Copiii şi alergatul: Declaraţie de dragoste sau nu?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Copii

Cum faci un copil să practice alergarea, mai bine spus forma aia a ei care este aproape atletism. Şi cum îl faci să nu o urască.

Să captezi atenţia copiilor spre alergare poate fi pe cât de simplu pe atât de complicat de realizat. S-ar putea ca tot ce îi place la acest sport pe care îl descoperă să fie ceea ce îl va face să se îndepărteze de el. 

Când distracţia se transformă în durere, când plăcerea se schimbă în plictiseală, când ceea ce ar

trebui să fie sănătos îl poate duce pe holurile spitalelor, atunci limitele au fost duse prea departe, presiunea a fost prea mare. Părintele trebuie să nu fi uitat ce înseamnă copilărie, vârsta la care joaca este mai importantă decât performanţa şi fericirea mai presus decât orice diplomă.

Ce ar putea să determine un copil să alerge Ne referim la alergarea propriu-zisă, ca un antrenament sau cursă, şi nu ca parte a unui joc (în parc, la şcoală etc). Ce ar putea motiva un copil să se apuce de

alergat? Poate primul şi cel mai important motiv este faptul că şi părinţii sau prietenii o fac. Pot fi atraşi şi de faptul că pot primi tricouri frumoase, uneori tehnice, că li se dă un bidon de hidratare mai special, că ajung la concursuri unde se întrec cu copii mai mari, că primesc dulciuri la finalul curselor, că sunt duşi de părinţi la un restaurant frumos după ce au trecut linia de finiş, dar mai mult ca sigur se vor plictisi repede de toate astea. Cea mai importantă ”agăţătoare” este însă distracţia, timpul petrecut alături de alţi copii. E mai uşor astfel să se apuce şi chiar să şi se ţină de acest sport dacă descoperă că nu este o corvoadă, că nu există un program strict, că nu e ceva ce trebuie făcut doar pentru că e obligat.

● Distracţia! Acolo unde există ”fun”, copiii vor striga prezent în gura mare! Şi, mai mult ca sigur, un program cu speciale, exerciţii de încălzire, alergări măsurate şi cronometrate nu înseamnă ”fun”, indiferent de cum şi de cine face asta! În schimb, o alergare în costume, ca la un bal mascat, o ştafetă ţinând în mână un pahar cu apă sau, de ce nu, o leapşa, e cu totul altceva. Dacă toată lumea râde şi zâmbeşte, atunci lucrul e bine-făcut!

● Prietenia! Acolo unde îi sunt amicii şi amicele, acolo vrea şi el sau ea să fie. Sentimentul de apartenenţă la un grup este poate un motiv de a alerga la fel de important ca şi distracţia. Împreună, copiii se simt mai confortabil, mai siguri, gata de fugă!

● Dorinţa! Dacă ”lăstarii” voştri vor fi atraşi de alergare atunci trebuie să fie decizia lor. Asta presupune ca să nu fie împinşi, forţaţi, aruncaţi cu capul înainte spre alergare, ci să li se creeze oportunităţi ca ei să descopere singuri frumuseţea acestui sport.

● Stimulentele! Nu, nu este vorba de batoane sau geluri energizante, aceste produse nu sunt indicate, ci despre ce trebuie să-i dai ”juniorului” pentru ca el să se ţină de alergare, să nu se plictisească. Orice produs poate fi un motivator foarte bun, dar trebuie ca el să fie acordat ţinând cont de câteva lucruri: copilul trebuie să-l merite, să nu muncească ca un sclav pe plantaţie pentru el şi să nu fie acordat prea des pentru că, oricât de dorit ar fi, într-un final îşi pierde valoarea tocmai din această cauză.

● Unicitatea! Atleţii sunt de înţeles, s-au învăţat să alerge zi de zi în cerc, pe pistă, sau să iasă la un tempo în fiecare dimineaţă pe acelaşi drum, dar un copil nu rezistă la o activitate repetitivă. E plictisitor! Din cauza asta, pentru a nu-şi pierde interesul, e nevoie ca de fiecare dată să se întâmple ceva nou.

● Exemplele! Cât timp copilul se distrează alergând, o prezentare din altă perspectivă a acestei activităţi, cursele de atletism, ar trebui să apară în programul lui. Aşa cum e dus la un film, la ultimul Star Wars, la fel de bine poate să stea în tribune să urmărească un campionat naţional, de seniori sau de juniori nu contează, va putea ”simâi” performanţa şi va putea găsi modele de urmat. Ce distanţe ar trebui alergate, în funcţie de vârstă Există nişte principii generale despre anumite distanţe care ar fi indicate să fie alergate în funcţie de vârsta fiecăruia, dar trebuie să se ţină cont de faptul că fiecare copil este diferit, deci poate sau nu urma aceste tipare. Până la 5 ani se aleargă maxim 800 de metri, între 5-8 ani se poate ajunge la 1-3 kilometri, în jur de 12 ani se poate merge până la 5 km, semimaratonul se poate face după 16 ani, ar maratonul după 18 ani, chiar şi mai târziu dacă se poate.

Chiar dacă au fost cazuri de copii care au alergat distanţe de-a dreptul năucitoare, de exemplu Miguel Vivaldo a fugit 161 de kilometri în mai puţin de 24 de ore pe când avea doar 13 ani, iar Budhia Singh a alergat un maraton la vârsta de 3 ani, majoritatea specialiştilor cred că implicarea copiilor în curse lungi şi foarte lungi ar trebui interzisă. ”Tebuie înţeles că ei nu sunt nişte mici adulţi, au o conformaţie

diferită, un organism care funcţionează altfel. Faţă de cei mari, copiii pierd mai multă căldură când afară e frig şi se încălzesc mai repede pe caniculă. Oasele lor, fiind în creştere, se dezvoltă mai repede decât tendoanele şi asta afectează flexibilitatea şi îi predispune mai mult la accidentări. În plus, au o lungime a pasului mică deci, atunci când aleargă, lovesc de mai multe ori asfaltul decât un adult. Şi motivele pot continua!”, explică medicii.

Practică copiii români sport?

Există un sondaj realizat în 2016 de Quantix Marketing Consulting care dă răspunsul. La nivel calitativ s-ar putea spune că nu. Adulţii au răspuns că există bariere care inhibă practicarea de căte copii a sportului, principalele argumente invocate fiind lipsa timpului şi a banilor. Copiii nu ar avea timp din cauza şcolii, iar părinţii din cauza serviciului, iar lipsa banilor venind din costurile mari legate de echipamente, antrenori, participări la competiţii etc. Există şi argumente externe subliniate cum ar fi: ore puţine de sport în programul şcolar, lipsa facilităţilor specifice, lipsa unor instructori bine pregătiţi etc. Ce spune cifrele? 

30% dintre adulţii din mediul urban au copii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani, 71% dintre aceştia făcând sport (76% băieţii, 66% fetele)! Pentru fete, cele mai practicate sporturi sunt dansurile (25%), înotul (13%) şi atletismul (11%), iar pentru băieţi, fotbalul (31%), artele marţiale (22%) şi înotul (13%). 

Cele mai mici rate de practicare a sportului pe subgrupe de vârstă o au copiii între 3 şi 6 ani, segmentul

preşcolar, 34% nu fac sport, urmat de segmentul celor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, 32%.

UNIQA Asigurări Bucharest 10k& FAMILY RUN deschide sezonul evenimentelor de alergare din acest an lansând provocarea de a petrece o zi în aer liber alături de cei dragi şi de a alerga împreună, în paralel cu atleţii români şi străini, îmbinând performanţa – Uniqa Asigurări cursa Individuală 10 kilometri, cursă acreditată şi inclusă în calendarele internaţionale sau cursa Volkswagen Ştafetă (2X 5km)– cu distracţia în familie, Carrefour cursa Famiilor(1,5km/3.5km), cursa Adolescenţilor(3,5km) şi cursa Bebeluşilor(4,2195m). Aflată la cea de-a treia ediţie, UNIQA Asigurări Bucharest 10k& FAMILY RUN va avea loc pe 1 aprilie cu punct de strat şi sosire în Parcul Izvor.

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite