„Calul“ Ripensiei care rupea plasele

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ştefan Dobay a fost vedeta Ripensiei, prima formaţie profesionistă de la noi, echipă care a dominat fotbalul românesc în anii ’30
Ştefan Dobay a fost vedeta Ripensiei, prima formaţie profesionistă de la noi, echipă care a dominat fotbalul românesc în anii ’30

„Adevărul“ vă prezintă săptămânal povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul lui Ştefan Dobay, extrema vitezistă şi cu şut devastator de la marea echipă a Timişoarei din anii ’30.

Campion şi câştigător al Cupei cu Ripensia, golgheter al primei ligi de patru ori, Dobay a fost supranumit „Calul" pentru incursiunile sale debordante pe extremă. Este unul dintre puţinii fotbalişti români care au participat la două ediţii de CM, marcând în toate cele trei meciuri disputate acolo. Ca antrenor, a câştigat campionatul şi Cupa cu CCA, în anii '50.

Născut în judeţul Timiş, la Dumbrăviţa, în 1909, Ştefan Dobay n-a avut parte de o copilărie foarte uşoară. Tatăl său a murit pe când nu împlinise încă şapte ani. Tot în acea vreme, s-a mutat alături de mama lui în Timişoara, locuind în cartierul „Fabruk" - numele avea rezonanţă germană, fiind dat zonei în care se aflau fabricile din oraşul de pe Bega.

A descoperit fotbalul în parcul dintre cartierele Iosefin şi Elisabetin. „Veneam acasă şi, senin, spuneam că am fost la lecţia de pian. Fireşte că mama mă mirosea imediat. În toiul meciurilor, îmi uitam pe câmp fie notele, fie bocancii, care ţineau loc de barele porţilor. Mama, aşa julit cum eram, mă mai bătea şi ea până credea că mi-a scos fotbalul din cap. N-a fost aşa. Mă uitam în ochii ei, ochi care mi-au spus primii că mă iubesc, dar pentru fotbal o minţeam fără nicio remuşcare. Mingea de fotbal câştigase", avea să povestească Dobay peste ani.

Rupea plasa porţii cu şuturile sale

De patru ori campion al României (1933, 1935, 1936 şi 1938), în două rânduri câştigător al Cupei (1934, 1936), Ştefan Dobay a făcut parte, timp de 11 ani, din formidabila linie de atac a Ripensiei, alături de Bindea, Beke, Ciolac şi Al. Schwartz. Şi-a dovedit calităţile sale prin 130 de goluri înscrise în 160 de meciuri! N-a fost, aşadar, deloc întâmplător că în patru rânduri a terminat pe primul loc în clasamentul golgheterilor - 1932/1933 - 16 goluri, 1933/1934 - 25, 1934/1935 - 24 şi 1936/1937 - 21.

Într-una dintre cărţile sale, antrenorul Coloman Braun-Bogdan îşi amintea de un moment memorabil din cariera lui Dobay. S-a întâmplat în timpul unui meci Ripensia - Juventus Bucureşti. „Aflat la zece metri de poarta adversă, a şutat aşa cum numai el ştia să o facă. Balonul a trecut prin plasă şi s-a oprit în tribună. Pe stadion, s-a lăsat liniştea. Când au înţeles că a fost gol, spectatorii au aplaudat cu frenezie".

Trei meciuri şi tot atâtea goluri la CM

În 1933, la Bucureşti, România a câştigat Balcaniada de fotbal. Acel succes a rămas în istoria sportului cu balonul rotund de la noi. I s-a spus „Balcaniada lui 13-0" de la numărul golurilor marcate în meciurile cu Grecia, Bulgaria şi Iugoslavia. Atacantul Ripensiei a contribuit din plin la acele succese, marcând două goluri cu Iugoslavia (7-0), o dată cu Grecia (1-0) şi cu Bulgaria (5-0).

La naţională, a evoluat de 41 de ori, reuşind 20 de goluri, ceea ce reprezintă o medie de invidiat (un gol la două partide). Este unul dintre puţinii fotbalişti români care au participat la două turnee finale ale Campionatului Mondial. Şi nu numai că a fost titular, dar a şi înscris în meciurile disputate acolo. În 1934, a fost cel care a deschis scorul în meciul cu Cehoslovacia (1-2), echipă care mai apoi a disputat şi finala.

Patru ani mai târziu, a reuşit să egaleze (3-3) în minutul 105 al prelungirilor disputei cu modesta echipă a Cubei. Avea să marcheze din nou, în rejucarea ce a avut loc după patru zile. N-a fost însă suficient. România a pierdut neaşteptat (1-2) şi s-a întors acasă.

În 1939, Dobay a disputat ultimele patru sale meciuri la naţională. A adus victoria (1-0) cu Iugoslavia, atunci când lumea începuse să plece acasă. „Am marcat în ultimul minut pentru a nu mai avea timp iugoslavii să egaleze", a declarat el cu umor.

Începând cu 2012, an olimpic, „Adevărul" vă va prezenta un nou serial, dedicat campionilor olimpici români.

"Am vrut să mă las de fotbal după ce nu am fost oprit în lotul pentru Campionatul Mondial din 1930. Dar apoi m-am revanşat şi am înscris în toate jocurile în care am evoluat la Mondiale."
Ştefan Dobay

Ca antrenor, a luat titlul cu CCA

Ştefan Dobay a avut o vitalitate de invidiat. Aşa se explică şi faptul că a jucat fotbal până la 38 de ani. Era încă jucător activ când a îmbrăţişat şi meseria de antrenor la Gaz Metan Mediaş. Detaşat la Constanţa, unde a pregătit pe CFR şi Dezrobirea, a revenit în Transilvania, ocupându-se de Locomotiva Tg. Mureş.

Cele mai bune rezultate le-a obţinut însă în Bucureşti. În 1954, a fost numit principal la Dinamo, cu care a încheiat campionatul pe locul 3. În sezonul următor, s-a mutat la rivala CCA, cu care a câştigat Cupa României (1955) şi titlul naţional (1956). Problemele de sănătate l-au făcut ca, după scurte treceri pe la UTA şi CFR Cluj, să decidă a se pensiona. Avea doar 51 de ani. S-a stabilit la Tg. Mureş, oraşul în care a şi trăit până la sfârşitul vieţii, în 1994.

Ştefan Dobay

Data naşterii: 26 septembrie 1909
Locul naşterii: Dumbrăviţa (Timiş)
A încetat din viaţă la 7 aprilie 1994, la Tg. Mureş
Post: extremă stânga
A evoluat la: Banatul Timişoara (1926-1929), Ripensia Timişoara (1930-1940), Ferar Cluj (1940-1941), Torekves SE (1941-1942) şi Gaz Metan Mediaş (1945-1948)
A înscris 130 de goluri în 160 de meciuri în Liga 1
A marcat 20 de goluri în 41 de selecţii la naţionala României
A jucat la două Campionate Mondiale (1934 şi 1938)
A antrenat la Mediaş (1947), CFR şi Dezrobirea Constanţa (1948-1949), Locomotiva Tg. Mureş (1950-1953, 1955), Dinamo (1954), CCA (1956), UTA (1958) şi CFR Cluj (1958-1959)


Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite