EXCLUSIV Cel mai titrat campion din sportul românesc e nostalgic: “Îmi pare rău după Ceauşescu”

Povestea impresionantă a celui mai longeviv hocheist român în activitate, gălăţeanul Cătălin Geru (46 de ani), va continua, chiar dacă veteranul afirmase anterior că se va retrage la finele sezonului 2014-2015.

Dunărea Galaţi a devenit în această primăvară, pentru prima dată în istorie, campioană la hochei pe gheaţă. Este al doilea trofeu din istoria clubului înfiinţat în 1932, după Cupa României cucerită în 1988. Un aport decisiv în câştigarea celor două trofee l-a avut actualul căpitan al echipei, Cătălin Geru. Chiar dacă mulţi dintre români n-au auzit de el, atacantul născut la 17 decembrie 1969 chiar în oraşul de la malul Dunării este o legendă vie a acestui sport. Cei 27 de ani din carieră s-au împărţit între două echipe: Dunărea Galaţi, unde a stat şapte ani, respectiv Steaua Bucureşti, acolo unde a petrecut nu mai puţin de două decenii. Palmaresul său ar face invidios orice sportiv din lumea asta: 16 titluri de campion naţional, 17 Cupe ale României, plus 150 de selecţii în echipa naţională, alături de care a participat la 14 Campionate Mondiale, unde a fost declarat de două ori cel mai bun jucător şi de trei ori golgheterul turneului. Dacă un alt gălăţean celebru, Dănuţ Lupu, a cochetat cu hocheiul şi a ajuns la fotbal, Geru a fost şi el fotbalist. Pentru scurtă vreme. “N-am apucat să joc în aceeaşi echipă cu Dănuţ nici fotbal şi nici hochei, el fiind cu doi ani mai mare. Eu am făcut fotbal într-o vară, era perioada fără gheaţă. Oricum, mi-am dat seama repede că-mi place mai mult hocheiul. Dar sunt bun şi la tenis de masa, îi băteam pe toţi când eram la Steaua. Şi şahul îmi place foarte mult”, a povestit “Nemuritorul”.

Readus în circuit de un vraci bătrân

Retras din naţională la 40 de ani, Geru nu pare încă hotărât să pună definitiv patinele în cui, chiar dacă afirmase, după calificarea în finala Ligii Naţionale, câştigată ulterior de Dunărea în faţa Stelei, că acest sezon va fi ultimul din cariera sa de jucător profesionist. “Eu sunt nebun după hochei. Am zis că voi renunţa, dar mi-e greu să stau departe de gheaţă, mă gândesc că încă mai pot ajuta echipa. Domnul primar Marius Stan şi domnul viceprimar Radu Cosca m-au rugat să nu mă retrag tocmai acum. Le-am promis că voi mai amâna momentul. În orice caz, aş vrea să mă retrag tot după un meci Dunărea – Steaua, dar unul festiv, la care să participe toţi cei alături de care am jucat de-a lungul timpului”, ne-a mărturisit Cătălin Geru. De altfel, nici măcar hernia de disc cu care a fost diagnosticat în urmă cu doi ani nu l-a determinat să se retragă: “A fost groaznic. Nu mai puteam nici să merg pe stradă. Norocul meu a fost că am găsit un moş de vreo 84 de ani de la Târgu Secuiesc, care m-a vindecat cu trei şedinţe de masaj. Am făcut un RMN după aceea şi m-am dus cu el la doctorul care îmi pusese diagnosticul. Nu i-a venit să creadă că e tot al meu”.

“Îmi pare rău după Ceauşescu”

Cătălin Geru regretă vremurile în care sportivii erau respectaţi şi bine plătiţi, iar performanţele curgeau pe bandă rulantă în România.

“Adevărul”: 16 titluri de campion şi 20 de ani petrecuţi la Steaua. Mai există cineva cu un asemenea palmares?
Cătălin Geru: Nu cred. De altfel, am şi citit la un moment dat o statistică, care spunea că sunt cel mai titrat jucător din istoria sporturilor pe echipe de la noi. Cât despre perioada de la Steaua, probabil că voi fi depăşit de “tinerii” mei prieteni, Ioan Timaru (n.r: 41 de ani) şi Viorel Nicolescu (n.r: 45 de ani). Dar aş mai fi putut sta şi eu în continuare la Steaua fără probleme.

Ce anume te-a determinat să pleci?

Mă săturasem de navetă, plus că nu mi-au dat niciun ban în ultimele cinci luni petrecute acolo, după ce m-am pensionat din armată. Aşa că m-am hotărât să revin la Galaţi. Nu m-am gândit niciodată să mă stabilesc în Bucureşti, mai ales că nici n-am avut casă acolo.

În momentul în care ai revenit la Dunărea, situaţia hocheiului gălăţean era una dramatică. Sincer, te-ai fi aşteptat să mai reuşeşti o asemenea performanţă pe final de carieră?

Acesta era visul meu, să devin campion cu Dunărea, dar am fost mereu conştient că va fi greu. Banii erau o mare problemă la Galaţi în momentul în care m-am întors eu. Alte echipe intrau pe gheaţă în august, iar noi abia de la 1 octombrie. Dar nu erau bani, ce să-i faci…Dar, uşor-uşor, lucrurile au început să se mişte. În 2010 a venit lângă noi Ionel Corciovă, care a fost şi el hocheist la Dunărea şi la Steaua. El e stabilit la Viena, are o afacere acolo şi s-a hotărât să ajute şi el aşa cum poate echipa care l-a lansat.  Un alt moment decisiv a fost acum un an, când mă angajasem într-un hypermarket, probabil ştii povestea…

Da. Pentru că nu-ţi ajungeau banii, te-ai angajat ca lucrător comercial…

Exact. După ce m-a văzut acolo, Radu Cosca (n.r: viceprimarul Galaţiului) a spus că nu în regulă ca un sportiv ca Geru să nu se poată întreţine din hochei. Atunci s-a decis omul să investească în echipă. S-au adus jucători, iar acum toţi avem contracte, nu mai lucrăm în alte părţi. Şi asta s-a simţit. Într-un singur am reuşit să cucerim titlul.

Veniseră la un moment dat şi nişte hocheişti finlandezi la Galaţi…

O mare dezamăgire! Subţiri rău de tot! I-a adus antrenorul Kari Rauhanen, care a plecat şi el apoi. Când spui finlandez în hochei, te aştepţi şi tu ca jucătorul ăla să facă diferenţa, cum e brazilianul la fotbal. Dar ăştia de au venit la noi abia stăteau în patine! Păi îmi amintesc că Steaua îl adusese la un moment dat pe Cam Severson, un canadian care jucase şi în NHL. Păi frate, chiar şi dacă nu erai fan al hocheiului şi veneai o dată la un meci, îţi dădeai seama imediat că era din alt film.

Ce aduce pozitiv acest titlu pentru oraş?

Eu sper să ne putem menţine. Ştii cum e, e foarte greu să ajungi sus, dar mult mai greu e să te şi menţii. Sper ca acest titlu să relanseze hocheiul din Galaţi. Mi-aş dori ca părinţii să-şi aducă din nou copiii la patinoar. În momentul de faţă, generaţia de 17-18 ani e una pierdută, vor mai trece alţi doi-trei ani până când ne putem aştepta să mai vină jucători de la juniori. Şi asta într-un oraş care a avut o tradiţie în acest sport. Ţin minte că la Steaua eram, la un moment dat, 17 hocheişti din Galaţi. Importantă va fi şi susţinerea financiară. Performanţa ne obligă, dar fără bani nu poţi face nimic. Ai văzut ce s-a întâmplat şi cu Oltchimul, la handbal. Eu sper ca bugetul să ne permită să facem achiziţii de valoare, mai ales că vom participa şi în Cupa Continentală. S-ar putea organiza chiar la Galaţi primul tur.

Ai avut vreun idol în hochei?

Unul singur. Doru Tureanu. S-a prăpădit acum un an. A fost mare de tot, echivalentul lui Dobrin sau Hagi în hochei. Se spune că a fost la un moment dat curtat să meargă în Canada, pentru a juca în NHL, după ce i-am bătut pe americani, la Mondialul din 1977.  E păcat că n-a avut şansa asta. La 42 de ani, când am ieşit golgheterul campionatului, am avut onoarea de a primi trofeul care-i poartă numele chiar de la el.

Îţi pare rău că n-ai jucat deloc în străinătate?

Sigur că da. Din păcate, hocheiul din România e cam slab, aşa că impresarii nu prea se uitau la noi. Sigur, la un moment dat mi-a spus cineva, la un Campionat Mondial, că aş fi suficient de valoros pentru a juca într-un campionat puternic. Cred că şi alţii, cum ar fi Timaru, ar fi făcut faţă cu brio. Dar n-au existat oferte serioase pentru noi. Ca să fiu sincer, mie îmi cam pare rău după Ceauşescu.

Serios?

Da, dar numai din punctul de vedere al sportivului. Regimul comunist ne-a oferit cu adevărat condiţii pentru performanţă. Îmi amintesc momentul în care am ajuns la Steaua, în octombrie 1988. Şase luni de zile eu nici măcar nu am ştiut unde eram angajat. Nici salariul nu mi l-am ridicat. Abia apoi m-a dus un şofer de la club şi am luat toate lefurile grămadă. Pur şi simplu n-am avut nevoie de bani! Aveam un salariu de 2.200 de lei, dar din prime luam încă 4.000 de lei pe lună. Nu mai spun de faptul că făceam deplasările cu avionul, totul era la superlativ. Ce vremuri!

Doar Burada şi Stănici sunt mai bătrâni ca el

Deşi pare greu de crezut, există şi hocheişti în activitate mai în vârstă decât Cătălin Geru în Liga Naţională. În sezonul recent încheiat, decanul de vârstă al campionatului românesc a fost tot un sportiv de la Dunărea, Paul Burada. În vârstă de 49 de ani, cunoscutul hocheist din anii ’80 şi ’90 a revenit în activitate acum doi ani, după 15 ani de la retragere, impulsionat de performanţele celorlalţi veterani din echipa gălăţeană. De asemenea, Sportul Studenţesc l-a avut în componenţă şi în sezonul 2014-2015 pe fostul internaţional Florică Stănici, în vârstă de 48 de ani. Ca şi Burada, Stănici a avut şi el o perioadă în care a abandonat hocheiul de performanţă. 

Nici Viorel Radu nu se retrage

Cătălin Geru nu este singurul dintre “bunicii” de la Dunărea care va rămâne în activitate şi la anul. Viorel Radu, în vârstă de 45 de ani, va continua şi el să apere poarta echipei din Galaţi. “Mi-a spus, mai în glumă, mai în serios, că se va retrage numai dacă va fi dat afară”, a povestit Geru. Viorel Radu a fost titularul primei representative timp de 13 ani consecutivi, dar n-a mai prins nicio convocare în ultimii nouă ani, după Campionatul Mondial din 2006, care s-a desfăşurat în Bulgaria. Înainte de a reveni la Galaţi, acolo unde şi-a început de altfel cariera, experimentatul portar a mai trecut pe la Steaua şi Dinamo.

Sunt şase echipe în Liga Naţională

Doar şase echipe fac parte din campionatul naţional de hochei: Steaua Bucureşti, Sport Club Miercurea Ciuc, Progym Gheorgheni, Corona Braşov, Sportul Studenţesc şi Dunărea Galaţi. În 2014-2015, Liga Naţională s-a desfăşurat după un sistem inedit, acceptat de cele două echipe care au jucat în Liga Mol, un campionat internaţional la care participă formaţii din Ungaria, România şi Slovacia. Astfel, Corona şi Miercurea Ciuc au fost de acord ca, în cazul în care termină sezonul regulat pe unul din primele două locuri, atunci vor juca direct în semifinale, iar în caz contrar vor fi eliminate din faza a doua şi vor ajunge direct în play-off-ul pentru locurile 5-6. Aşa s-a întâmplat cu  Sport Club, în timp ce Corona a ajuns direct în careul de aşi. Steaua, Dunărea, Progym şi Sportul s-au luptat pentru celelalte trei locuri din semifinale.