Clasicism italo-german

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Italia-Germania n-a fost un spectacol. A fost mai mult decît atît: o ciocnire tactică supremă între doi şahişti despărţiţi, la final, de ticuri nervoase. Pelle şi Zaza au dat în mintea copiilor şi au ratat penalty-urile care au ţinut Germania în joc.

Însă pînă şi detaliile ruletei finale par neînsemnate în acest meci încărcat de inteligenţă şi caracter. Italia-Germania, dintotdeauna congresul elitelor, a dat, inevitabil, dar prea devreme, finala Euro 2016.

Fotbalul acestui meci greu şi aproape de netranşat a fost însoţit de un thriller psihologic insuportabil. Germania s-a temut din toată istoria păţaniilor trecute de contrele italiene. În oglindă, Italia s-a temut de forţa uriaşă de nivelare a Germaniei. Asta a scos la iveală tacticienii. Loew a construit un sistem de baraje avansat care a încercat şi a reuşit de foarte multe ori să blocheze rampele de lansare italiene. Conte a obervat fragilitatea relativă a flancurilor germane şi a jucat cu fundaşii laterali în regim de navetişti de mare viteză. Dar, pînă la urmă, operaţiile tactice s-au tocit şi anulat reciproc.

În joc a rămas numai fibra elementară a oamenilor din teren. Ce s-a putut vedea a fost uluitor. Cîteva momente şi fotograme indivduale au certificat o calitate de nevăzut la Europene. Să le scoatem, o clipă, din arhivă.

În minutul 28, la un atac german purtat cu viteză de raid aerian, Parolo a ilustrat perfecţiunea. Am văzut cea mai dificilă şi exactă deposedare prin alunecare din istoria augustă a alunecărilor italiene. În minutul 38, Florenzi a donat sînge rece pentru un continent conducînd calm o combinaţie prelungită în propriul careu, cu arma la tîmplă. În minutul 53, acelaşi Florenzi, cel mai bun om de pe teren, a trecut la defensiva de anticipaţie, apărînd în aer, pe linia porţii, o minge de gol. Calcio uber alles? Nein! În minutul 72, Muller a alergat, absurd şi monumental, dincolo de orice scop, pentru a salva o minge care se ducea în aut de poartă şi nu schimba cu nimic cursul meciului.

Italia-Germania a curs aşa, într-o succesiune de mari fapte de arme individuale şi colective pentru că fotbalul de vîrf e o sinteză de solisitică şi colaborare. Însă acest meci plesnind de sens şi profesionism s-a jucat şi dincolo de alfabetul uzual. Mai întîi, Neuer a făcut, iar, figură de libero şi a condus, din spate, lansările lungi ale Germaniei. Apoi, Italia a jucat fără un coordonator în teren, pentru că l-a avut pe margine. Din tuşă, Antonio Conte a ţinut, vrerme de două ore, o conferinţă frenetică şi şi-a orientat echipa în fiecare clipă şi situaţie de joc.

Germania-Italia a salvat un turneu pînă acum mediocru şi a marcat diferenţa între fotbalul harnic, dar terestru al galezo-islandezilor şi ţinuta clasică a profesioniştilor. Dacă Franţa nu prinde numai şuturi a la Payet sau voleuri manuale a la Henry, Germania e campioană europeană.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite