Alin Petrache la ora bilanţului: Cum vede anul care a adus excluderea naţionalei de rugby de la Cupa Mondială

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Preşedintele Federaţiei Române de Rugby (FRR) vede o singură soluţie după sancţiunea care a lovit sportul pe care îl conduce: acceptarea.

Se încheie 2018, se face o evaluare a lui?

Bineînţeles! A fost un an dificil, poate cel mai dificil, dar tocmai pentru că a fost atât de greu, trebuie să tragem concluzii şi învăţaminte. Cum timpul nu-l mai putem întoarce, e normal să ne concentrăm pe viitor, însă retrospectiva e cu atât mai necesară pentru a putea construi cum trebuie acest viitor. 

Aţi spus că a fost un an greu, ştim cu toţii de ce, excluderea de la Cupa Mondială încă bântuie sportul cu balonul oval şi, probabil, va rămâne în mintea multora pentru că nu există un vinovat cert.

Înţeleg bine dorinţa oamenilor de a găsi pe cineva responsabil pentru această dezamăgire. Ceea ce regret eu e că cei mai mulţi dintre cei care cer un răspuns ferm, un nume, n-au avut curiozitatea de a parcurge toate materialele puse la dispoziţie de federaţia noastră cu referire la cazul respectiv. Situaţia a fost una complexă, au fost multe părţi implicate, multe particularităţi, s-au reunit foruri de judecată obiective, s-au adus probe concludente şi s-a dat un verdict. În această hotărâre, nici comisia respectivă n-a putut identifica o persoană vinovată. E o culpă pe care ne-o asumăm la nivel de instituţie, nici nu se poate altfel, însă ea trebuie văzută în toate nuanţele sale. Ce ar fi să nu ignorăm faptul că am avut argumente care să ne susţină? Ce-ar fi să citim toate regulamentele la care s-a făcut referire în decizia finală, să le vedem formularea, să gândim reacţia noastră sau lipsa ei în contextul acestora, pentru că sunt regulamente care dictează anumite luări de poziţie? Ce-ar fi să citim măcar până la capăt hotărârea finală a forului evaluator, dacă nu întreaga anchetă, astfel încât măcar să nu mai alimentăm zvonurile legate de o amendă care n-a fost aplicată, ci suspendată? 

Deci informaţiile care susţin că federaţia se află într-o criză financiară din cauza acestei amenzi n-au temei?

Suntem în continuare parte a proiectului de Înalta Performanţă a World Rugby, forul mondial susţinându-ne în continuare din punct de vedere financiar, sunt alături de noi toţi partenerii care se identifică nu doar cu victoriile acestui sport, ci mai ales cu valorile lui. În plus, beneficiem de sprijinul Ministerului Tineretului şi Sportului şi cel al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, cele două instituţii care au dat un vot pozitiv planului de activitate al FRR ce include toate competiţiile interne şi internaţionale, cât şi proiectele referitoare la sportul de masă. 

Ce urmează?

Am analizat toate posibilităţile de a  lupta cu această decizie luată împotriva noastră, le-am folosit pe toate cele care erau viabile pe linie sportivă şi, din păcate, singura cale de a continua e acceptarea. Am spus acceptare, nu resemnare, avem înaintea noastră câţiva ani preţioşi în care să ne pregătim temeinic pentru următoarea ediţie de Cupa Mondială. Toate planificarile anterioare acestei decizii şi-au pierdut valabilitatea, tocmai de aceea avem o nouă abordare strategică pentru 2019-2023. Trebuie să încetăm să  ne setăm obiective cu combusţie rapidă, în care să ne grăbim către ceva. Trebuie să avem răbdarea necesară să creştem organic, constant, curat. Dacă ne asumăm un astfel de proces, trebuie să ne asumăm şi faptul că el vine la pachet cu dezamăgiri, cu înfrângeri, toate având rolul lor, nu se naşte nimeni nici învâţat, nici victorios. 

După meciurile din noiembrie, România a rămas fără antrenor. Ce s-a întâmplat?

Recunosc că situaţia e cel puţin delicată şi, în aceeaşi măsură, dezamăgitoare pentru noi. Însă ceea ce publicul nu ştie e că forurile care guvernează rugbyul la nivel continental şi mondial au o implicare activă în federaţiile afiliate. Cazul României e cu atât mai special cu cât avem în derulare un proiect de Înalta Performanţă aprobat şi supervizat de World Rugby, în care exista elemente impuse de acest for. Respectarea lor e o condiţie obligatorie a desfăşurării unor contracte, mai ales în cazul personalului tehnic implicat în pregătirea jucătorilor cu potenţial. Reglementările de performanţă nu sunt obiectul unor negocieri, nici ale noastre ca federaţie cu forul mondial, nici ale antrenorilor cu noi sau cu World Rugby. 

Şi care a fost acest obiectiv de perfomanţă?

În primul rând, contractul lui Thomas Lievremont era până în 2020, obiectivul principal al acestuia fiind acela de a face treptat schimbul de generaţii, păstrând în acelaşi timp şi obiectivele de performanţă care se reflectă în locul României în rankingul mondial. Schimbul complet al generaţiilor urma să se facă până în 2020, ca la finalul acelui an să identificăm 60 de sportivi cu care să abordăm campania de calificare 2021-2022, pentru Cupa Mondială din 2023. De asemenea, el trebuia să gândească  un plan strategic în care să inglobeze toate structurile echipelor naţionale pe care le avem, iar strategia pe care ar fi avut-o pentru dezvoltarea şi creşterea rugbyului românesc trebuia prezentată Biroului Federal, cu mult timp înainte de campania din noiembrie, pentru a putea fi parcursă, analizată, înţeleasă şi agreată de membrii Biroului Federal, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. 

Ce perspective mai poate avea echipa noastră în această situaţie?

Unele bune, întrucât există antrenori care îşi doresc să pregătească România. Antrenori titraţi, care au participat şi au promovat procedura de selecţie organizată de World Rugby, care înţeleg care sunt trend-urile la nivel macro, persoane cu experienţă, pentru care jucătorii români prezintă interes. Indiferent de alegere, avem încredere că vom avea în curând alături persoana potrivită strategiei setate pentru următorii ani, capabilă să o implementeze, fapt care se traduce printr-o implicare activă la toate nivelurile şi sper ca zilele acestea să putem anunţa numele noului antrenor.

Cum credeţi că se poate reabilita imaginea rugbyului românesc după acest an care şi-a lăsat o amprentă în inimile tuturor iubitorilor acestui sport?

Am conturat împreună cu cei care ne consiliază din partea forurilor internaţionale o strategie pentru următorii ani, strategie menită  să ne deschidă drumul nu doar către următoarea ediţie de Cupa Mondială, ci şi către inimile şi minţile publicului. Vrem ca rugbyul să se apropie de oameni şi să-şi apropie oamenii. Ne propunem programe dedicate pentru înalta performanţă, care să fie o continuare naturală a celor dedicate performanţei şi care să se bazeze pe strategia destinată sportului de masă, a bazei piramidei. Totul în strânsă legătură cu politicile internaţionale şi cu indicatorii de performanţă stabiliţi la acel nivel. Având lângă noi oamenii potriviţi şi susţinerea publicului care sperăm să iubească acest sport mereu, ne propunem să readucem rugbyul românesc acolo unde îi e locul.

Ce planuri aveţi pe termen scurt? Pentru anul viitor ce obiective are România?

La nivel de seniori, anul 2019 debutează cu Rugby Europe International Championship, continuă apoi cu meciurile internaţionale din iunie, luna în care va începe şi Grand Prix Series la rugby 7’s care va avea mai multe etape şi apoi, anul se va încheia cu meciurile test din noiembrie. Ne propunem o cât mai bună poziţionare în competiţia europeană şi, evident, cât mai multe victorii per total. Totodată însă aş vrea să punctez că ne propunem să creştem jucători noi, care să deschidă pentru România noi perspective şi pe care să ne putem baza la viitoarele ediţii ale Cupei Mondiale. De aceea, ne dorim şi  ne-ar plăcea ca Stejarii să aibă lângă ei suporterii capabili să-i extramotiveze, oriunde îşi vor disputa confruntările.

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite