EXCLUSIV Stan Smith, fost tenismen: „Finala Cupei Davis de la Bucureşti a fost cea mai mare provocare din cariera mea“

Stan Smith a câştigat şapte turnee de Mare Şlem în carieră FOTO: arhiva personală

Finala Cupei Davis din 1972 de la Bucureşti – organizată pentru prima dată în Europa de Est – a rămas pentru marele tenismen Stan Smith unul dintre evenimentele cele mai incitante, nu doar datorită adversarilor puternici pe care i-a întâlnit – Ilie Năstase şi Ion Ţiriac –, ci şi din cauza măsurilor de securitate inedite, impuse ca urmare a atentatului de la Jocurile Olimpice de la München, petrecut cu câteva luni înainte.

Unul dintre cei mai mari jucători din istoria tenisului masculin şi cel mai mare rival al lui Ilie Năstase, celebrul Stan Smith a povestit, într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, ce a însemnat pentru el rivalitatea cu Ilie Năstase, dar şi cum s-a raportat la tenisul românesc de la acea vreme. 

Stan Smith consideră că Simona Halep este „uimitoare“ şi un nume cu greutate în tenisul mondial. Câştigător de şapte ori al Cupei Davis, lui Smith nu i s-a dat, în copilărie, nici măcar şansa de a fi copil de mingi. Astăzi, el este un reputat antrenor şi este cunoscut în lumea tenisului pentru modul clar şi politicos în care comunică jucătorilor cum să îşi îmbunătăţească tehnica, strategia şi tactica.

WEEKEND ADEVĂRUL: Pe 9 iulie 1972, într-una dintre cele mai spectaculoase finale din istoria turneului de la Wimbledon, l-aţi învins pe Ilie Năstase. După meci, aţi declarat despre victoria dumneavoastră că a fost „80% îndrăzneală şi puţin noroc“. Cât de dificil a fost să jucaţi împotriva lui Ilie Năstase?

STAN SMITH: Ilie Năstase era un jucător excepţional. Era foarte rapid. Avea un simţ fantastic al tenisului când era în joc. În finală a avut mult spirit de anticipaţie, multe lovituri variate şi un serviciu destul de bun. Erau momente când, pur şi simplu, nu puteai intui unde va servi sau unde va returna. Un jucător foarte talentat, cu o carieră de top în tenisul masculin.

 - Ilie Năstase a declarat de mai multe ori că aţi fost jucătorul care i-a făcut cele mai multe probleme. Care a fost jucătorul care v-a creat dumneavoastră cele mai multe probleme? Ilie Năstase?

(Râde) Ilie Năstase a fost unul dintre jucătorii care mi-au creat cele mai multe probleme, alături de Rod Laver, John Newcombe şi Ken Rosewall. Era foarte dificil să joci împotriva lui Năstase – un adversar foarte complex şi complicat.

- Cum l-aţi descrie şi care sunt cele mai speciale amintiri legate de Ilie Năstase?

Am avut mai multe meciuri mari jucate cu Năstase, inclusiv la Wimbledon şi în Cupa Davis – nu mai ştiu care e bilanţul meciurilor jucate împotriva sa. Ştiu că fiecare dintre noi a câştigat mai multe meciuri importante împotriva celuilalt. Nu mai ştiu care este statistica privind meciurile noastre. Ilie Năstase a fost un jucător foarte interesant de urmărit. O amintire specială pe care o am este de la partida jucată în Cupa Davis la Bucureşti, nu a evoluat foarte bine atunci. În schimb, Ilie Năstase a jucat excelent la Wimbledon în 1972. Îmi aduc aminte şi de meciurile jucate în Bucureşti în 2002 la aniversarea a 30 de ani de la finala Cupei Davis din 1972. Am jucat cu el şi mai multe meciuri demonstrative, inclusiv la Melbourne. Erau contraste între stilurile noastre de joc.

- Aţi jucat şi împotriva lui Ion Ţiriac. Cum erau diferenţele dintre Ion Ţiriac şi Ilie Năstase?

Ţiriac a fost un jucător foarte deştept şi un competitor foarte bun, însă nu era la fel de talentat precum Ilie Năstase – îi lipseau o parte dintre atuurile sale. Avea strategii bune în joc, uneori era şi intimidant prin felul în care se purta pe teren. Ca personalităţi, Ilie Năstase era cumva jucăuş, însă se şi supăra când pierdea. Ţiriac era mai strategic. Şi tot Ţiriac era cumva un fel de mentor pentru Năstase – oricum, între ei era şi o diferenţă de vârstă de mai mulţi ani.

Tenisul dincolo de Cortina de Fier

- În octombrie 1972, la trei luni după ce l-aţi învins pe Ilie Năstase la Wimbledon, aţi jucat, din nou, împotriva lui, de această dată pe terenul său, la Bucureşti, în finala Cupei Davis. Era pentru prima oară în 35 de ani când o finală de Cupa Davis se ţinea în altă parte în afară de SUA sau Australia şi pentru prima oară în Europa de Est. Din cauza atentatelor de la München din acelaşi an, au fost măsuri de securitate excepţionale, iar dumneavoastră şi colegii din echipa Statelor Unite aţi fost în permanenţă însoţiţi de 20 de agenţi. Cum aţi descrie experienţa dumneavoastră de la Bucureşti?

Cum aţi spus, securitatea era la un nivel foarte înalt. Era şi multă tensiune, pentru că era pentru prima oară când se juca o finală de Cupa Davis dincolo de Cortina de Fier. Echipa noastră era tensionată şi din cauza meciurilor ce urmau, dar şi pentru că eram izolaţi de ceilalţi. Eram cazaţi la Hotelul Intercontinental, la etajul 17, şi nimeni nu mai avea acces la acel etaj, cu excepţia noastră. Am luat aproape toate mesele la hotel şi în grup. Unii dintre jucătorii noştri erau cumva nervoşi că jucau la scurt timp după atentatele de la Jocurile Olimpice de la München. Tensiunea mare nu era doar din cauza măsurilor excepţionale de securitate, ci şi pentru că jucam împotriva lui Ţiriac şi Năstase pe terenul lor. Zilele petrecute la Bucureşti la finala Cupei Davis au fost cea mai mare provocare din cariera mea de jucător. În Bucureşti nu am apucat deloc să mergem la plimbare prin oraş, să vedem vreun obiectiv. Ieşeam de la hotel doar ca să mergem la antrenamentele şi meciurile de la Arena „Progresul“ şi de fiecare dată plecam şi ne întorceam pe drumuri diferite din motive de securitate. Nu aveam voie nici să stăm la geamurile de la camere. Tot la Hotelul Intercontinental aveam un lift privat. A fost, cu adevărat, o finală ieşită din comun nu numai în ceea ce priveşte nivelul jocurilor, ci şi securitatea nemaiîntâlnită până atunci la o finală de Cupa Davis.

Un trio de legendă al tenisului masculin: Ilie Năstase, Rod Laver şi Stan Smith FOTO: arhiva personală

- Cum aţi descrie acea finală antologică de Cupa Davis de la Bucureşti?

A fost foarte dificil. Arbitrii de linie erau toţi din România. Arbitrul de scaun era din Argentina şi era foarte nervos – îi era cumva teamă să dea decizii împotriva României. A fost cu siguranţă cea mai dificilă finală pe care am disputat-o vreodată. Însă, până la urmă, s-a terminat cu bine pentru echipa noastră. Îmi aduc aminte că în meciul decisiv pe care l-am jucat cu Ion Ţiriac, în ultimul set, am avut foarte multe lovituri câştigătoare şi am câştigat setul cu 6-0.

Românii, la academia de peste Ocean

- Care era impresia dumneavoastră despre România după finala Cupei Davis din 1972 şi care este impresia dumneavoastră acum?

Am întâlnit foarte mulţi români de calitate de-a lungul anilor. Mă mai văd ocazional cu Năstase şi cu Ţiriac. Vă voi da şi un alt exemplu de român de top cu care am interacţionat. Avem o antrenoare originară din România la Academia de Tenis „Smith Stearns“, pe care o am în America. A fost o jucătoare bună şi este o antrenoare foarte bună. O cheamă Iris Harris, iar numele de dinainte de căsătorie era Iris Ichim. Am apucat să văd o parte din Bucureşti în 2002, la aniversarea de 30 de ani a finalei Cupei Davis. Am descoperit că România este o ţară minunată, cu peisaje extraordinare. În America, atunci când întâlnesc români, îşi aduc aminte de meciurile pe care le-am jucat cu Năstase şi Ţiriac.

- Academia de Tenis „Smith Stearns“, pe care o conduceţi în America, este una de prim rang. Au fost şi români care s-au pregătit la şcoala dumneavoastră?

În urmă cu şase luni, Ion Ţiriac a vrut să trimită mai mulţi băieţi la academia mea de tenis din Statele Unite, însă din cauza pandemiei de SARS-CoV-2, acei tineri nu au mai ajuns. Acum câţiva ani, am avut la academie timp de o săptămână o tânără din România, însă ulterior aceasta nu a mai continuat cu noi.

- Cât de mult s-a schimbat tenisul în zilele noastre comparativ cu tenisul din anii 1970?

Cred că cea mai mare schimbare a constat în ceea ce priveşte rachetele de tenis. S-a schimbat şi stilul de joc, s-a schimbat şi forehandul. Jucătorii din ziua de azi folosesc mai mult top spinul şi forehandul – şi, mai ales, servesc foarte puternic.

- Din păcate, România nu a mai produs un nou Ilie Năstase în tenisul masculin. Din fericire, România o are pe Simona Halep, la nivel foarte înalt în tenisul feminin. Care este impresia dumneavoastră despre tenisul jucat de ea?

Simona Halep este uimitoare. Mi-a plăcut mereu stilul ei de joc. Este rapidă, are o gamă variată de lovituri. Este greu pentru o jucătoare să câştige când joacă împotriva ei, asta şi pentru că Simona este foarte rapidă pe teren. Cred că finala pe care a câştigat-o la Wimbledon împotriva Serenei Williams a fost meciul vieţii ei. Simona a făcut atunci un turneu extraordinar, cu o energie şi o putere impresionante la fiecare meci. Doar serviciul ei este câteodată mai slab, atât. În rest, este o jucătoare cu adevărat impresionantă în tenisul feminin mondial. 

Când nu eşti lăsat să fii copil de mingi, devii cel mai bun din lume 

- Când eraţi copil, v-aţi dorit să fiţi copil de mingi în cadrul Cupei Davis, însă aţi fost respins pentru că organizatorii credeau că sunteţi prea neîndemânatic. Ce sentimente v-au încercat când aţi câştigat un trofeu atât de important, după ce în copilărie organizatorii nu v-au permis să fiţi copil de mingi la Cupa Davis?

A fost o mare onoare să joc în Cupa Davis şi să reuşesc să o câştig de şapte ori. Iar faptul că în copilărie nu mi s-a permis să fiu copil de mingi m-a motivat şi mai mult să fiu şi mai bun şi să fac parte din echipa SUA în Cupa Davis.

- Sunteţi un erou şi un simbol pentru mulţi jucători de tenis. Care a fost eroul dumneavoastră?

Nu aş putea spune neapărat că am un erou. Însă m-aş referi la un jucător pe care l-am admirat mult: Pancho Gonzalez. Avea cam aceeaşi înălţime şi constituţie ca mine, avea un serviciu excelent, se mişca foarte bine pe teren şi era un competitor fantastic, aşa că mi-am dorit să pot juca precum juca el.

 - Ce aţi făcut cu primii bani câştigaţi din tenis?

- Sincer să fiu, chiar nu mai ţin minte. Însă mărturisesc că era o senzaţie specială şi motivantă să câştig banii practicând sportul pe care îl iubeam şi îl iubesc atât de mult.

- Cât a fost faimă şi cât a fost durere în cariera dumneavoastră impresionantă?

Tenisul mi-a adus foarte multă faimă, recunosc asta, însă a fost extrem de multă muncă pentru a ajunge la acest nivel. Am trecut prin mai multe probleme cu umărul, fapt ce mi-a afectat jocul în câteva rânduri. Mai era, de asemenea, şi acea presiune de a juca turnee atunci când eşti unul dintre cei mai buni jucători, astfel că exista o tendinţă de a juca prea mult şi posibilitatea de a te accidenta. Şi chiar mi s-a întâmplat asta.

CURRICULUM VITAE 

STAN SMITH

A câştigat de şapte ori Cupa Davis 

Nume: Stanley Roger Smith

Data şi locul naşterii: 14 decembrie 1946, Pasadena, California, SUA

Cariera:

A câştigat la simplu turneele de la US Open (1971) şi Wimbledon (1972), iar la dublu a câştigat, alături de Bob Lutz, Australian Open (1970) şi de patru ori US Open (1968, 1974, 1978, 1980). Tot alături de Bob Lutz, Stan Smith a pierdut patru finale de dublu la Wimbledon şi câte două la Roland Garros şi US Open.

Stan Smith a câştigat în cariera sa de jucător profesionist (1969-1985) 64 de turnee la simplu şi 55 la dublu.

A reuşit să triumfe de şapte ori la Cupa Davis (1968-1972, 1978, 1979) cu echipa SUA, inclusiv acea faimoasă finală din 1972 de la Bucureşti cu echipa României.

În Cupa Davis, Stan Smith a jucat timp de 11 ani, având 35 de victorii şi şapte înfrângeri.

Deţine recordul de cele mai multe game-uri jucate într-un meci de Cupa Davis (122) şi cele mai multe game-uri jucate într-un set (76).

Stan Smith a terminat anul 1972 pe primul loc în lume la simplu.

În total, a câştigat 865 de meciuri, pierzând 352 şi având un procentaj al victoriilor de 71,1%.

În 1987 a fost inclus în International Tennis Hall of Fame.

Este preşedintele International Tennis Hall of Fame din 2011

Stan Smith este cunoscut şi pentru linia de pantofi sport cu numele său, linie pe care Adidas a lansat-o în 1978 şi care se bucură de succes pe tot globul, inclusiv în lumea vedetelor din muzică, pantofii Stan Smith fiind purtaţi de vedete precum Jay-Z sau Pharrell Williams.

Locuieşte în: Hilton Head, Carolina de Sud, SUA

Vă mai recomandăm şi:

Cupa Davis, finala de vis compromis. Povestea meciului din 1972, cu şirleticurile lui Ion Ţiriac şi intervenţia Elenei Ceauşescu în apărarea lui Năstase

Începe weekendul de Cupa Davis la Mamaia. Programul întâlnirii România-Slovacia de la Arena Idu