Aşa s-a scris istoria. După ce a fost deportat în Deltă, marele fotbalist Titus Ozon s-a aşezat în genunchi în faţa lui Gheorghiu-Dej: „Iartă-mă, te implor!“

Titus Ozon, unul dintre marii fotbalişti ai României din anii '50

Titus Ozon, unul dintre primii purtători ai tricoului cu numărul 10 al naţionalei României, a început să joace fotbal la 10 ani, în 1937, în Oborul natal. Între 1944 şi 1948 a apărat culorile celebrei Unirea Tricolor, după care a trecut la nou-înfiinţata Dinamo Bucureşti.

În „Groapă" a câştigat de două ori titlul de golgheter al primei divizii. Despărţirea de roş-albi nu a fost una amiabilă, Ozon stârnind mânia ofiţerilor din Ministerul de Interne din cauză că şi-a manifestat intenţia de a juca la o altă echipă. „Mi-au scos dosarul de la naftalină, mi-au reproşat că am simpatii legionare, pentru că începusem fotbalul la Unirea Tricolor. M-au deportat în Deltă, la tăiat de stuf. Eram sechestrat într-o cabană şi păzit de un securist. Într-o noapte am fugit pe geam. Am ajuns pe furiş în Capitală, unde am semnat cu Progresul. Miliţia m-a căutat zile în şir. Au răscolit toate casele unde bănuiau că mă aflu", îşi amintea Titus în memoriile sale. Fotbalistul, care era poreclit „Nas" în epocă, a mai evoluat şi la Dinamo Braşov şi Rapid, de unde s-a retras la 37 de ani. Marele său regret a fost acela că n-a reuşit să câştige niciun trofeu ca jucător. De trei ori a terminat campionatul pe locul secund, iar de alte patru ori a ratat ocazia de a câştiga Cupa României, după patru finale dramatice: în 1954 (Dinamo), 1958 (Progresul), 1961 şi 1962 (ambele cu Rapidul). În schimb, a îmbrăcat tricoul primei reprezentative de 22 de ori, participând şi la Jocurile Olimpice din 1952. Scriitorul George Mihalache a dezvăluit culisele transferului lui Titus Ozon în Grant: „La un moment dat, lotul Progresului revenea dintr-un turneu de pregătire în Albania, şi l-au prins pe Titus Ozon la vamă cu o pungă plină cu nasturi de fildeş. A fost suspendat imediat, se considera că el făcea comerţ cu nasturii ăia! Disperat, Ozon a mers într-o zi pe Calea Victoriei, acolo unde obişnuia să se plimbe Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care l-a implorat să-l ierte. La care Dej i-a zis: «Bine, tovarăşe Ozon, vei juca din nou, dar vreau să vii la noi, la rapidişti»". Un alt episod celebru în care a fost implicat Ozon s-a petrecut într-un turneu din URSS, când fotbalistul a „îndrăznit" să dribleze un fundaş al echipei Dinamo Tbilisi, Gogoberidze, dându-i mingea printre picioare. „La întoarcere, mi s-a spus că mi-am bătut joc de marele popor sovietic, prin acele driblinguri...", mărturisea Ozon în 1995.