Adrian Gavriliu - Creşte campioni la sărituri în apă

În cariera sa de sportiv, Adrian Gavriliu a câştigat peste o sută de medalii şi a urcat de mai multe ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

A pus prima dată piciorul în Bazinul de Înot din Bacău când avea şapte ani, în anul 1986, atunci când obiectivul a şi fost inaugurat. Părinţii l-au adus pentru a face un sport, fără să ştie cât de talentat este şi că va urma o carieră sportivă în nataţie.

„Primul meu profesor a fost Pantelimon Decuseară, unul dintre cei mai titraţi sportivi şi un nume extrem de cunoscut. Era din Bucureşti şi, când s-a deschis bazinul de aici, l-au adus pe el să pregătească elevii. Am fost printre primele grupe pregătite de dânsul în Bacău şi cred că am avut o mare şansă“, povesteşte Adrian.

„Uiţi de toate pe podium“
A început timid cu sărituri de la câţiva metri şi, pe măsură ce timpul trecea şi se încadra la o nouă categorie, era nevoit să urce pe o trambulină tot mai înaltă. A participat la zeci de concursuri naţionale, europene, internaţionale şi balcaniade. Are acasă peste 100 de medalii şi sute de diplome. Competiţiile adevărate au început la 14 ani, când a trecut la juniori. „Până ce nu obţii buletinul nu poţi să faci parte din Lotul Naţional. Lupţi pentru un loc al tău ca sportiv, dar nu pentru ţară. Abia atunci începi să simţi cu adevărat plăcerea, dar şi programul de pregătire se schimbă. Toate concursurile sunt grele. Fiecare are partea sa complexă, dar uiţi de toate atunci când urci pe podium“, a mai spus sportivul.

De la sportiv la antrenor
La 23 de ani s-a retras oficial  din competiţii şi s-a dedicat  antrenoriatului. „Cred că este visul oricărui sportiv ca într-o zi, când cariera sa este pe sfârşite, să ajungă antrenor. Eu am avut această şansă şi mă bucur“, spune tânărul. Are o grupă de zece copii şi doi juniori, iar pe unul dintre ei, după şase ani de muncă, a reuşit să-l ducă la lotul naţional şi să participe la Campionatul European de la Helsinki (Finlanda). „Cătălin Cozma este un copil foarte talentat. La Helsinki a avut însă ghinion. La o săritură mai dificilă s-a accidentat la o mână şi nu a mai putut participa. Îmi pun mari speranţe în el“, mărturiseşte antrenorul.

Pentru a ajunge la lotul naţional este nevoie de foarte multă muncă, mai spune acesta, pentru că este un sport greu, mulţi abandonează în primii ani. „Este un sport greu, cu multe riscuri. Poţi să te loveşti la cap, la coloană şi să nu-ţi mai revii toată viaţa“, a încheiat Adrian.

Profil
Născut. 20 februarie 1979, Constanţa.
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău.
Familie. Este căsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
De ce ai nevoie ca să practici acest sport?
Poate o să râdeţi, dar nu ai nevoie decât de un slip sau un costum de baie, în cazul fetelor, şi de foarte mult curaj. Fără curaj nu ai cum să faci sărituri în apă, nu ai cum să te arunci în cap de la zece metri. În rest, cu multă muncă poţi să obţii rezultate frumoase şi să te simţi împlinit. 
Aţi fost plecat în Noua Zeelandă. De ce nu aţi rămas acolo?
Am fost ca antrenor în Noua Zeelandă la un club de profil de acolo. Este o ţară mirifică, dar este foarte departe, la 17.500 kilometri depărtare de casă. Mi s-a oferit şansa să rămân, dar am refuzat pentru că e la capătul lumii.

Ce-i place
„Îmi place meseria mea şi să-i văd pe copii mulţumiţi de rezultatele obţinute împreună. Îmi place să-i îndrum şi să le explic că decât să stea cu orele în faţa calculatorului mai bine se legitimează aici şi au mai mult de câştigat“, spune antrenorul.

Ce nu-i place
Lui Adrian nu-i place să piardă timpul inutil şi profită de fiecare clipă pentru a mai realiza câte ceva. „Nu-mi plac oamenii neserioşi şi nici cei care fac mai puţin decât vorbesc“, a mai spus tânărul antrenor de înot din Bacău.