EXCLUSIV pentru România. Interviul integral al lui Mutu din France Football: „Sunt cel mai bun jucător din Franţa. Ibrahimovici e al doilea, după mine!"

Mutu a marcat doar două goluri pentru Ajaccio

„Adevărul” vă prezintă varianta integrală a unui interviu special cu Adi Mutu, realizat de cea mai importantă revistă de fotbal din lume, France Football, cea care, în colaborare cu FIFA, acordă an de an Balonul de Aur.

Vor să accepte sau nu contestatarii săi, Mutu e de mult un personaj internaţional în fotbal. Nu se întâmplă în fiecare zi ca unui jucător român să i se acorde două pagini în cea mai de prestigiu revistă de specialitate din lume. Pentru France Football, căci despre ea e vorba, două au fost punctele de atracţie dintre noile veniri în campionatul Franţei: Zlatan Ibrahimovici, cel care a răvăşit Parisul cu execuţiile sale, şi Adi Mutu, „rebelul din Corsica”.

Revista care a înfiinţat trofeul Balonul de Aur a trimis un reporter la Ajaccio pentru a lua pulsul echipei care s-a trezit peste noapte în atenţia presei după ce a înregimentat un jucător ce a trecut pe la Chelsea, Juventus sau Fiorentina. A ieşit un reportaj special, despre cum e văzut internaţionalul român de colegii săi şi de oamenii din oraş, dar şi un interviu aprins, cu un Mutu în mare formă.

L-am regăsit pe „Briliant” la fel de sigur pe el ca atunci când marca în Liga Campionilor, deşi se apropie acum de 34 de ani, cu aceleaşi obiceiuri enervante şi cu aceeaşi ambiţie. „Adevărul” vă propune să citiţi varianta integrală a materialului din France Football dedicat lui Mutu, în fond, fotbalistul care a marcat ultimii zece ani ai naţionalei României.

„Când un jucător trage un vânt, nimeni nu simte nimic. Dar dacă acel jucător este Mutu, toată Corsica o să-l audă”, zice Alex Dupont, antrenorul lui Ajaccio. Clubul corsican a făcut senzaţie pe 28 august când l-a transferat pe Adrian Mutu, starul Cesenei. Dar, pe moment, atacantul trecut pe la Inter, Chelsea, Juve sau Fiorentina nu prea străluceşte. Numai două goluri marcate.

Oficialii lui Ajaccio au fost consternaţi de prestaţia sa insipidă cu St. Etienne vineri (0-0). Agasează lumea, după cum recunoştea acum o săptămână Dupont: „Poate şi trebuie să joace mai bine. Are un ego supradimensionat. Îşi impune singur o tensiune inutilă. Când a zis că va marca mai multe goluri ca Ibrahimovici, nu era o butadă. Nu trebuie să creadă că a jucat prost dacă nu a marcat”.

Ricardo Faty, mijlocaş la Ajaccio care-l apreciază pe Mutu, îşi dă cu părerea: „E conştient că e la Ajaccio, dar pentru el, cu un aşa ego şi tot restul, i se pare că ar juca la Fiorentina, Juve, Chelsea... uneori face pe vedeta, dar e de înţeles având în vedere cluburile la care a evoluat. De exemplu, vrea să bată tot: cornere, penalty, lovituri libere...”.

Sigamary Diarra, mijlocaş ofensiv la Ajaccio, adaugă: „N-am nicio problemă cu el. La Ajaccio, vedeta este echipa. Nu l-am aşteptat pe Mutu ca să jucăm şi să câştigăm”. Carl Medjani e cel mai apropiat de român. „Îl ador” spune fundaşul care se vrea obiectiv: „Mutu fără echipă nu e nimic. Echipa, fără Mutu, a arătat ce poate. Dar cu Adrian ar trbui să fim mai buni. Are calităţile necesare să ne tragă în sus”.

Românul nu întruneşte unanimitatea în grup. Unii sunt iritaţi că cere mereu mingea, adesea dând din mâini ca Ibrahimovici. Mijlocaşul ofensiv Johan Cavalli a refuzat, de altfel, în mod categoric să vorbească despre Mutu.

Absent la micul dejun, singur în cameră... Alex Dupont ne asigură că ex-artistul de Parma vine la timp la antrenamente. „Am impus, de altfel, ca jucătorii să ia micul dejun într-un bar, lângă stadion. E obligatoriu. Staff-ul  nu merge. Dacă un jucător face pe dos, se marginalizează singur”. A doua zi dimineaţa, direcţia la „Le Corsicana”, cafeneau unde ar trebuie să se întâlnească jucătorii lui Ajaccio. „Mutu nu a mâncat aici decât o singură dată, la început de tot”, ne declară Pierre-Jean Budronu, unul dintre chelneri. „Nicio Ochoa nu apare. Preparăm 25 de mic-dejunuri în fiecare dimineaţă pentru Ajaccio, dar sunt maxim 15 jucători care îl servesc. E păcat”.

De altfel, al doilea cel mai bun marcator din istoria naţionalei României (34 de goluri, la unul singur de Hagi), e unul din puţinii fotbalişti ai lui Ajaccio care doarme singur în cameră înaintea meciurilor din deplasare. Obicei pe care-l avea şi la Fiorentina. A cerut acest lucru, fără să impună, şi clubul corsican a acceptat. Săptămâna trecută, Mutu a ratat antrenamentele de luni şi marţi, când el avea meci contra lui St. Etienne vineri. Primise acceptul de a pleca la... Belgrad, pentru motive personale. Fără greşeală, deci.. „E clar că, din punct de vedere fizic, e o săptămână proastă pentru el”, regretă Stehpane Paganelli, preparatorul fizic. „Dar i-am zis să alerge (n.r. – cât a fost plecat)...”.

Mutu nu este, totuşi, marginalizat, nici pe departe. Înainte de meciuri sau la pauză i se întâmplă să ia cuvântul ca să motiveze sau să dea sfaturi. „E o persoană deschisă, căreia îi place să tachineze şi acceptă glumele”, spune Medjani...

900
De mii de euro este salariul anual al lui Mutu la Ajaccio, de două ori mai mic decât cel pe care-l avea la Cesena

INTERVIUL CU ADI MUTU

Mutu, într-adevăr o “ocazie”?

France Football: Cu Nancy, când Ajaccio era condusă cu 1-0, ai egalat dintr-un penalty „Panenka”. E o alegere bună ţinând cont că era un meci decisiv pentru evitarea retrogradării?
Adrian Mutu : I-am zis înainte de meci portarului nostru de rezervă că o să încerc o „Panenka”. Pentru că portarul advers nu se aştepta. Mi-am asumat un risc ca să sparg ghinionul care mă urmăreşte de la începutul sezonului.

N-ai vrut, mai degrabă, să arăţi cu acest gest că eşti un jucător diferit?
Nu. Cu Nancy cred că a fost a 20-a „Panenka” a mea.

De când eşti la Ajaccio ai marcat doar două goluri. Consideri că e un randament suficient?
Am venit aici după 4-5 luni de inactivitate, fără pregătire. Se ştie că e greu în condiţiile astea. În asemenea cazuri e nevoie de 2-3 luni să se revină la nivelul precedent. Dar cred că de vreo 2-3 meciuri sunt bine din punct de vedere fizic. Sunt la 90% din capacităţile mele fizice. Am din nou o greutate normală acum. Şi am tras de cinci ori în bară. Dacă ar fi intrat, aş fi avut şapte goluri...

Să tragi în bară e vorba şi de imprecizie...
Imprecizie? Când tragi în bară e o chestiune de centimetri. Eu aş zice că e vorba de neşansă şi nu de imprecizie.

Când ai venit la Ajaccio ai declarat că vei înscrie mai multe goluri decât Ibrahimovici. Ţi-a luat-o destul de mult înainte...
Am glumit, evident. Ştiam că-mi va trebui un pic de timp ca să fiu în formă. Ibra trăieşte o perioadă fantastică, mitraliază goluri. O să fie cam greu să-l ajung...

Atunci câte goluri ai vrea să înscrii în acest sezon?
Visez să marchez 15 şi Ajaccio să ajungă în primele zece echipe din Ligue 1.

Ce notă ţi-ai acorda pentru acest început de sezon?
6 din 10.

Primele tale luni nu pot fi descrise ca deosebite. Ce spui de criticile cum că marchezi puţin şi nu alergi suficient?
Am fost obişnuit întotdeauna să joc sub tensiune şi să fiu criticat. Eu sunt primul care-şi face autocritica, ştiu că pot să dau mai mult. Lumea aşteaptă mult de la mine. Trebuie un pic de răbdare, de vreo două-trei meciuri alerg mult mai mult pe tot terenul. Dar dacă cele cinci şuturi în bară s-ar fi transformat în goluri, lumea nu ar mai vorbi aşa.

Nu ai niciodată îndoieli?
Ba da, în viaţa de toate zilele am îndoieli ca toată lumea. Dar mă amuză să glumesc şi să fac lucrurile zâmbind. Pe teren sunt sigur de mine, de ceea ce pot să dau. Un jucător trebuie să creadă întotdeauna că e cel mai bun. Poate că Ronaldo o spune cam des, poate că Messi nu o spune deloc, dar asta nu înseamnă că nu o şi gândeşte.

Şi tu?
Nu mai am 25 de ani, dar tot mai cred că pot reveni la vârf cu Ajaccio.

Crezi că ai putea deveni unul din primii trei jucători din Ligue 1?
Adică nu sunt déjà?

Chiar crezi asta ?
Da (pe un ton glumeţ), cred că sunt primul şi că Ibra e al doilea.

Şi al treilea?
Nu ştiu, la asta nu m-am gândit.

Ce crezi despre începutul de sezon al suedezului ?
E tare, îmi pare bine că are parte de un moment fantastic. Am fost în aceeaşi cameră la Juve în cantonamente, un an şi jumătate. Ibra trebuie să continue să marcheze o avalanşă de goluri. Trei luni nu e de ajuns şi el ştie. De la jucători ca Ronaldo, Messi, Ibra se aşteaptă goluri un sezon întreg.

Luni, 26 noiembrie, şi marţi, 27 noiembrie, din motive personale, nu ai fost la antrenament. Chiar cu acordul clubului pentru deplasarea la Belgrad, nu crezi că genul ăsta de comportament îi poate enerva pe coechipierii tăi?
Nu ratez întotdeauna două zile de antrenament. Dacă aş fi ştiut că vom juca vineri, nu aş mai fi plecat, mi-aş fi amânat deplasarea. Nu sunt pe dinafara programului. Clubul era la curent, s-a ocupat de biletele mele de avion. Şi pe urmă nu cred că o zi fără antrenament să conteze atâta.

Te simţi bine în vestiarul lui Ajaccio ?
Da. Se glumeşte mult. Uneori, vorbesc şi numai eu înţeleg ce zic, pentru că încă nu stăpânesc bine franceza. Dar fac meditaţii.

Eşti sigur că tu, vedeta, eşti complet integrat şi acceptat ?
Sunt aici ca să ajut această echipă, ca jucătorii ei să devină mari şi să poată juca într-o zi la cluburile la care am jucat eu.

Crezi, într-adevăr, că jucătorii lui Ajaccio înţeleg poziţia ta?
Sper că da. Ar fi chestia cea mai deşteaptă de făcut. Nu trebuie să fie în competiţie cu mine. Competiţia trebuie să o facem împreună, împotriva celorlalte echipe.

Cu Bastia (0-0 în etapa 9), după ce ai fost schimbat devreme, te-ai dus direct la vestiare şi apoi ai plecat de la stadion. Regreţi acest episod?
Singurul regret legat de acel meci e că am tras în bară şi nu am dat gol. Nu eram supărat pe nimeni. Eram enervat pentru că voiam să fac mai mult.

Cum le răspunzi celor care spun că nu mai poţi juca pentru echipă ?
Joc mult pentru echipă. Până acum am jucat puţin pentru mine. Dacă aş fi fost egoist, nu aş fi tras de 37 de ori la poartă, ci de 67 de ori.

În august, ai declarat că Ajaccio o să-l vadă pe adevăratul Mutu.
Cred că din ianuarie aşa va fi. O să fiu atunci la 100%. Cu o formă fizică mai bună o să pot da mai mult. Aici îmi e frică doar să nu trag peste poartă… să cadă mingea-n mare (n.r. – zâmbeşte).

Care sunt primele impresii despre Ligue 1 ?
Credeam că nivelul e mai jos. Sunt surprins de nivelul acestui campionat, care este printre cele mai bune 3, 4 sau 5 din lume. Nu se pune accentul atât pe tactică aşa cum se face în Italia, dar cred că e un campionat superior lui Serie A din punct de vedere fizic. În apărare sunt jucători de culoare foarte puternici fizic, de o forţă herculiană, foarte dificil de driblat.