu o extracţie stomatologică fără dureri. Arareori, Ilie Greavu era sancţionat pentru fault, exceptând poate cazurile în care adversarii simulau şi reuşeau să deruteze arbitrii. Un om echilibrat, cumpătat, modest, cu viaţă sportivă, din care mare parte a dedicat-o piticilor şi juniorilor, Nea Ilie nu a stat niciodată departe de clubul Rapid. Nu-mi amintesc să fi jucat la o altă echipă. Sau, când a lăsat jocul, să mai fi lucrat pe la alt club. Fidel deci culorilor alb-vişinii, iată, până la moarte. În ultimii ani, Nea Ilie a fost greu încercat, fiind nevoit să sufere mult din punct de vedere fizic. Culmea, din cauza celor ce i-au susţinut vocaţia: picioarele. Acum, Dumnezeu i-a luat definitiv durerea. Şi îl va ierta, desigur!