Îşi întoarce ochii către inimă şi către cer.

„Quand je suis submergé par mes émotions – forcément ça arrive parfois –, j’ai pris l’habitude de marquer les initiales de mes enfants au marqueur sur le creux de ma main et durant les matchs, je les regarde pour faire retomber la pression. Cela m’apaise. Ou sinon je prie. Cela peut être quelques mots comme : «Christ, je te fais confiance». C’est une force pour moi. Après, à chaque fois que je marque un but, je remercie le ciel car je suis très croyant.“

Are tatuat pe bratul drept psalmul 23 „Domi­nus Regit Me Et Nihil Mihi Deerit“.

Duminică plăcută tuturor şi Allez les Bleus!

Şi o notă veselă pentru final. Circulă, în aceste zile, printre patrioţi de modă nouă, un puternic sentiment de solidaritate cu echipa Croaţiei. Că sunt albi, că nu au negri, ca-s de-ai noştri, mai săraci şi din Balcani. Că francezii sunt cam „blacks“.

Altfel spus, de mai puţin de o săptămână, croaţii au aflat că se trag din daci. Linia lor de mijloc este formată din urmaşii direcţi şi puri ai legendarilor Manzović, Barzić si Viezurić.

Cât despre francezi, trebuie spus că bleu pâle, bleu gendarme, bleu foncé sau bleu de Roumanie, toţi Bleus suntem. Şi ţara asta diversă şi colorată se bucură împreună de fotbal. 

Şi de victoria de astăzi, n'est-ce pas?